1,813 matches
-
o nouă pagină în istoria literaturii ruse. Atât Nekrasov și mai cu seamă Bielinski au salutat cu entuziasm apariția acestui scriitor, care pătrundea “în străfundurile sufletului omenesc “, aducând în raza viziunii cititorului lumea apăsată de nevoi a “celor ce se cuibăresc în mansarde și subsoluri “de la periferia societății. Dostoievski a cunoscut lumea orobsită din timpul său și a familiei sale împovărată cu opt copii, al căror tată era un medic la un “ spital pentru săraci“. Și datorită acestui fapt nenumărate personaje
DOSTOIEVSKI GENIUL ROMANULUI RUS ŞI PĂRINTELE EXISTENŢIALISMULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350945_a_352274]
-
sunt peste tot și iau chipuri diverse. Pe aripile lor poți călători cu închipuirea, poți visa, ele te pot îmbrățișa și-ți pot transmite încredere și iubire. Și în prezentul acesta inefabil, unde: “e noapte la margine de timp / mă cuibăresc în aripi toată / cu fruntea lipită de vis...” Nu e de mirare că poeta preferă “printre toate florile pământului, / curcubeiele despletite și fluturii / nenăscuți” (Pacemaker pentru suflet). Tristețea este nota dominantă a cărții. Prin ea se prefiră sunetele tăcerii dintr-
SINGURĂTATEA ALBULUI ÎNTUNERIC, CRONICĂ LA CARTEA DE VERSURI A ILENEI POPESCU BÂLDEA TU NU ŞTII CUM PLÂNG FLUTURII , EDITURA PROXIMA, BUCUREŞTI, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia [Corola-blog/BlogPost/351721_a_353050]
-
ani, a declarat pentru ziarul „The Arizona Republic" că soțul ei o motivează să facă exerciții fizice în fiecare zi. „Altfel cred că aș fi stat toată ziua în casă, poate m-aș fi uitat la televizor", a spus aceasta cuibărindu-se în brațele puternice ale soțului în vârsta de 91 de ani. Există o concepție greșită că exercițiile fizice nu sunt recomandate după o anumită vârstă. Cercetările arată însă că sportul reduce riscul unor boli cronice. „Exercițiile fizice sunt importante
UN AMERICAN DE 91 DE ANI DIN SURPRISE, ARIZONA – CAMPION MONDIAL LA HALTERE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345641_a_346970]
-
i credința. Credința în bine, ea ne ajută să rezistăm cu dârzenie... Ducându-se după ultimul mălai rămas, să facă un terci, găsește ușa de la magazie deschisă de viscol și zarvă mare făcută de vrăbiile ce căutau adăpost și se cuibăriseră pe hol. - Nu te teme, băiete. Păsările cerului sunt înfometate și înfrigurate.[...] - Ce să fac acum? spune Emanuel. - Să le ajuți. Ia jumătate din mălaiul pentru terciul promis ție, pune apă caldă peste el, frământă bine și dă-le să
TRAIAN GHE. CRISTEA de TEO CABEL în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345706_a_347035]
-
doi ochi nevinovați ne-au privit speriați, sau poate a speranță, din iarba udă a dimineții. Soșia s-a aplecat și l-a luat în mână.Era un pui de bubuștiuc căruia îi crescuseră primele pene. Gheomotocul cenușiu s-a cuibărit la pieptul soției și a început să-I cugulească nasturii, îi era foame. Ne-am întosrs în apartament și i-am amenajat pe balconul cel mic un cuib într-o cutie de carton căptușită cu cârpe. I-am dat pe
PRIETENUL MEU GUGUŞTUCUL, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352048_a_353377]
-
Costel Zăgan din Distihuri rebele * Pâinea nopții Răsturna-m-aș răsturna Mândro, peste umbra ta: Cu noaptea din carnea mea S-o frământ, să crească stea! epigramă de Costel Zăgan din Epigrame disponibile *Lumina se odihneșe în lacrimi. Noaptea se cuibărește în zâmbete, tristețe și... femei! aforism de Costel Zăgan din Inventeme * Noaptea (ne)firesc Să nu fiu singur iubito mă trezesc monostih de Costel Zăgan din Universuri paralele * Rugul din rucsac Tăceri care toată noaptea Ți-au pus bețe-n
DESPRE NOAPTE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1008 din 04 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352140_a_353469]
-
lui Adrian Erbiceanu. Ar mai trebui să pomenesc aici de ritm, de armonie, dar nu este nevoie, pentru că, în cele din urmă, și finitul este infinit (finit la infinit !) „Din naufragiul clipei ... între pleoape / Strivind lumina visului pierdut ... / Dar spaima cuibărește-n zări, pe ape, / Ispite ale altui început ... ” ( Neodihnă ) Să fie Universul sferic ? Adică, să renunțăm la piramidă din simplul motiv că, fără unghiuri, sfera este mai ușor de prins în palme ? „ Desperecheate, vorbele se-ngână / De câte ori prin ele dau
LA FONTAINE DE CE SIÈCLE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352135_a_353464]
-
Acasa > Versuri > Iubire > TE AȘTEPT SĂ VII Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 313 din 09 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Am gândurile înmuiate în necuprins și-ți simt surâsul ca o șoaptă uitată-n bătăile inimii. Am cuibărit în cercul de lumină sângele meu, să-ți desenez conturul dantelat cu roșu pe margini. În cuvinte voi zidi casa cu ochii de sticlă, camerele îți vor aștepta pașii ușori pe podeaua din suflet. Pune-ți pe masă dorințele, nimeni
TE AŞTEPT SĂ VII de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356287_a_357616]
-
genuflexiuni Iad cu pauze. Greier Zi însorită Zorele pe ponoare Lustruind viori Orb O pâlpâire... Vino în casă iubito Închide-mi pleoapa Iele Ușă batantă Cine trece prag uitând Să treacă umbra ? Fief Ocnaș în cuvânt În esențe lumina Se cuibărește Religie Taifas cu lutul- Iisus învârtind roata Și vestind Crucea Referință Bibliografică: fief / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 409, Anul II, 13 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
FIEF de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 409 din 13 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356350_a_357679]
-
mai multe ori, majoritatea creștinilor tind în cadrul vieții duhovnicești să accentueze exclusiv ținerea tipurilor religioase și urmărirea excentrică a „darurilor supranaturale ale harului” de la Dumnezeu, fără un efort personal conștient paralel de curățire a noastră de patimile variate, ce se cuibăresc înăuntrul nostru. O astfel de poziționare a creștinilor denotă scindări interioare și conflicte psihice, ce întrețin, după ce „sunt respinse”, uitarea și ignoranța sinelui său. Într-un asemenea situație creștinul urmărește unilateral și „în exclusivitate” menținerea tipurilor religioase și participarea lui
PARTEA A IV A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356194_a_357523]
-
nelegiuiri.. ne-am îndepărtat de divinitate! Poate, ploaia va reuși, să spele mediul înconjurător. Dar va putea ea oare, să curețe mizeria din caracterul celor mulți avizi de putere și bani? Forța umană nu constă în avuții materiale. Ea stă cuibărită în suflet, în spirit și iubire. Troița de foc! Am închis ochii, am îndreptat o rugă fierbinte către Dumnezeu, să ne mai dea o șansă. L-am implorat să nu ne lase pradă disperării ... sa ne trimită un semn că
CÂNTECUL PĂMÂNTULUI de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356403_a_357732]
-
despican firul în patru pășind Pe stratul de aer dintre noi, imun. Ea, soția mea de miere venea din înaltul oboselii, Eu căutând în metaforă cu jind Urcam mai sus spre nori Precum firul de mazăre din poveste Să-mi cuibărească pe umeri cocori Aveam un dialog de respirații ce tăiau ziua în două. Urmăream s-o iau înaintea propriei răsuflări, să o aștept pe stratul de aer, anahoret îmbibat de rouă. Levitam, levitam, pe jumătate dormind Pe jumătate Poet. Era
PĂŞIND PE STRATUL DE AER de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356521_a_357850]
-
mărăcinită de materie, învins Ce cade lângă zidul vechi ori sub oțelul încins Voi scăldați în năimite râuri de lacrimi, de sânge In care moartea-i viață, în care râsul plânge. Cu credință, cu dragoste, Apropiați-vă! Cei cu visul cuibărit în marele arcan, în univers Toți ce ați cules învățătura din sinuosul lumii sens Din viețile martirilor, ucișilor pentru dreptate Veniți acum spre Adevăr, spre luminata libertate! Cu credință, cu dragoste, Apropiați-vă! Toți cei osteniți, vă cheamă Iisus Mântuitorul
REZONANŢĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354766_a_356095]
-
Spiritual > MEDITAȚIE ÎN MIERCUREA SFÂNTĂ: NICĂIERI, OMUL... (CEZARINĂ ADAMESCU) Autor: Cezarină Adamescu Publicat în: Ediția nr. 467 din 11 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului MEDITAȚIE ÎN MIERCUREA SFÂNTĂ NICĂIERI, OMUL... Nicăieri omul nu se simte mai bine decât atunci când se cuibărește în brațele lui Dumnezeu. Vorba: „Ca-n sânul lui Avraam” - acest lucru vrea sa-l zică. Sânul lui Dumnezeu este cel care-l apară și-l protejează pe om de toate primejdiile din lume. Chiar și de el însuși. O dată
NICĂIERI, OMUL... (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355373_a_356702]
-
Selectii > TOAMNA IUBIRII Autor: Elena Lavinia Niculicea Publicat în: Ediția nr. 280 din 07 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Sufletul dezbrăcat în frunzișul iubirii de vântul furios ce frânge crengile moi, trunchiul scrijelit de timp, tainic labirint. În mine se cuibărește pasărea dorului, se înfruptă animalic din iluzia dulce a dragostei- floare albă legănată de vântul... durerii. Soarele iubirii se pierde-n asfințitul aprins de regretele verii, mă pierd în ploaia frunzelor solitare ca-ntr-un dans de fluturi. Toamna îmi
TOAMNA IUBIRII de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355524_a_356853]
-
apoi noaptea cu stelele cât cepele puse la uscat de mama în podul casei. Fiind în vacanța mare, dimineața ieșea din discuție, că noi ne trezeam numai la prânz, când soarele își trimitea o rază pe geam și găinile se cuibăreau sub umbra salcâmului ajunsă până la măr. Părinții se “ sculau cu noaptea în cap“ și plecau la munca câmpului. Când îmi spunea mama că ei se scoală cu “ noaptea în cap “ eu chiar mă uitam în capul ei să văd unde
CURCA, POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356941_a_358270]
-
doi ochi nevinovați ne-au privit speriați, sau poate a speranță, din iarba udă a dimineții. Soșia s-a aplecat și l-a luat în mână.Era un pui de bubuștiuc căruia îi crescuseră primele pene. Gheomotocul cenușiu s-a cuibărit la pieptul soției și a început să-I cugulească nasturii, îi era foame. Ne-am întosrs în apartament și i-am amenajat pe balconul cel mic un cuib într-o cutie de carton căptușită cu cârpe. I-am dat pe
DIN LUMEA NECUVÂNTĂTOARELOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356572_a_357901]
-
bine că urma să dea cândva mult mai multe explicații și era, pe moment, destul de speriat și, drept urmare, reținut și atent pentru a nu uita ce informații furnizează. Teama de ceea ce putea să urmeze și să i distrugă viitorul se cuibărise destul de adânc în sufletul său și era conștient că trebuie să fie deosebit de precaut. Toate afirmațiile au fost întărite de ceilalți doi agenți ai postului în cauză. Nici nu puteau raporta altceva, pentru că s ar fi dovedit lipsa lor de la
CHEMAREA DESTINULUI (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356705_a_358034]
-
tale! - Cred că trebuie să te schimbi înainte de a merge la cursuri să nu răcești. - Plouă cu dragoste din cer Robert, sărută-mă. Am privit-o ca în vis, părul îi mirosea minunat, era acel miros unic cunoscut mie! Se cuibărise lângă mine, am strâns-o la pieptul meu. Ploaia se oprise, se auzea un foșnet de frunze mângâiate de un vânt domol. Admiram împreună cum se aud frunzele în cădere, plumbuite de greutatea apei, parcă ne cântă un vers știut
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (INCLUDE UN NOU CAPITOL) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355121_a_356450]
-
nenuntit fiind considerat încă lipsit de păcatul adamic. În popor se mai păstrează datina de a arunca tămâie în focul în care urmează să fie pârlit animalul, iar pe capul acestuia să incizeze semnul crucii, pentru a goni spiritele malefice cuibărite în corp. Credem că acest obicei, încă păstrat în sacrificarea acestui animal nedorit de către Creator a fi produsul alimentar al hrănirii trupului, tocmai din cauza lipsei lui de curățenie atât exterioară cât și interioară, producea teama omului de a înmuia supărarea
SĂRBĂTOAREA DE IGNAT ÎN SATUL ROMÂNESC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355177_a_356506]
-
mult uitate Și amurgul-sur coboară, legănând acestea toate. Frunză ruginie Frunză, frunză ruginie, cine dorul tău îl știe, Înțelege de ce pleci pe ape și pe poteci! Frunză, ruginie doamnă, vine-n zborul tău o toamnă Mănoasă și generoasă și se cuibărește-n casă! Pică-n zborul tău alene, vara, adormind pe gene. Pică visele brumate, la pământ, înspăimântate! Copacul Copacul, fără un cuvânt, cu ramurile duse-n vânt Veghea în zori ferestra mea dar nicio frunză nu avea! Și în tristețea
TABLOU DE TOAMNĂ II de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355606_a_356935]
-
ce-i omenesc. gândul iar mă duce prin ruine, mă inundă timpul care vine, doru-mi varsă rănile în piept, și nu mai știu, Doamne, ce aștept. caut dragostea doar în cuvinte și le-mbrac cu aur și veșminte, toate-s cuibărite greu în mine și le-am îndrăgit ca pe feline. ochiul a-nghețat în reci tăceri, nu mai este astăzi ce-a fost ieri, se răzbună timpul în anii din urmă, eu m-am rătăcit de vechea turmă. rămăsesem singur, un
EREZIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346087_a_347416]
-
totală a aptitudinilor dar într-o dependență fină față de clipa parcursă adineaori. Știu că pentru mine ataci atât de hotărât și invaziv notele care se împrăștie în piscină, învăluindu-mă într-un întreg. Ascult melodia și văd câte două păsări cuibărindu-se în cer, ascult muzica și mă conving că bărcile adăpostesc nenumărate iubiri. Tristețea plutitoare se împrăștie într-o transformare ideatică, în valuri încolăcite cu suprafețe de azur. Undele de pe faleză inundă trupul tău, trezind sunetele din tăcere și amplificând
SLIPUL NEGRU ABSORBIND SOARELE DIN OCHII FEMEII de SUZANA DEAC în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346232_a_347561]
-
Noi venim să vă întrebăm pe voi ce faceți?... Cum îți permiți dumneata să vii în biroul meu, la mine acasă, și să mă întrebi așa ceva?” Scena aceasta Marin Preda o povestea prietenilor cu mândrie, dar în sufletul lui se cuibărea neliniștea. Dupa aceasta scenă Preda a fost invitat în URSS la un simpozion, dar a refuzat vizita. Îi era frică de o iradiere sau alceva de genul ăsta. Altădată a primit un mesaj telefonic de tipul: ,,Te-ai trezit și
MARIN PREDA ŞI „ERA TICĂLOŞILOR” I de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 554 din 07 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356209_a_357538]
-
Carlos se aruncă în valuri odată cu luna ce se rostogolea jucăușă sub brațele lui viguroase și înotă din ce în ce mai revigorat de senzația de bine ce se reinstaura în mintea greu încercată de agresiunile viciului. Pe plaja întunecată, doar pescărușii gângureau domol, cuibărindu-se somnoroși în nisipul cald și umed. Răcoarea serii și limpezimea apelor unduioase contribuiră incontestabil la bunăstarea fizică și morală a bărbatului, care își recăpătă cumpătul și luciditatea, cu ajutorul neprețuit al naturii. ,,Gata cu prostiile! se decise el. Dacă așa
DILEME ( FRAGMENT 27) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368808_a_370137]