1,338 matches
-
al., op. cit., p. 31. Capitolul Itc "Capitolul I" O viziune exhaustivă asupra curriculumului educaționaltc "O viziune exhaustivă asupra curriculumului educațional" 1.1. O disciplină eminamente teleologicătc "1.1. O disciplină eminamente teleologică" Cercetările contemporane dedicate curriculumului comportă cel puțin un cusur major: ele abordează problematica într-o manieră sincronic-structuralistă care trădează obsesiile științei clasice de a formula „legi universale”, anistorice, eterne, imuabile. Dimensiunea diacronică a acestui fenomen sociocultural și antropologic care marchează istoria civilizației euroatlantice prin metamorfoze complexe și polimorfisme uimitoare
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a beneficiat de un genial curriculum design ce a impus reforme educaționale, din ce în ce mai benigne, de integrare a școlii cu celelalte structuri sociale, politice și economice ale egiptenilor. Coerența, articularea pe orizontală și corelarea pe verticală a componentelor curriculare par fără cusur. Să fi fost egiptenii capabili de o atare inginerie socioeducațională? De la constructorii piramidelor ne putem aștepta la orice minune! 2.3. Curricula în Grecia antictc "2.3. Curricula în Grecia antic\" În vremea sa, Aristofan vorbea deja, cu nostalgie, despre
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și metempsihoză; se mulțumeau să mănânce doar fasole și nu beau decât apă, își fortificau sănătatea prin gimnastică și trăiau într-o comunitate fraternă care excludea agresivitatea și violența față de semenii necomunitari. Utopia pitagoreică, similară comunismului primitiv, avea un singur cusur: nu putea fi practicată decât de persoane de elită, capabile de performanțe umane înalte dictate de aspirații supraomenești. Nu încape însă îndoială că școala pitagoreică se baza pe o autentică doctrină curriculară, cuprinsă în documentul care reglementa atât procesul educativ
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
demonstra la Jena. Nevoia de a forma institutori/învățători cât mai bine pregătiți, resimțită în toate statele din SUA, a contribuit decisiv la adaptarea unui model curricular și instrucțional care, prin rigoarea formală, părea să aibă o întemeiere științifică fără cusur. Organizațiile și asociațiile herbartiene s-au răspândit pe tot teritoriul Statelor Unite, în număr mare, dominând gândirea pedagogică și educația americană la sfârșitul secolului al XIX-lea. În această atmosferă pedagogică clasicist-formalizantă s-a auzit, în 1902, protestul lui John Dewey
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a fi mai eronat în noile reforme educaționale - precum cea românească - decât a paria pe această „stafie a eficientismului tylerist” (Marsh, 1992). 10.7. Modelul interacționist al Hildei Taba (1962)tc " 10.7. Modelul interacționist al Hildei Taba (1962)" De cusururile modelului lui Tyler pare să-și fi dat seama, cea dintâi, Hilda Taba. Hilda Taba a fost, inițial, discipolă a lui Tyler 15. În 1962 ea a propus un model de construire a curriculumului care a introdus o dimensiune nouă
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
197. Calea în explorarea fenomenelor și proceselor de curriculum policy nu poate fi decât rațională. În fața complexității, planificatorii, designerii și decidenții au răspuns prin hiperraționalizare negativă, adică prin exces de normare și legiferare. Cum am văzut, hiperraționalizarea negativă își are cusururile sale. Ele rezultă mai ales din ruperea de realitatea școlară și din legiferarea/normarea utopică și generalizatoare. Cauza nu o constituie însă raționalizarea excesivă însăși, ci complexitatea fenomenelor și proceselor educaționale. Alternativa la studiul complexității nu este abandonarea raționalității, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Originalitatea și singularitatea fiecăruia sunt astfel abolite, topite în „individul statistic”. Curriculumul retoric nu este extrașcolar, ci dimpotrivă. Este un fenomen de docilizare. Cunoașterea oferită prin manuale se realizează prin retorica pedagogică a „căii de mijloc” și a „certitudinilor fără de cusur”. Chiar dacă este vorba despre teorii deschise și adevăruri relative, sub pretextul transpunerii în „logică a învățării”, manualele școlare și universitare le prezintă trunchiat, ca adevăruri infailibile și dogme indubitabile. Elevii termină gimnaziul cu credința că spațiul și timpul sunt întocmai
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
moirelor și itinerariile abominabile către împărăția lui Hades și a Proserpinei. De unde ne-ar mai putea veni salvarea? Am crede că de nicăieri, dacă luăm în seamă că marele paideutes, centaurul Chiron, și-a dăruit nemurirea magistrală, lipsită de orice cusur, lotrului Prometeu și s-a dus pe râul Lethe, lăsându-ne pe noi, învățăceii săi, să ne oblojim singuri boala cea grea a apaideusiei. Dar strămoșii elini, în înțelepciunea lor, poate mâhniți de moartea fabulosului centaur, au mai alcătuit o
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Rădulescu se impune cu ușurință. Așa cum (l prezintă George Călinescu, Ion Heliade Rădulescu a fost un "scriitor cu suflet ardent, creator pretutindeni, desfășurat deopotrivă (n viață ș( (n artă, (nzestrat cu mari (nsușiri ș( cu tot at(t de mari cusururi" (Călinescu, 1966: 5). Personalitate deosebit de complexă, creator de școală, Heliade Rădulescu ocupă un loc important at(t (n cultura, c(t ș( (n istoria noastră. (n ordine cronologică, George Călinescu (l vede ca a doua mare personalitate a literaturii rom
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
nd, foarte probabil, la activitățile de dinainte. (ncepe (nsă o zbuciumată activitate de (ntreprinzător ... capitalist. George Călinescu (( face lui Gherea un portret pe c(t de scurt, pe at(t de incisiv. "(n activitatea lui intelectuală, Dobrogeanu-Gherea aduce (nsușirile ș( cusururile evreului. Este mai informat dec(t contemporanii săi, știind multe ș( de toate (n felurite limbi, dar se așează oriunde se duce, fie ș( cu bl(ndețe, (mpotriva ordinei stabilite. (...) (nsuflețit de idei umanitare, el propagă colectivizarea proprietății, el (nsuși
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
pus piciorul pe scara trăsurii, dintr-o dată i-a venit în minte soluția: o viziune de ansamblu asupra problemei, a organizării și succesiunii raționamentelor. Întors acasă, a transcris totul pe hârtie și și-a dat seama că rezolvarea e fără cusur. Dar iluminarea nu se produce totdeauna sub această formă spectaculoasă; adesea ea are loc treptat, creatorului venindu-i câte o idee care îl face să progreseze puțin. Peste câteva zile poate face încă un pas înainte ș.a.m.d. până la
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
o hrană specială. La granița română ni s-au luat pașapoartele și, după vreo oră de așteptare, ni s-au controlat bagajele. Am fost obligați să scoatem majoritatea geamantanelor din autobuz. Vameșii de la granița română au găsit tot felul de cusururi produselor alimentare pe care le luaserăm cu noi. După multă tărăgăneală întâi au vrut să taxeze proviziile noastre individual pentru fiecare turist s-au hotărât să le taxeze global. Ei au fixat o sumă de 5.600 de șilingi austrieci
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
în discursul interior apar termeni dintre cei mai nepoliticoși, prin care îi insultă pe toți. Astfel, Oleg Kostoglotov este numit "bandit", "nețesălat", "mitocan", "bădăran", iar Efrem Podduev este desemnat prin termeni de genul "dracul bandajat", "nesimțit" ș.a. În viața fără cusur a birocratului apare brusc un element perturbator boala incurabilă și, ca urmare, el experimentează spaima, sentiment de care îl protejase poziția lui privilegiată în cadrul nomenclaturii sovietice. Boala este o șansă de trezire a conștiinței, pe care Rusanov nu o valorifică
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
și boxează aerul și își dau gluga de călugări jos. Sala urlă, țipă și remarc pe o băncuță niște fătuci despuiate care îmi transmit pupici (măi, a dracului chestie!). Mă uit mai atent la ele și, Doamne, n-au nici un cusur și-s fragede ca puii de găină de un kilogram. Cei doi balauri au trupuri de atleți desăvîrșiți, își pun proteze caraghioase în gură și-și dau singuri pumni în față ca să se frăgezească. În urletele sălii începe războiul. Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
să facă de toate și chiar le făcea, dar nu avea cine știe ce profit din asta. Dar un lucru tot nu știa Pedro. Nu știa că are un corp de atlet, plin de mușchi, armonios, arămiu-negrui, cu o piele fără nici un cusur, chiar dacă l-ai căuta cu lupa. Înalt, bine legat și cu niște trăsături ale feței care erau delicate, dar masculine rău de tot. Asta nu știa Pedro. Nu știa că este un bărbat bun de pus în vitrină, ca un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mă cuprinde de după umeri și mă dirijează în iban-baló, adică o curticică interioară. Aveți o fotografie? Îi întind o fotografie scoasă la imprimantă și trimisă de Florin Vitan, ca felicitare de Anul Nou. Fata este goală pușcă și... fără nici un cusur. Hm, mormăie babalawo. Of, mormăi și eu. Ai băut ceva de la ea? Ai mîncat ceva oferit de ea?! Dau din cap că da și iar oftez. De atunci te-a prins? Adică de atunci te-a lovit dragostea?! Iar dau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mă anunță: A fost, a așteptat și a plecat. Foarte supărat. I-am spus ce și cum, dar degeaba. La cît trebuie să fiu acolo? La și jumătate. Mai sînt cinci minute. N-am costum, adică am, dar cu ceva cusururi. Nu se vede nimic, vine haina peste, îmi spune oglinda. Plec și cînd ajung, erau deja toți în jurul mesei. Să ne scoatem hainele, sîntem între prieteni, spune moderatorul. În fond, de ce să nu o scot? Este cald, cu tot aerul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
este de o tragică simplitate 12: e vorba de lovirea unui om drept, de care Iahve era foarte mândru. "Uitatu-te-ai la robul meu, Iov? - Se adresează Dumnezeu lui Satan, "acuzatorul" ceresc - că nu este niciunul ca el pe pământ fără cusur și drept temător de Dumnezeu și care să se ferească de ce este rău" (1: 8). Dar Satan ripostează spunând că devoțiunea lui Iov se explică prin prosperitatea sa, adică prin binecuvântarea divină, și atunci Iahve îi dă voie "acuzatorului" să-1
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
lui Sorin mi-au venit, cum se spune, ca un duș rece. Luate în parte, mi-a zis el, poeziile mele erau, nu-i vorbă, ireproșabile, dar prea erau fiecare altfel, ca piese în sine nu le putea găsi vreun cusur, dar între ele nu se legau nicicum. Întâi n-am înțeles: nu era normal să fie fiecare altfel, și apoi, de ce să se lege între ele, doar eu le-am vrut nelegate, așa le-am conceput. M-a privit clipind
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Săvescu Alin, R381/ LA: În anul 1980, în cadrul unui control la Santiago de Chile, pe când era Însărcinat cu afaceri, directorul Direcției financiare și inspectorul general MF (NB: probabil Ministerul de Finanțe)... au găsit o ordine și o disciplină financiară fără cusur. În final, nu au fost constatate abateri. Alte "ziceri" ale șoferului: În luna septembrie a.c., Nicolas l-a căutat la telefon pe Săvescu Alin... Spunându-i că Săvescu nu este în Ambasadă, N. l-a rugat să-i comunice că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
voiau ce voiam și noi. Și vreau să spun foarte net că nici Emil Constantinescu nu e un om necinstit. Oamenii, după aceea, l-au făcut să plătească printr-o pierdere de popularitate extraordinar de mare... V.A. : Știți ce cusur îi găsesc lui Emil Constantinescu ? CĂ nu e niciodată natural. El teatraliza toate ieșirile lui publice, juca un rol care nu era al lui, nu era el însuși. A.M.P. : Știu, este adevărat, dar voi l-ați ales, ca să zic
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
pentru Eminescu a cunoscut un soi de exaltare publică, ceea ce a făcut ca receptarea lui ca poet și ca om, ca individ social să stârnească valuri de declarații adulatoare alături de contestări răutăcioase, chiar violente. "Acest onorat public are un mic cusur spunea doctorul C. Vlad, docent universitar la ora aceea, specialist în boli nervoase, observând fenomenul prin simptomele sale și aceasta de când lumea: când cineva face o operă extraordinară vorbesc de cele de valoarea celei eminesciene lumea din care face parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
lăsându-le să cadă din vârful peniței așa cum le vine lor la socoteală - și dintr-o supărătoare, pentru cititor, predispoziție a mea lirică sau melodramatică, greu de ocolit când scrii despre tine Însuți, despre locurile tale natale și despre bietele cusururi ale oamenilor; ținându-le În frâu doar spre odihna cititorului luat În căruță cu mine prin această odisee vertiginoasă a unei jumătăți de veac, fără să-l Întreb ce-l intere sează cu adevărat și fără să mă mai Întreb
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și agresiv, lansat cu suficiență și temeritate, lucru care place tinerilor, și evocând, fără a le preciza, câteva moduri de viață, altele decât fuse seră ale noastre și realizate de ei În răstimp; apostrofe scrise după un demodat gust aforistic, cusur al epocii, la care aș adăuga ra cila lor profundă, de ordin schematic, simplu enunciativ și profetic; totuși, un document al epocii, dimpreună cu celălalt ma nifest, Ce vrem. Catehism pentru sufletele nehotărâte, apărut concomitent cu Glossa, fără nume pe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
obraz: „Tu, Beldie, tu singurul ai Înțeles!“ [...] Gluma lui Bucuța, emancipată, ingenioasă și licențioasă, dar gratuită, inofensivă În intențiile ei nedeslușite; de o fantezie proprie și un vocabular numai În aluzii malițioase sau imagini subite; aplicată la particularitățile, ticurile și cusururile, mă runte și cotidiene, ale prietenilor și neprietenilor, ale colabora torilor săi mai ajunși, mai apropiați sau inferiori; această glumă a lui Bucuța Își avea, poate, originea intimă În nevoia impe rioasă sau capriciul lui de a sparge, din când
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]