1,164 matches
-
dintre care cronicile occidentale amintesc: amestecarea sângelui cuman și latin obținut prin crestarea ușoară a mâinilor căpeteniilor și băutul acestui amestec de către ambele părți; hăituirea și prinderea unui câine așezat între cele două armate, animalul fiind hăcuit cu săbiile de către cumani și latini, ca simbol al pedepsei care l-ar fi așteptat pe trădător. În fine, alianțele matrimoniale. Conform lui Alberic de Troisfontaines, ambii regi cumani își căsătoreau fiicele cu personaje ilustre din ambianța Imperiului Latin de la Constantinopol. Una dintre fetele
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și prinderea unui câine așezat între cele două armate, animalul fiind hăcuit cu săbiile de către cumani și latini, ca simbol al pedepsei care l-ar fi așteptat pe trădător. În fine, alianțele matrimoniale. Conform lui Alberic de Troisfontaines, ambii regi cumani își căsătoreau fiicele cu personaje ilustre din ambianța Imperiului Latin de la Constantinopol. Una dintre fetele lui Soronius a fost dată lui Guillaume, fiul lui Geoffroy de Méry, conetabilul Romaniei, iar o alta - lui Baudouin de Hainaut. Fiica lui Jonas a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
o alta - lui Baudouin de Hainaut. Fiica lui Jonas a fost luată în căsătorie de Nariot de Toucy, senior puternic, fost bail al imperiului. Tripla căsătorie urmărea, desigur, scopurile politice ale locului și timpului, urmărind să întărească cooperarea stabilită între cumanii dintre Dunăre și Carpați și cruciații din Balcani. A urmat episodul traversării Țaratului Bulgar și Român, după care regele Jonas a rămas alături de ginerele și fiica lui, în Imperiul Latin. Trei ani mai târziu, în 1241, el murea, fiind îngropat
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în sensul că nu au survenit confruntări armate memorabile. Dar, după cum o atestă Georgios Akropolites și Alberic des Troisfontaines, o armată cruciată venind dinspre Ungaria a traversat Bulgaria cândva către finalul deceniului al patrulea al secolului al XIII-lea cu ajutorul cumanilor. Când a venit, totuși, în ajutorul Imperiului balcanic al latinilor, oastea cruciată care a traversat Dunărea spre sud? Înainte de 1238 sau după aceea? • P. Pavlov, I. Ianev, D. Cain, Istoria Bulgariei, București, Editura Corint, 2002, p. 49-50. • Francis Dvornik, Slavii
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
1239, cum îl data B. P. Hasdeu, mai probabil înaintea asediului de la Tzurulon și anterior pactului dintre Ioan Asan și Vatatzes, prin 1236-1237. S-ar putea ca nici versiunea lui Alberic, care condiționează trecerea latinilor prin Bulgaria de cooperarea cu cumanii, să nu spună, totuși, decât că aceștia din urmă s-au dovedit niște indispensabile călăuze. Astfel, este posibil ca textul să nu se refere, în acel paragraf, la o adversitate politică dintre țar și Imperiul latin, în care condiții este
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
niște indispensabile călăuze. Astfel, este posibil ca textul să nu se refere, în acel paragraf, la o adversitate politică dintre țar și Imperiul latin, în care condiții este greu de crezut că, fie și flancați de cele două căpetenii ale cumanilor, cruciații ar fi răzbătut cu bine înspre capitala imperială a occidentalilor. Există însă și alte circumstanțe care conduc la aceeași datare. Campania mongolă de supunere a Europei Răsăritene, amânată datorită morții lui Gingis-han, s-a declanșat în 1236. După ce l-
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în Caucaz, în Balcani și în Ungaria. Din evocarea acestor împrejurări rezultă că episodul se cere puțin antedatat în raport cu propunerea lui B. P. Hasdeu. Dar aceasta nu este singura îndreptare necesară. B. P. Hasdeu îi plasează pe cei doi regi cumani în Țara Severinului, altfel spus în Oltenia de astăzi 11. Raționamentul lui are în vedere sosirea armatei cruciate din Ungaria spre sud care, în ochii istoricului român, trebuia să se facă pe traseul oltean. Un alt argument este de natură
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
spus în Oltenia de astăzi 11. Raționamentul lui are în vedere sosirea armatei cruciate din Ungaria spre sud care, în ochii istoricului român, trebuia să se facă pe traseul oltean. Un alt argument este de natură onomastică - referirea la „Vadul Cumanilor“ -, dar N. Iorga a relativizat importanța acestuia, arătând că actul medieval româno-slav care pomenește acest toponim evocă, de fapt, confruntarea armată de la Branicevo, din timpul lui Alexie Comnenul 12. • B. P. Hasdeu, Olteneștile, ed. cit., p. 118. • N. Iorga, Istoria
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
B. P. Hasdeu, Olteneștile, ed. cit., p. 118. • N. Iorga, Istoria românilor. III: Ctitorii, ed. de Victor Spinei, București, Editura Enciclopedică, 1993, p. 45: „... Un nou război cuman se poartă la Branicevo și... Alexie Comnenul trebuie să-i oprească [pe cumani - n. O.P.] la acel Vidin unde tocmai, mult mai târziu, un act românesc [din 1385, de la Dan I] vorbește de Vadul Cumanilor.“; p. 47: „O urmă a raporturilor strânse cu dânșii [cu cumanii - n. O.P.] nu e în numele
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
45: „... Un nou război cuman se poartă la Branicevo și... Alexie Comnenul trebuie să-i oprească [pe cumani - n. O.P.] la acel Vidin unde tocmai, mult mai târziu, un act românesc [din 1385, de la Dan I] vorbește de Vadul Cumanilor.“; p. 47: „O urmă a raporturilor strânse cu dânșii [cu cumanii - n. O.P.] nu e în numele de locuri, cum s-a crezut [de către B. P. Hasdeu, în Olteneștile și în Negru Vodă - n. O.P.] pentru Comana și Comănești
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Comnenul trebuie să-i oprească [pe cumani - n. O.P.] la acel Vidin unde tocmai, mult mai târziu, un act românesc [din 1385, de la Dan I] vorbește de Vadul Cumanilor.“; p. 47: „O urmă a raporturilor strânse cu dânșii [cu cumanii - n. O.P.] nu e în numele de locuri, cum s-a crezut [de către B. P. Hasdeu, în Olteneștile și în Negru Vodă - n. O.P.] pentru Comana și Comănești, cari amintesc pe ale întemeietorilor acestor sate, Coman și Comana, oricare
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
este însă că, în urma episodului teuton, un alt traseu de trecere la sud de Carpați dinspre Regatul Maghiar se deschisese - ori doar se statornicise - prin Țara Bârsei. Documentul papal din 1231 o spune foarte clar: pe aici obișnuiau să pătrundă cumanii în Transilvania și tot pe aici se retrăgeau, anterior stabilirii ordinului în zonă. Totodată, acțiunea de creștinare a cumanilor întreprinsă la 1227 de prințul - pe atunci - Bela, la cererea fiului unui han (rege) cuman din zonă, Bortz (sau Burch, în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
deschisese - ori doar se statornicise - prin Țara Bârsei. Documentul papal din 1231 o spune foarte clar: pe aici obișnuiau să pătrundă cumanii în Transilvania și tot pe aici se retrăgeau, anterior stabilirii ordinului în zonă. Totodată, acțiunea de creștinare a cumanilor întreprinsă la 1227 de prințul - pe atunci - Bela, la cererea fiului unui han (rege) cuman din zonă, Bortz (sau Burch, în formă latinizată: Boricius)13, și stabilirea ulterioară a Episcopiei Cumanilor în partea de la răsărit de râul Olt, arată că
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
stabilirii ordinului în zonă. Totodată, acțiunea de creștinare a cumanilor întreprinsă la 1227 de prințul - pe atunci - Bela, la cererea fiului unui han (rege) cuman din zonă, Bortz (sau Burch, în formă latinizată: Boricius)13, și stabilirea ulterioară a Episcopiei Cumanilor în partea de la răsărit de râul Olt, arată că aici trebuiau căutați regii cumani. Jonas și Soronius se aflau, deci, cu probabilitate, în actuala Muntenie, numită pe atunci, după unele atestări ulterioare, „Țara Cumanilor Negri“14. Ei se numărau printre
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
prințul - pe atunci - Bela, la cererea fiului unui han (rege) cuman din zonă, Bortz (sau Burch, în formă latinizată: Boricius)13, și stabilirea ulterioară a Episcopiei Cumanilor în partea de la răsărit de râul Olt, arată că aici trebuiau căutați regii cumani. Jonas și Soronius se aflau, deci, cu probabilitate, în actuala Muntenie, numită pe atunci, după unele atestări ulterioare, „Țara Cumanilor Negri“14. Ei se numărau printre cei care - spre deosebire de Kuten, regele cuman botezat la creștinism sub impresia prăbușirii regatelor din
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
13, și stabilirea ulterioară a Episcopiei Cumanilor în partea de la răsărit de râul Olt, arată că aici trebuiau căutați regii cumani. Jonas și Soronius se aflau, deci, cu probabilitate, în actuala Muntenie, numită pe atunci, după unele atestări ulterioare, „Țara Cumanilor Negri“14. Ei se numărau printre cei care - spre deosebire de Kuten, regele cuman botezat la creștinism sub impresia prăbușirii regatelor din Cumania Albă în fața mongolilor, și care la 1239 urma să treacă în Ungaria - au rămas fideli obiceiurilor și locurilor natale
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cu prietenie, să se alieze cu ei și, în cele din urmă, să treacă împreună cu latinii în Balcani, părăsindu-și fostele teritorii. Dar conform lui Nicephor Gregoras, în preajma anului 1241, s-au retras la sudul Dunării circa 10.000 de cumani din stepa nord-pontică15. Este, probabil, vorba de un nou val de emigrări cumane provocat de iminența sosirii tătarilor în locurile stăpânite de ei până atunci. Încă un aspect al chestiunii merită să fie dezbătut. După cum s-a văzut, dintre cele
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Comanorum (de către Alberic) și „le grant roy de Commains“ (de către Joinville). Expresia desemnează, fără îndoială, o ierarhie în rândul micilor regalități cumane, despre care știm astăzi atât de puține lucruri concrete. Foarte probabil că Jonas era rege peste ceilalți regi cumani din zonă, conducând o uniune de triburi mai consistentă decât Soronius, care, deși rege și el, îi era inferior ca poziție și îl urma în acțiunile sale politico-militare. El era, altfel spus, hanul cumanilor din regiune. Dar despre Kuten, al
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Jonas era rege peste ceilalți regi cumani din zonă, conducând o uniune de triburi mai consistentă decât Soronius, care, deși rege și el, îi era inferior ca poziție și îl urma în acțiunile sale politico-militare. El era, altfel spus, hanul cumanilor din regiune. Dar despre Kuten, al cărui destin tragic urma să se încheie prin linșajul din Ungaria, provocat de panica din fața năvălirii tătare, la 1241, s-a spus, la fel, că ar fi fost, și el, han. Ar trebui dedus
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
-se și dezagregându-se cu rapiditate în funcție de necesitățile reclamate de implicarea lor în diferite confruntări externe“17. Datorită acestor circumstanțe, în actualul stadiu al cercetărilor, este greu de cartografiat mai atent harta politică și militară a momentului, mai ales pentru cumanii din zonă. Totuși, alianța lui Jonas și Soronius cu cruciații latini, în a doua parte a anilor 30 ai secolului al XIII-lea, împreună cu strămutarea definitivă a cumanilor primului în Imperiul cruciat constantinopolitan este semnificativă pentru ambianța politico-confesională dinainte de sosirea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cartografiat mai atent harta politică și militară a momentului, mai ales pentru cumanii din zonă. Totuși, alianța lui Jonas și Soronius cu cruciații latini, în a doua parte a anilor 30 ai secolului al XIII-lea, împreună cu strămutarea definitivă a cumanilor primului în Imperiul cruciat constantinopolitan este semnificativă pentru ambianța politico-confesională dinainte de sosirea tătarilor. În acel moment, cu puțin înainte ca Ioan Asan al II-lea să treacă înapoi la credința răsăriteană, sud-estul Europei se configura ca o proaspătă parte a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
În acel moment, cu puțin înainte ca Ioan Asan al II-lea să treacă înapoi la credința răsăriteană, sud-estul Europei se configura ca o proaspătă parte a creștinătății occidentale. Înconjurați de Bulgaria aliată și de Ungaria ostilă, ambele puteri catolice, cumanii nu aveau cum să nu ia în considerare oferta Sfântului Scaun de convertire la creștinism, fie că ea se datora blândei predicări a unor clerici misionari, fie că era impusă cu ascuțișul sabiei, ca în cazul tentativelor teutone dintre 1211-1224
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
oferta Sfântului Scaun de convertire la creștinism, fie că ea se datora blândei predicări a unor clerici misionari, fie că era impusă cu ascuțișul sabiei, ca în cazul tentativelor teutone dintre 1211-1224. Trecerea lui Jonas și Soronius, împreună cu supușii lor cumani, în Balcani și migrarea în Ungaria succedentă convertirii lui Bortz (1227) și Kuthen (1239), prefațate de convertirile operate de cavalerii teutoni în al doilea deceniu al secolului al XIII-lea, sugerează în ce mod s-a schimbat compoziția etno-demografică de la
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
central european al secolelor XIII-XIV, prin care potentați catolici au răsplătit zelul acelor „neobosiți ostași întru Christos“. Ne gândim, desigur, la călugării misionari - dominicani și franciscani -, care în vremuri deloc liniștite au perindat, „în numele credinței creștine“, întinsurile Europei Răsăritene, printre cumani, bulgari, români, ruși, mongoli. Mulți dintre ei vor plăti chiar cu propria viață pentru curajul de a fi fost mesageri ai Occidentului într-o lume în care Eclezia Romei provoca mai degrabă ură decât admirație. Trecerea de către Petru I a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
2001. • Ștefan S. Gorovei, 1473: Ștefan, Moldova și lumea catolică, în „Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie «A. D. Xenopol»“, 29, 1992 (în continuare: Gorovei, 1473: Ștefan), p. 82. pe teritoriul Moldovei în secolele XIII - prima jumătate a secolului XV (a Cumanilor, de Milcov, Siret și Baia) au purtat și o pronunțată amprentă politică. Nu este, desigur, cazul să insistăm aici asupra întregii problematici legate de apariția și evoluția diecezelor episcopiilor catolice în spațiul extracarpatic în evul mediu, tema revendicându-și, între
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]