568 matches
-
probabil, o necesitate firească de reconstituire a unui trecut comun, mai mult sau mai puțin îndepărtat, iar contribuțiile istoricilor sunt, de aceea, mai mult decât generoase. Studiul de față reprezintă nu atât un demers inedit datorat documentării, cât o încercare cumpănită de portretizare a comunității evreiești din Iași într-o perioadă de răscruce, jumătatea secolului al XIX-lea, care anunța schimbări importante pentru toți locuitorii Principatelor Române. O abordare în construcția căreia nu am fi izbutit fără a încerca să înțelegem
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
am rămas multă vreme la vorbă cu chiriașul. Am discutat de toate, despre viața noastră și cum războiul începuse și era în plină desfășurare mi-a pus o întrebare de natură politică, de care eu habar nu aveam cum să cumpănesc vorbele - cine va câștiga războiul, Stalin sau Hitler ? —Stalin, am răspuns eu, fără să dau importanță conținutului răspunsului, mai mult în glumă formul at, că eu eram lipsit de orice informație. Trecuse mai bine de două luni de când îl aveam
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
ați dat semne de anxietate cînd ați ieșit împreună. 2. Dacă evenimentul de care vă temeați a avut loc după ce ați încetat să vă mai faceți griji legate de el. 3. Dacă reușiți totuși să realizați ceva după ce reduceți ritmul. Cumpănind argumentele, întrebați-vă: Ce șanse există să se întîmple lucrul de care mă tem? Care este cel mai rău lucru care se va întîmpla în mod realist? Cît de rău ar fi lucrul acela, în realitate? 4.2.2. Care
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
mântuit, va fi aceea care va putea să îi îndemne, pe fii căinței sincere și ai abandonării căite și încrezătoare, în brațele Divinei Milostiviri. 105. Unicul leac al unei lumi foarte bolnave Fericitul Eymard, fiul secolului XIX, încă de pe atunci cumpănea astfel: „Și de ce este atât de necesară timpului nostru această acțiune a Preasfintei Inimi? O să vă împărtășesc crezul meu. Din cauză că cea mai gravă boală a multor oameni din lume este indiferența religioasă. După Protestantism, inimile au devenit uscate în fața lui
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
ajunge în situația în care devenim orbi în fața acestei ființe. Educația și învățământul sunt în serviciul unei națiuni. Roadele școlii se culeg peste decenii, iar consecințele unui proces instructiv-educativ defectuos se pot ameliora cu mari eforturi. De aceea trebuie să cumpănim cu cea mai mare responsabilitate atunci când inițiem acțiuni care țin de formarea unei generații, de gimnastica minții, de caracterul și virtuțile acesteia. De fizionomia școlii, de substanța sa, depinde viitorul unui popor. Nicăieri, în niciun domeniu de activitate, nu se
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
ministru, o atmosferă de ostilitate. Dar ce înseamnă cele cîteva sute sau cîteva mii de ființe de rea-credință, față de milioanele de români? Judecata dreaptă nu o vom face noi, ci cei care vor veni după noi; judecata lor nepărtinitoare va cumpăni binele și răul. "Gheorghe Tătărăscu era tot așa de puțin pregătit ca și restul oamenilor noștri politici să se măsoare cu viclenia asiatică a comuniștilor sovietici. Ce amară meditație va fi făcut în celula rece în cei șase ani de
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
sentimentalismul bîntuie pe unde poate, pretutindeni. Ortodoxia, firește, nu trece cu vederea nici rațiunea, nici sentimentul și nici morala. Pe toate trei se sprijină și tustrelelor le face loc. Dar pe deasupra lor așează harul care le îmbină și, îmbinîndu-le, le cumpănește, nelăsînd pe nici una să strice echilibrul". Se recunoaște plin de sentimente, fapt ce și-l asumă și-l și scuză prin împrejurările excepționale ce i-au dat prilejul de a se cunoaște plinătatea verbului "a fi". De aici și afirmația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
aveam o portiță de ieșire, am zis: - Nu mai am nici un fel de vise. Expresia lui Jay mi-a dat de înțeles că mai auzise și altele. - Ascultă, mergem la terapeut pentru consiliere, am recunoscut. Ne ajută mult. Jay a cumpănit o vreme. - Mergeți la terapeut. A continuat să se gândească în timp ce eu dădeam din cap aprobator. După trei luni de căsătorie? Nu prea sună promițător, prietene. - Hei, pe ce planetă ești? Ne cunoaștem de aproape doisprezece ani, omule. Nu e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
grădina publică, între două ziduri de curioși cetățeni perciunați și de cetățene gătite, cari cu toții și cu toatele nu mai pot de bucurie că au venit ofițeri în orașul lor. Dorm la domnu Freitay, cârciumar. Acest domn Freitay, gânditor și destul de cumpănit la vorbă, are două fetițe: Roza și Beti, și nevastă-sa Ernestina e pe cale de a-i mai dărui o fetiță. Domnu Freitay îmi mărturisește că are de gând să ia în arendă o moșioară, căci negustoria aceasta nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
asemenea slujbă. Wagner a fost achitat, ș-a plâns după verdict. Într-al doilea proces apar țărani dela Ceplenița. Moș Ion Ursu se sfădea dela o palmă de loc a gardului, cu Gheorghe Sava. Și-ntr-un rând venind bat, cumpănindu-se pe cal, a ieșit cu pușca la Sava, care lucra la gard. N-a tras cu pușca până ce n-a sărit Sava gardul asupra lui. Ș-atunci, după cum spun martore femei, ar fi căzut și pușca s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
moralitate care s-ar confunda cu dispariția totală. Oricum, și costumul folosește la ceva. 5 April 927 [VIITORUL ROMÂNIEI] . Toți avem în minte o imagine fericită și paradisiacă a României viitoare. O țară ca o grădină. O visăm și-i cumpănim realizarea în toate planurile noastre. Căutăm soluțiile care ne-ar putea duce acolo. Fără îndoială că elementul culturii este principala forță care ne va îndruma pe căile viitorului. Cultura va ameliora omul va râdica valorile sufletești și va forma o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
soare, iar coarnele cică i-ar fi fost lungi și pline de ramuri, și pe coarne și pe toată rămurica cică erau semănate pietre nestimate de sclipeau de o minune; iar de la vârful unui corn la ălâlalt s-a fi cumpănit încetișor de acolo până acolo un leagăn împletit numai din fire de mătase”. Transformarea totemică are un plus magic, ea venind împreună cu leagănul specific pentru inițierea feminină, după cum reiese din colindele de fată mare. Metamorfoza trimite din nou la practicile
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
o jalbă Vistieriei prin care cereau să fie scutiți de unele obligații în bani („banii ajutorniței”). Se arăta că s-au oprit numai 2 lei la 10, ceea ce nu se poate socoti asuprire, și nici spor, urmând ca ei să „cumpănească rînduirea după starea fiiștecăruia, rînduind și pe toate crîșmele”. La 22 februarie 1820, locuitorii din cartierul Răești au adus la cunoștința Isprăvniciei Fălciu nemulțumirea lor pentru unirea, impusă de autorități, cu birnicii din târgul Huși. Vistieria poruncea Isprăvniciei Fălciu a
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
avem de spus și-n sinea lui cuvântul strâns pătruns cutreieră la rădăcini de file Mai vaste spații sună în auz, ecourile repetate ni le înfășură în noi cu mâini febrile și sufletu-i la pragul lui de sus. Se cumpănește partea cea mai pură desprinderea de sens din adâncime, o ultimă, de preț, învestitură. Acum se-ntruchipează din mulțime și urcă într-o singură făptură alesul conștiinței unanime.“ („Învestitură“, Glasul Patriei, 10 august 1971) „Străin, sub vaste zodii visate-n
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
gânduri și concluzii cristalizate în memoria unui dascăl de-a lungul unei jumătăți de veac. Din multele noastre convorbiri anterioare am înțeles că recuperarea cheltuielor cu tipărirea cărților este o utopie. De ce mai scrii? Dumitru Dascălu rămâne pe gânduri și cumpănește dacă este cazul să se aventureze într un răspuns care, oricât s-ar strădui, nu-i este la îndemână. Să-i spună amicului său că face acest lucru din plăcerea de a scrie, din dorința de a lăsa pentru posteritate
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
domiciliu decât grație acestor distribuitori publici, a aparilor. Săraci, foarte săraci, aparii aceștia duceau, și la propriu și la figurat, de dimineața până în noapte, o grea povară. Cele două cofe, al căror conținut trăgea cel puțin treizeci de chilograme, atârnau, cumpănindu-se de un aparat sprijinit pe umerii și cerbicea purtătorului, căruia i se zicea jug. Unii purtau sarcina aceasta pe cobilițe; dar numărul acestora a fost întotdeauna mic. Oricât de greu de purtat era jugul acesta, când instituția aparilor a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
să mă umilesc pe cât îmi e cu putință, pentru ca în toate să mă supun legii lui Dumnezeu, Domnul nostru, astfel încât, chiar dacă aș fi făcut stăpân peste toate lucrurile create în această lume, nici măcar pentru propria mea viață vremelnică să nu cumpănesc nici măcar o clipă dacă să încalc vreo poruncă, fie dumnezeiască, fie omenească, ce m-ar obliga sub păcat de moarte 1. 166. Al doilea fel de umilință. A doua este o umilință mai desăvârșită 2 decât prima, și anume, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
murdări ? De ce nu?! Are un soț, o căsnicie, o poziție socială ! Judecați de la nivelul dumneavoastră. Cristina e tot femeie, ca mine. Da, femeie, dar cu un suflet mai sus, conchid eu ferm. Se lasă o tăcere încordată între noi; Brîndușa cumpănește îndelung, alegîndu-și probabil vorbele cu care să-mi dea replica. Mda, surîde ea. Am impresia că Ștefănescu nu a mințit cînd a scris că tu ai fost la Cristina. Știam doar că-i place să fie ironică la adresa bărbaților, uneori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
G. Galaction (tînăr) către Hasdeu, cu referințe la Julia Hasdeu? O are acest domn. </citation> (58) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”9 august 1971”> Dragă Costică, De cînd am venit e o căldură imposibilă. Scriu, mă opresc mereu, cumpănesc cuvintele, și simt adesea cum căldura mă inhibă, dacă nu mă terorizează. Mai ales mă torturează. Dacă pot spera să lucrez în acest ritm (mai ales noaptea), iar de ieri (a plouat) și ziua, pot spera să termin cartea. Ploile
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
interpretările celor două poezii centrale în lirica lui Barbu. îmi face impresia că adesea presa omite anumite pasaje numai pentru a ne aduce aminte că există și sîntem la discreția ei. Altfel nu-mi explic ultimele ingerințe, textul fiind bine cumpănit tocmai pentru a nu da loc nici unei interpretări străine de problemă. Iar dacă scrisoarea mea punea problema acestui pat al lui Procust, o făcea principial și fără nici o trimitere. în nici un caz una la d-voastră. Mai degrabă la Orizont
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
să... Ștefan izbucnește într-un hohot schimonosit: De "magnific" ce-i, "Domnul" aista-i fără țară... Se cheamă că nici nu există! Daniil ridică ochii spre cer: Doamne! Iartă-l pre el, că nu știe ce vorbește! Câteva clipe mai cumpănește, apoi, își drege glasul și grăiește cu gravitate: Nevrednic sunt de cinste, dar, de crezi că aiasta îți aduce un strop de alinare... Facă-se voia ta! Mărturisește-te! Avem o noapte lungă înainte. Te ascult fiule. Vorbește! Ștefan pășește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Noi ne-am apărat cum am putut; dar să n-aibă grijă Luminăția Voastră, că le-am dat răsplata cuvenită și binemeritată..." Și ca încheiere adaugă: "Să știe Luminăția Voastră: Alții de-or veni, tot așa o vor păți!" Stanciu, cumpănindu-se de pe un picior pe altul, ia cuvântul: Aș sfătui pe Măria ta să nu-i mai stârnim mânia. Și așa l-am cătrănit peste fire și ne-o prăpădi cu totul, păcatele noastre... E gata cătrănit! Putem să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sărut, mi se făcea greață, dar el mă sfătuia: "Să nu-mi mai aduci flori... n-am murit... cu florile este o batjocură, ne sărăcesc florile, nu mai avem grâu de când cu moda asta nelegiuită...; tu să înveți să fii cumpănit". Atunci am auzit întâia oară acest cuvânt. Cred că l-am schițat corect pe Părintele Vania. Dar, ca și sărăcia, care provoacă un rău social, și avariția trece dincolo de un singur ins, rob al acestei obsesii; un avar devine un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
voi să vă facă bine, să vă arate afecțiunea lor și nu știu cum să procedeze. Dificultatea cea mai mare rămâne însă lipsa de iubire perfectă, universală, și, în sfârșit, creștină. Nu e ușor să te dedici pentru lumea necunoscută, pe când se cumpănește chiar și dacă să ne jertfim pentru prieteni! Numai iubirea lui Cristos poate face aceste minuni. Voi trebuie să vă rugați pentru ca această minune să se petreacă. Și se împlinește, în primul rând, în voi înșivă. Pentru că primii care trebuie
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
într-un balans ce tinde spre neutralitatea mișcării, fiind determinate la poziționări aproximativ egale, niciuna nesituându-se prea jos sau prea sus în raport cu cealaltă. Într-un astfel de context, cumpăna își pierde identitatea de cumpănă în sensul că nu mai cumpănește, nu mai echilibrează aproape uniform și echidistant. Se prăbușește investind radical toată energia apăsării într-unul dintre poli, celălalt fiind abandonat spre o înălțime deschisă prăbușirilor în genuni ale magnetismului gravitațional. Tot astfel, descumpănirea ca stare sufletească reprezintă o paralizare
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]