1,658 matches
-
la noi cuvântul vine din fr. raglan. În dicționarele franceze, se arată că prima atestare a acestui cuvânt este din 1858, a apărut așadar în perioada Războiului Crimeii, când mareșalul Raglan, comandantul trupelor britanice, a lansat moda unei mantale fără cusături la umeri. Despre spențer, se spune, în aceeași sursă, că este o „haină scurtă (ca o vestă)“ sau un „surtuc fără pulpane, purtat de unii țărani“; în română, este un cuvânt de origine germană: Spenzer. În germană însă, provine din
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
veșnic, într-o lume aseptică. Să nu mai existe bărbați pe care trebuie să-i mulțumesc, de care să am grijă, să nu mai existe sex. Sfârcurile dureroase au început să se vindece, aș vrea să fie numai ale ei. Cusătura dintre picioare să fie numai a mea. Să avem un pian pe malul mării, eu să cânt și ea să danseze și să trăim așa toată viața. Încerc să împing prima bere până târziu, dupăamiaza. Trag ziua după mine, o
Zvera. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Domnica Drumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1770]
-
Ia să te văd. Insistând ca ea să stea nemișcată, și-a trecut privirea peste linia umerilor ei, a dat din cap și a spus: —Daaa. Ashling a încercat - în zadar - să își tragă talia, în timp ce el se uita la cusăturile laterale și o mai aprobă o dată, parcă și mai convins. Apoi și-a ridicat privirea. Ți se potrivește, spuse el zâmbind. Chiar îți vine bine. Ești un lingușitor. Plăcerea lui Ashling se accelera în timp ce examinarea continua. Dylan era mereu foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
își amintise ceva oribil. Am o impresie groaznică... a, nu, nu cred că aș fi putut. —Ce? — Fetele acelea cu care vorbeam la baie, una dintre ele era însărcinată. Cred că am vrut să îi arăt cum s-au vindecat cusăturile de la cezariană. Aoleu, drace, spune-mi că nu am făcut-o, gemu ea încet. Îmi imaginez, cred. Da, cred, minți Ashling. —E, chiar dacă nu îmi imaginez, mă prefac că nu am făcut-o. Dau vina pe prostia aia de Red
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
își scoase jerseul și-și rulă ciorapii de mătase, stând în picioare. Până să încep și eu să-mi scot stângaci hainele, ajunsese deja la lenjeria intimă. Mi-am agățat fermoarul când mi-am dat jos nădragii. Mi-am sfâșiat cusătura de la umăr când mi-am dat jos tocul pistolului. Apoi Madeleine îmi apăru goală în pat - iar desenul surorii mai mici fu dat uitării. Într-o secundă eram gol și eu, iar în două secunde eram lângă fetița de bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
gras, ci doar cu oase mari. Maxilar mare, mâini mari, brațe lungi și osoase. Costumul gri Împrumutat de la Serviciul de Procuratură al Coroanei ca să-l facă să pară mai credibil În calitate de martor era mult prea mic pentru el, Întinzâdu-se pe la cusături de fiecare dată când se mișca. Părul lui cel blond și murdar arăta ca și cum nu mai văzuse un pieptene de multă vreme, iar mâinile mari i se zbăteau și se agitau În vreme ce el se bâlbâia vorbind despre Întâlnirea sa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fusese escortat din sală direct În celulă. Când Logan și Watson ajunseră acolo, stătea pe o banchetă Îngustă cu capul În mâini, gemând Încet sub luminile pâlpâitoare de deasupra. Partea din spate a jachetei costumului său Împrumutat plesnea pe el, cusătura tot mai vizibilă la fiecare suspin. Uitându-se la el, Logan nu știa ce să creadă. Era Îngrozitor că un copil trebuise să treacă prin abuzurile la care Cleaver Își supunea victimele. Chiar și-așa, vorbele lui Sandy Alunecosul Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cunoscută. Are nevoie de ajutor, nu de Încarcerare. Insch Își trânti scaunul În față. — Iar copilașii care zac la morgă ar fi trebuit să fie acasă, vii și nevătămați, nu omorâți de un ciudat sucit! Își Încrucișă brațele, umflându-și cusăturile cămășii, ceea ce Îl făcu să pară și mai mare. — Vreau să știu unde e Peter Lumley și câți copilași a mai ucis. — Inspectore, eu Înțeleg că doar vă faceți datoria, dar Bernard nu e În stare să vă răspundă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mort! Fața lui Lumley se Înroși, roșeala urcându-i dinspre gâtul murdar al salopetei. L-am apucat. Eu... Eu voiam doar să vorbesc cu el. Să-i spun ce cred despre el... Își mușcă buza și privi În jos la cusătura care ținea perna la un loc. A Început să zbiere și l-am pocnit. Doar ca să tacă din gură. Să termine. Doar că n-am putut. Să mă opresc. Am continuat să dau și iar să dau și iar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
baie trase. Se răsuci din nou. De data acesta, dură mai puțin ca lumea să se oprească din Învârtit la vârful capului ei. Fâșșș, fâșșș, fâșșș. Lângă coșul de gunoi zăcea o geantă. Una mare. Bucăți de zăpadă atârnau pe la cusături. Agenta Jackie Watson Încercă să apese butonul de transmisie al stației de radio cu bărbia. Era Încă prinsă de umărul ei, numai că, oricât ar fi Încercat, nu reuși să-l atingă. Apoi o pereche de picioare veniră În bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
continuat drumul peste halat, cu o fascinație neîncrezătoare. Începând de la guler, totul era tensionat: falduri de carne înghesuite, strânse, luptându-se să se elibereze din bumbacul verde al halatului care le ținea prizoniere, împungând prin deschizături și umflându-se pe la cusături, ca niște bule de poliester rozaliu. Tot coletul acela uman era înghesuit în spațiul din spatele tejghelei, revărsându-se pe la margini în valuri de grăsime, verde în carouri, de parcă biata fată fusese îndesată acolo la fel de brutal ca piciorul surorii vitrege în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
motoarelor avionului B-29 se risipise deasupra rîului Yangtze. Jim se apropie de parașuta roșie, destul de mare ca să acopere o casă, care zăcea peste taluz. Se uită la materialul lucios, mai frumos decît orice țesătură pe care o văzuse vreodată, la cusăturile și marginile imaculate, la funiile albe care se tîrau pe lîngă podețul canalului. Containerul se spărsese În urma impactului. Jim se lăsă În jos pe panta de pămînt ars de soare și se așeză pe vine lîngă deschizătura cilindrului. În jurul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
a născut mama pe Vasilică și Îmi părea bine că mai avem un frate pe lângă Lixandru și că venea lumea și aducea plăcinte, iar mama În loc să le mănânce ea, ni le dădea nouă. La șase ani am făcut prima mea cusătură pe o bucată de cârpă, un trandafir și un pui, mama se ducea la lucru, eu adunam lemne aduse de apa pârâului și adunam buruieni și le tăiam și le dădeam la rațe. Grivei, câinele nostru, se tot ținea după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Îi atârnă afară, behăie ușor, Bitancu o atinge cu mâna și oaia tace privindu-l cu ochii Înlăcrimați, Îi spală mațele cu apă rece, le bagă la loc, coase burta cu ață groasă și o unge cu slănină râncedă pe cusătură. „Tot așa să-i dai până Îi trece”. Omul Îi mulțumește și-i pune de mâncare și-i dă un ban, Bitancu pleacă pe la alte sate și dacă Îl vezi pe la spate cu părul de aur pe ceafă ai spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
spuse ea cu ochii plini de lacrimi. E așa de frumoasă! Medicii de la ambulanță ajunseseră deja. Luară situația sub control repede, Înveliră copilașul Într-o pătură septică și o puseră pe Ronnie pe o targă. —O să ai nevoie de câteva cusături, Îi spuse Sam, dar altfel totul e perfect În regulă. —Mulțumesc, Îi spuse Ronnie lui Sam, luându-i mâna. Mulțumesc pentru că ai fost aici și ai fost așa de grozav. Se Întoarse la Ruby și-i zise: — Nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
obicei, atunci... Lasă fraza neterminată. — Știu foarte bine cum e, zice dna James. Am fost și eu căsătorită cu unul. Ciudat cum apare și dispare memoria, meditează Theodora, trăgându-și mănușile groase, din piele de vițel, și observând la stânga o cusătură desfăcută, care trebuie reparată. Cum a Înșirat toate numele celor din familia Du Maurier... Mă Întreb ce a vrut să spună când a zis - despre George Du Maurier - că „Trilby a fost problema“. — Eu, una, habar n-am, spune dna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
arsenal începea, cu aceeași festivă seriozitate, să împartă armele, el o lăsa pe cea care îi era destinată să cadă, ca pe un cartof fierbinte. Imediat după refuzul lui, incorijibilul stătea din nou în poziție de drepți cu mâinile la cusătura pantalonilor, cu privirea îndreptată spre o țintă îndepărtată. Nu sunt în stare să enumăr de câte ori și-a repetat spectacolul care, între timp, ajunsese să-i irite și pe cei aflați la comandă, dar încerc să-mi aduc aminte de întrebările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
tine. S-a întors pe călcâie și a părăsit rapid salonul. De fapt, aproape c-a rupt-o la goană. Aș fi vrut să alerg după el, dar ticălosul știa că nu pot să mă iau după el din cauza multiplelor cusături în vagin. James a dispărut. Eu am rămas întinsă în patul de spital. Mult timp am stat nemișcată. Eram uluită, șocată, îngrozită și nu-mi venea să cred. Dar într-un fel foarte ciudat, ceva tot credeam. Sentimentul ăsta avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
toate adunările. — Da, nu există nici un fel de complicație, a continuat el. Ți s-a oprit sângerarea? (Scuze pentru partea asta. N-o să insist prea mult.) — Da, mi s-a oprit cam acum o săptămână, i-am spus eu. Iar cusăturile s-au vindecat perfect, i-a dat înainte doctorul în timp ce continua să se holbeze și să mă palpeze. —Mulțumesc, am zâmbit eu din nou. —Așa! Acum poți să te dai jos, m-a anunțat el. Deci în rest e totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
o lume Înțesată de traseele lor roșii, mișunînd peste tot, În spitale, În cameră, prin crăpături, după cruci, simboluri ale vitalității, garsoniera cu oglinzi paralele a bunicii care fusese atît de frumoasă, Îl blestemam pentru cămășile care se desfăceau la cusături, pentru sticla de Cico În loc de Pepsi la care făceai coadă degeaba, În vreme ce gardienii păcii ne asfixiau cu bule galbene acidulate Încetul cu Încetul, pentru bomba cu hidrogen, marș de protest, pentru toate marșurile de protest și mitingurile și 23 august
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
după ce tocmai Încheiasem o nouă convorbire cu Miranda, care m-a Întrebat de data asta de ce nu mă Întorsesem Încă la birouă și mi-a adus o cățelușă care se smiorcăia și scheuna. Femeia mi-a arătat burta plină de cusături a lui Madelaine și mi-a spus să conduc cu mare, mare atenție, pentru că „animalul se resimte după operație“. Sigur că da, cucoană. O să conduc cu mare atenție, dar voi face asta numai pentru a-mi salva jobul și, posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ca eu să cobor din avionul cu care sosisem de la Paris și, după Alex, eu fusesem prima persoană pe care o văzuse la trezire. I‑au făcut un milion de teste de tot felul pe tot corpul dar, cu excepția câtorva cusături pe față, pe gât și piept și a gleznei fracturate, era perfect sănătoasă. Arăta ca dracu’, firește - cum te și puteai aștepta să arate cineva care dansase la sentiment cu un vehicul - dar reușea să umble binișor și părea chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
crêpe și se șifona ușor: o luă cu grijă din plic și o ținu În mîini, apoi petrecu cîteva minute trăgînd de ea, Încercînd să preseze cutele. Ciorapii Îi purtase și-i spălase de multe ori; erau stopați ici-colo, cu cusături minuscule și Îngrijite, de parcă ar fi fost făcute de mîna unei zîne. Își petrecu mîna peste ei, plăcîndu-i să-i pipăie și căutînd defectele. Ar fi dorit să poată face o baie. I se păru că simte mirosul acru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pe un monument, rînjind cu optimism la Durere! Îi știți povestea, nu-i așa? Nu ați văzut-o În Mailbags One? Coase, coase, coase cu mînuțele ei albe, iar noaptea, dragele mele, vă jur, se strecoară Înapoi și desface toate cusăturile. Vocile li se pierdeau pe măsură ce se depărtau. Auzindu-le vorbele, Duncan simți că roșește, că roșește oribil, vinovat, din gît pînă În scalp. Și, ce era mai rău, privi Înapoi la masa lui, și-i văzu fața lui Fraser, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cu alți oameni. Nu vreau să te pierd. Poate că Julia deschisese gura să-i răspundă, Helen nu era sigură. Pentru că În momentul următor fură luminate de un fulger, atît de scurt și nefiresc, Încît o sumedenie de mici detalii - cusăturile de pe gulerul Juliei, ancorele de pe nasturii hainei - păreau că sar din trupul ei În aer și se reped spre ochii lui Helen s-o orbească. Peste două secunde se auzi și explozia - inimaginabil de puternică, nu foarte aproape, poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]