3,235 matches
-
contemplând odiseea. Un vis nu-i de-ajuns într-o mistica noapte Când demoni străbat universul, gândirea, Când iele dansează, descântec în șoapte atinge sorocul din pântec...menirea... Citește mai mult Luna plinăAna PodaruE timpul să mergem cu toți la culcare,Pe cer luna plină-și revendică Geea,E timpul ca omul ascuns după soareSă doarmă adânc contemplând odiseea.Un vis nu-i de-ajuns într-o mistica noapteCând demoni străbat universul, gândirea,Cănd iele dansează, descântec în șoapteatinge sorocul din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
Vrând, ursitul să-și zărească. Sau pe apa din fântână Privesc singure-n tăcere, Ținând în fiece mână, Lumânări “de la-nviere”. Dacă-n truc nu reușește, Ursitul să și-l zărească, În oglindă când privește, Un alt obicei încearcă. Înainte de culcare Mănâncă turtă sărată, Crezând că-n vis va apare Bărbatul ursit de soartă. Busuioc sub pernă-și pune, Păstrat de la Bobotează. Și își face rugăciune, Să nu uite ce visează. Adormind cu sete mare, Dorește ca-n vis să vină
TRADIȚII CREȘTINE ȘI RITUALURI POPULARE DE SF. ANDREI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383098_a_384427]
-
09 octombrie 2016. Tremurând, cu mâini nesigure încuie ușa și alunecă ușor, cu fața în palme. Nu putea respira normal. Nu era sigură dacă e jignită,tulburată de asaltul lui sau nemulțumită de reacția avută. Rațiunea s-a dus la culcare înaintea ei. Sub influența impulsului de moment,își scoase valiza și aruncă la întâmplare hainele în ea. Plecarea ei din acea casă era obligatorie. Nu mai putea zăbovi nici o clipă. Oare ce credea încrezutul lord? Că era o pradă ușoară
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
Citește mai mult Tremurând, cu mâini nesigure încuie ușa și alunecă ușor, cu fața în palme. Nu putea respira normal. Nu era sigură dacă e jignită,tulburată de asaltul lui sau nemulțumită de reacția avută.Rațiunea s-a dus la culcare înaintea ei. Sub influența impulsului de moment,își scoase valiza și aruncă la întâmplare hainele în ea. Plecarea ei din acea casă era obligatorie. Nu mai putea zăbovi nici o clipă.Oare ce credea încrezutul lord? Că era o pradă ușoară
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
peltic. Încerc o cutremurare! Mă tem! Speriat, vreau să fug, să scap de pedeapsă! Dar nu am răgazul, că-n ușa deschisă apare chiar năluca dorită și glasul bunicii cântă: Ești aici? Ce bine-mi pare! Degrabă te du la culcare, căci zorii grăbiți din urmă te-or prinde! Referință Bibliografică: CASETA CU BIJUTERII / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1997, Anul VI, 19 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
CASETA CU BIJUTERII de ANGELA DINA în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385328_a_386657]
-
în săruri minerale, ceaiul are un rol diuretic. Este recomandat în special persoanelor cu afecțiuni hepatice și renale. Uleiul de măsline ajută la vindecarea gastritei și a ulcerului. El poate fi folosit și ca laxativ, luând o lingură seara la culcare. Pentru entorse și dureri reumatismale se fac frecții cu ulei de măsline amestecat cu usturoi pisat. Folosit permanent, uleiul de măsline ajută la dizolvarea pietrelor din bilă. Uleiul de pește ajută la creșterea rezistenței inimii și asta fiindcă scade simțitor
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92346_a_93638]
-
Tatăl meu este un prolific scriitor de cărți pentru copii și aveam mereu în preajma noastră volume. Și când a apărut Elena, fiica mea, am continuat să-i transmitem dragostea pentru lectură și i-am citit povești, ani la rând, înainte de culcare. Cred în puterea cărților și, dacă prin munca mea pot ajuta să ajungă cât mai multe volume la copiii cărora li se poate schimba radical viața după o lectură importantă, am să fiu mereu cu tot sufletul prezentă și vă
LOREDANA, concert caritabil la New York pentru educația copiilor din România [Corola-blog/BlogPost/92447_a_93739]
-
rânduiala, ca pe un principiu de viață, abia atunci putem spune că a dobândit calea cea dreaptă a împărăției lui Dumnezeu. Slujba călugărească ne învață că „Iisus Hristos trebuie să îți fie la sculare, Iisus Hristos să-ți fie la culcare, Iisus Hristos să-ți fie întotdeauna preocuparea de căpetenie”. Ori ești ars de focul Duhului, ori ești ars de focul acesta al instabilității, sau, altfel spus, nu te ține locul. Frăsineiul a avut dintotdeauna mari trăitori în Iisus Hristos. - Trăind
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92655_a_93947]
-
și strălucitoare, până la aceste extraordinare patru lieduri, cântecul de lebădă al unui înțelept, un artist rafinat, care îmbracă muzica poeziilor într-o orchestrație de o rară măiestrie. Sunt trei lieduri după poezii ale lui Hermann Hesse: Primăvara, Septembrie și La culcare, iar ultimul lied este după poezia lui Joseph von Eichendorff: În strălucirea purpurie a amurgului. Cel care are meritul de a le fi înmănunchiat într-o singură lucrare, care a pus și titlul: Ultimele patru lieduri, era un foarte bun
FILARMONICA „BANATUL” Avancronica de concert [Corola-blog/BlogPost/93485_a_94777]
-
ai adormit la volan. Am ascultat muzică și glasul tău care îmi este cel mai drag din lume. — Draga mea, dragă! Acum lăsăm totul, iată am desfăcut canapeaua, am pus o lenjerie nouă, așa cum îți place ție, vernil, mergem la culcare. Ludmila intră la baie și dușul cald-rece, o învioră. Privind la Ștefan, în timp ce-și ștergea brațele frumoase, oftă: — Crezi tu Ștefan că m-am grăbit să ajung la tine, doar ca să pot dormi? Iubite, sunt atât de fericită
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383265_a_384594]
-
rele... Cât despre dezmățata de Caravella, ce-ar mai fi de zis? Într-o bună zi, o vor goni, poate, cu mic, cu mare, până dincolo de hotarul Stațiunii. Sau o vor ucide cu pietre, ca în Biblie; mai citesc, înainte de culcare. S-o scape Isusul ei, Eremitul! Dacă nu cumva o va păți și el... Cu Filozoful sunt mai îngăduitori; chinuie, de ani de zile, nu se știe câți iepuri, îndopându-i cu carne, dar exemplul său nu molipsește pe nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
să simtă mai bine spiritul cetății, spune. Se ia la harță cu toată lumea, o să-i spargă cineva capul, ăsta nu moare de glonț. Nici Filozoful nu e mai breaz: povestea cu iepurii și cu ogarul e povestită, seara, copiilor, înainte de culcare. A mai venit cu o trăsnaie: ieri, la cafenea - stă ceasuri în șir numai ca să spioneze -, a pretins că știe sfârșitul numerelor! „Atunci se va sfârși și Lumea, odată cu ultima cifră, dacă o va rosti cineva! Totul e cifră, există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
explicite, când doar presimțite, ce guverna Încă de la Început strania Întrevedere. Derapajul melancolic al cheliosului mă Înspăimânta acum mai tare decât treaba cu Împușcatul În frunte. Am răsuflat ușurat când individul s-a ridicat În picioare: - Înainte de a merge la culcare, last but non least, vorba lui Shakespeare: Încercați să vă Înfrângeți resentimentele și să aveți Încredere În mine. În noi... Ușor de spus: Încredere... Răpit, trambalat de colo colo cu mașina, cu avionul, cu trotineta, acuzat de conspirație Împotriva ordinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
era o mare cinste să îmbraci pijamaua verde. Pijamale verzi permanente n-aveau decât sultanul, mama sultanului și viziriul. Cadânele numai în ocazii cu totul speciale puteau îmbrăca pijamale verzi, cu prilejul zilei Padișahului când, mă rog, la ceremonia de culcare asista și poporul, sau în urma unui eveniment important, cum a fost victoria de la Nicopole, când corpului de cadâne i s-a acordat, pentru contribuția adusă sănătății sultanului, două pijamale verzi cu eșarfa. în restul timpului îmbrăcau pijamale incolore, obișnuite, transparente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
până la micul dejun pălea în fața imaginii neașteptate ce i se ivise în minte și-n care se vedea vârându-și urgent ciolanele sub pătură și scoțând de sub mizera pernă un coltuc de pâine ascuns acolo de la prânz. — Să mergem la culcare - glăsui Metodiu - că dacă stomacurile ne sunt goale, capetele măcar ne sunt pline de somn. Se sculară rând pe rând și se îndreptară spre odăile lor, călugării noștri, căpitanul Tresoro, doctorul Peleto, surorile Acetosa, bătrânelul Toto și încă un individ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
friptă, carnea bourului era excelentă. — Bună carne! - făcu spătarul Vulture. — Facem și noi tot ce putem - răspunse boierul Radu Stoenescu-Balcâzu. — Cât despre barabule - zise Barzovie-Vodă cu gura plină - dacă aveam vreo cinci saci când a năvălit Megler-Pașa în odaia de culcare să-mi citească firmanul prin care m-au schimbat, cred că eram și azi domn. — Au năvălit noaptea? - întrebă boierul Radu. După miezul nopții - răspunse Barzovie-Vodă - când ți-e somnul mai dulce. Nici n-am apucat să ies de sub plapumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Nu Vasâle, mulțumesc - răspunse Vodă. Ia-o tu înainte cu Doamna, să nu se prindă turcul că plecă. — Poftiți Doamnă - se înclină Vasâle, lăsând-o pe Ruxăndrița s-o ia înainte. Vodă mai aruncă o privire camerei lor dragi de culcare, își făcu cruce și ieși și el pe coridor. Trecu în vârful picioarelor prin fața camerei lui Ramza-Pașa de unde se auzeau continuu chicoteli înăbușite, vru să dea colțul spre scări, dar deodată se auzi strigat din spate: — Bă, băiet, ia vino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
iarna aceea cînd ne-am cumpărat primul aparat de radio cel mai ieftin se făcuseră vreo douăsprezece și dormeau toate cu noi În pat pentru că nu aveam lemne Nora venise la prima noastră Întîlnire În teniși În fiecare seară Înainte de culcare beam cîte o sută de grame de amalfi la bufetul din colț Tiberiu avea doar cîteva luni Îl lăsam dormind și ne strecuram ca niște infractori În raiul afumat al cîrciumii așa ne strecuram și În poezie așa și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mă spală oval alunecos topindu-se ca șerbetul În apa cristalină Îl iubesc Îl ascund sub pernă mușc din el pe furiș e roz și parfumat cînd mi-l lipesc pe obraz o simt pe mama În fiecare seară Înainte de culcare Doamne Doamne cere-ți tată și duminica moțul de organdi gentuța roșie la cinematograf uite-o pe Gheta Gabo În Olanda la ora șapte seara fetițele cuminți trebuie să facă nani pentru că la noi acasă În România e nouă țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
poetului și animatorului cultural George Almosnino, antena pentru captarea posturilor de televiziune bulgare. O cafea, o țigară și iar aceste foi albe sub ochii mei, sub pixul care se supune docil ca o ordonanță la toate capriciile creierului. Aseară, Înainte de culcare am răsfoit un volum de eseuri de Dieter Wellershoff - la pagina 279, unde s-a deschis cartea din Întîmplare, am citit că soția lui James Joyce se numea Nora și că Învățase la Institutul de maici Sf. Ursula, undeva În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
noaptea se suiau în pod, iar ziua se refugiau în fundul grădinii. Acolo creștea grămada aceea de usturoi care puțea și care mai ținea în viață întreaga casă. Pe înserat, familiile noastre se așezau pe scăunelele înșirate în fața ușii iar până la culcare ronțăiau pe inima goală câte un cățel din producția anuală. Între timp, bărbații jucau șah. Acolo am auzit odată zicala „cade în picioare ca pisica“. Prin urmare, pisicile rămâneau pe acoperiș până bine după asfințit, pentru că smoala se îmbiba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
desenul. L-a mototolit o vreme cu ochii plecați, apoi a făcut trei pași mărunți înapoi și nu s-a oprit în pragul plânsului. Am plecat repede mai departe. Mă rugam să nu se fi atașat de ciorile mele. Înainte de culcare, am făcut inventarul dezvoltării mele spirituale. Metalele, Newton: gravitația, sfârșitul nevertebratelor, începutul vertebratelor, Euclid: axioma a 11-a, cioara, începutul Evului Mediu, Dante: Infernul, Cina cea de Taină. În acest punct, studiile mele s-au terminat. Nu era prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
să te uiți la acea parte a corpului. După ce a venit pe la noi timp de vreo lună de zile, au început să stea pe verandă și-mi amintesc că o auzeam pe tanti Mae chicotind dedesubt după ce mă duceam la culcare. În dimineața următoare cobora mai târziu la micul-dejun și era, de obicei, foarte nervoasă. Asta s-a întâmplat cam toată vara aceea, și domnul cel bătrân, pe care-l chema George, venea la noi acasă aproape în fiecare seară. Mirosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
fie să aibă o casă drăguță în oraș fără cenușă în curte și un metru jumate de lut sub ea. Doamna Watkins locuia vizavi. La ea toate luminile erau stinse. Ne zicea mereu cât de devreme se duce ea la culcare. La ea în casă nu s-a certat nimeni niciodată. Primea și un cec frumușel de la stat pentru că preda la școală, așa că nu prea avea de ce să se certe cu soțul ei pe tema asta. M-am sprijinit de stâlpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
am ajuns în curte. Tanti Mae s-a oprit la poartă să se odihnească. Am așteptat cu ea o vreme, apoi m-am dus pe verandă să văd ce face mama. Era târziu și poate că Flora o dusese la culcare. Când am ajuns la ușă, era larg deschisă. Mă întrebam de ce o lăsase așa Flora. O puteam auzi pe mama discutând în bucătărie, dar nu mai auzeam pe nimeni altcineva. Am rămas pe verandă s-o aștept pe tanti Mae
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]