678 matches
-
prosterneze adânc, cu capul până la pământ, în direc ția sunetului. — Ție mă închin, Mărite Doamne! articulează cu umilință profundă în glas. Nu îndrăznește să-și înalțe fruntea. Ridică te și lasă prostiile astea, se împotrivește posac Au gustus. Fulcinius nu cutează însă. Își îndreaptă doar privirea în sus. Cu sprâncenele împreunate a încruntare, principele îl con templă un timp în tăcere pe cel din fața sa. Încearcă să-i ghicească pe chip semne care să-l ajute să-i preîntâmpine vorbele. Constată
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vieții și al fericirii sale. E obișnuit să taie putreziciunea și va tăia în carne vie, chiar dacă e vorba de propria lui familie. Întreabă cu uscăciune în glas: — Ce mai e? De partea cealaltă a măsuței, Trio Fulcinius de abia cutează să-și ridice ochii. Privirea împăratului îl arde. Nu mai are nimic de pierdut. Poate, poate... ceva de câștigat. Rostește cu o claritate care îl înfioară chiar și pe el: — A mai văzut în semne necurate că unul dintre fiii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-l cheme la Roma? Nu știe... În câteva rânduri, cubicularul Parthenicus îndepărtează ușu rel tapițeria și riscă priviri curioase înăuntru. Mânuind agitat pana, principele scrie de zor împroșcând cu stropi de cerneală împrejur. Se minunează în sinea sa, dar nu cutează să-l tulbure. De ce nu a chemat un asistent să-i dicteze? De obicei corectează doar scrisorile și le semnează sau adaugă o formulă de salut la sfârșit. Dacă e corespondență oficială, este un semn de mare fa voare și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
bici, fata mea, o mustră. Tânăra hohotește de plâns. O bate încurajator pe spate și of tează. Chiar n-are ce face. Asta e îndatorirea lor principală: să întrețină cu rândul focul etern în Căminul Statului. Numai pe Asinia nu cutează să o lase de veghe. — Multe semne s-au arătat și s-au vestit în ultime vreme, se aude un glas timid. Se întoarce după zgomot: — Cum adică? — Templul lui Mater Matuta..., prinde fata curaj. Zeița luminii și protectoarea nașterilor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mită... În nici un caz guvernantele și pedagogii greci. Cei vizați cotcodăcesc indignați pe limba lor. Grămăticul îl cheamă cu degetul pe Neron: — Ia povestește-i tu tatălui tău pe unde a rătăcit Ulise. Băiatul se desprinde nehotărât de grup. — Hai, cutează, îl îndeamnă profesorul, dând din cap încu rajator. Către Germanicus: — Viitorul orator trebuie să se obișnuiască încă de tânăr să nu se teamă de oameni. Nero îi ignoră cu dispreț remarca. Începe să peroreze. În liniștea care se lasă, pare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
plictisit. Femeia apucă iute de sub mantaua scurtă de pe umeri un pa pirus rulat și i-l întinde împăratului. — De la cine? repetă cezarul, mirat de data aceasta. — Mi-a scris Publius Naso, șoptește flaminul. — Ovidius? tresare principele. Destrăbălatul ăla!? Cum de cutează? — Citește-l, te rog, îl îndeamnă bătrânul. Augustus îl privește cu un chip de piatră. — Citește, insistă dialul, dar fără să-l forțeze. Marcia Medullina își împreunează și ea mâinile: — Nu-ți împietri sufletul când cineva îți cerșește iertarea. N-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de azi-dimineață cineva mi-a spus, mie, nu lui Belbo, că am Înnebunit. Luna se Înalță Încet la orizont, dincolo de Bricco. Casa asta mare e colindată de foșnete ciudate, poate-s cari, sau șoareci, sau fantoma lui Adelino Canepa... Nu cutez să străbat coridorul, stau În biroul unchiului Carlo și mă uit pe fereastră. Din când În când ies pe terasă, ca să controlez dacă se apropie cineva urcând pe colină. Mi se pare că sunt Într-un film, ce chin: „Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
a minții. Asta e credulitatea. Nu Înseamnă că incredulul nu trebuie să creadă nimic. Nu crede orice. Crede câte un lucru o dată, iar pe al doilea numai dacă derivă În vreun fel din primul. Procedează ca un miop, metodic, nu cutează spre orizonturi. Când două lucruri nu se potrtivesc, să le crezi pe amândouă, cu ideea că există pe undeva un al treilea, ascuns, care le unește, asta-i credulitatea. Incredulitatea nu exclude curiozitatea, ci o Întărește. Neîncrezător În Înlănțuirile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
răspunde cu o indiferență cinică: ,, Ce vă va lumina Dumnezeu!” Brusc, toți Șoimăreștii pricepură ,,râsul cel bun al Orheianului”. Dialogul dintre Tudor Șoimaru și boierul Stroie Orheianu încordează la maxim dramatismul scenei, grăbind deznodământul. Când Orheianu, sigur că ,,nu va cuteze unul să miște brațele”, îl amenință pe Tudor că-l va bate peste fălci cu buzduganul, așa cum l-a bătut pe tatăl lui, Șoimaru trage sabia și, turbat ,,ca fiara, cu ochii crunți și obrazul ca de var”, se repede
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
îndrăznea, de teamă să nu observe ceilalți cât de false și nesincere îi sunt vorbele. Frica aceasta îl chinuia neîncetat, îi sfâșia sufletul, fără să i se poată împotrivi. Avea impresia că se află pe marginea unei prăpăstii și nu cutează să se uite în adâncimea care totuși îl ispitește din ce în ce mai stăruitor. ― Izbânda trebuie să vie! glăsui Gross, patetic, gesticulând și cu niște ochi tremurători de emoție. O crimă monstruoasă trebuie să nască o pornire uriașă de răzvrătire universală... Trebuie! Și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
însă Bologa, liniștit, cu glasul limpede și uitîndu-se drept în ochii lui cenușii, îi zise: ― Excelență, vă rog, dați-mi voie să vă fac o rugăminte! Generalul Karg, neplăcut surprins că locotenentul, mai ales după ce i-a arătat atâta cinste, cutează să vorbească neîntrebat, și încă să-i ceară ceva fără a se fi înscris la raport pe cale ierarhică, precum spune regulamentul, făcu doi pași înapoi, cu o încruntare din sprâncene. Totuși, vrând să-și dovedească indulgența față de un erou, răspunse
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
care, sub pretext că le ia partea împotriva răzășilor mai bogați, le luase vitele răzășilor mai săraci. — Măria-Ta - grăi el tare, pășind în față spre neascunsa mirare a tuturor - sora cinstitului han ar vrea să te cunoască, dar nu cutează. Dacă ea nu cutează, eu cutez și rogu-te dară... Dar aici glasul i se poticni și nu mai sfârși. Barzovie-Vodă, cât de întristat era, prinse a zâmbi și se îndreptă imperceptibil din șale. — Cu mare plăcere! - zise el căutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
le ia partea împotriva răzășilor mai bogați, le luase vitele răzășilor mai săraci. — Măria-Ta - grăi el tare, pășind în față spre neascunsa mirare a tuturor - sora cinstitului han ar vrea să te cunoască, dar nu cutează. Dacă ea nu cutează, eu cutez și rogu-te dară... Dar aici glasul i se poticni și nu mai sfârși. Barzovie-Vodă, cât de întristat era, prinse a zâmbi și se îndreptă imperceptibil din șale. — Cu mare plăcere! - zise el căutând cu ochii. Dar unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
partea împotriva răzășilor mai bogați, le luase vitele răzășilor mai săraci. — Măria-Ta - grăi el tare, pășind în față spre neascunsa mirare a tuturor - sora cinstitului han ar vrea să te cunoască, dar nu cutează. Dacă ea nu cutează, eu cutez și rogu-te dară... Dar aici glasul i se poticni și nu mai sfârși. Barzovie-Vodă, cât de întristat era, prinse a zâmbi și se îndreptă imperceptibil din șale. — Cu mare plăcere! - zise el căutând cu ochii. Dar unde este? Iovănuț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
invitație specială pentru nuntă, murmură ea ca și cînd nu s-ar fi Întîmplat nimic. Își desfăcu pentru o fracțiune de secundă rochia. Era goală pușcă. Avea carnea tare, dar burta Îi era moale, de parcă era plină cu apă. Umbra cutată din zona perineului nu semăna cîtuși de puțin cu a modelului din fotografie. — Acesta-i obiceiul casei, spuse ea, Încercînd să zîmbească. SÎnt foarte conștientă, crede-mă. Dar nu vreau ca logodnicul meu să vină Într-un asemenea loc. Țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Oare care din cei doi a suferit mai mult ? Ea care, sub efectul anestezicelor, a hălăduit într-un minunat și straniu univers necunoscut, sau el, care a vegheat la ușa pe care erau marcate înspăimântătoarele litere S. I. P. O. ?" Victor cutează, în fine, să iasă în tumultul marelui oraș. Îl întâmpină o seară înecată într-o ceață deasă, străbătută de fascicole violente de lumină. Din masa groasă de ceață țâșnește sunetul strident al unei sirene. Salvare ? Pompieri ? Sunetul pătrunde ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
verzi, atât de verzi. Indiferent ce se va mai întâmpla, eu voi păstra imaginea chipului pe care lumina zilei de azi m-a făcut să îl descopăr cu adevărat și să-l ascund în adâncurile ființei. Dar, nu te supăra. Cutez să îți pun o întrebare. De ce ? De ce ții neapărat să mergi pe urmele lăsate de tatăl tău cu jumătate de secol în urmă ? La ce slujește această cercetare, chiar presupunând că vei găsi ceea ce cauți ? Oare faptul că ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pentru compot, era cel puțin o regină și coșulețul din plastic galben nu era nicidecum un biet coșuleț din plastic ci un însemn, se apropiase de ea și o privise sfidător și doar cineva foarte atent i-ar fi observat cuta dintre sprâncene, o cercetase de sus, surâzător și o întrebase cântat: Ce, ai mai venit pe la mine, maman? Am mai venit, fată, îi răspunsese și din poșeta plic scoase o batistă brodată și-și șterse fruntea de sudoare. Ce cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tăcerea, o liniște stânjenitoare, Carmina era atentă la gesturile soțului ei, o tresărire pe mușchiul omoplatului stâng, o clătinare nervoasă a capului, mișcarea oscilantă de pe un picior pe altul. Târziu observă lacrimile Sidoniei ce săreau anevoie peste ridurile ce-i cutau obrazul, mari, limpezi, ostentative, oferite cu generozitate. Se auzea ceasul ticăind. Ovidiu nu realiză ce se întâmplă decât când o auzi pe Sidonia suflându-și nasul, se clinti din fața ferestrei, contrariat, se petrecea în sfârșit ceva care-i atrăgea atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sufăr un înger mi se așază pe umăr nu-l simt fiindcă nu bate din aripi M-ai ales dintre toți păcătoșii soclu să-i fiu uneori nici nu știu când Gândește-L pe Domnul îmi spui ca smerit să cutezi să te mântui Sapă în tine adânc unde n-ai voie să intri acolo e raza prinde-o fă-te una cu dânsa E semnul că poți să începi. V.P.: Călătoria, la Ovidiu Genaru, are rol inițiatic sau ce rol
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
singuri dreptate. Victimele arestărilor și torturilor nu au dreptul la apărare (Bașkiria, decembrie 2004), sediile ziarelor și televiziunilor cu mesaje critice iau foc din senin, juriștii care intervin în numele legii dispar, se comit înscenări tipice contra unor avocați care 74 cutează să apere victimele „purificărilor” operate de trupele speciale ale G.R.U. (Direcția Centrală de Informații Secrete). Un șef local care protestează contra abuzului este ucis fără judecată. Media de stat instigă contra islamicilor, rasismul și extremismul sunt „binecuvântate” de autorități
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
singuri dreptate. Victimele arestărilor și torturilor nu au dreptul la apărare (Bașkiria, decembrie 2004), sediile ziarelor și televiziunilor cu mesaje critice iau foc din senin, juriștii care intervin în numele legii dispar, se comit înscenări tipice contra unor avocați care 74 cutează să apere victimele „purificărilor” operate de trupele speciale ale G.R.U. (Direcția Centrală de Informații Secrete). Un șef local care protestează contra abuzului este ucis fără judecată. Media de stat instigă contra islamicilor, rasismul și extremismul sunt „binecuvântate” de autorități
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
pe om să progreseze. - Vedeți? Am destule motive să regret că Dumnezeu nu m-a făcut și pe mine om... - Să nu ne pripim, Țigăncușo! - Adică cum, domnule? - Adică să nu cădem în greșeala de a crede că ceea ce dis- cutăm noi acum are doar o singură față. Până și luna are o față nevăzută. - Și care ar fi fața nevăzută a celor discutate de noi acum, domnule? - Partea urâtă, adică răul, bună prietenă. - Și în ce constă acest rău? Ce
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
4-5 august 2001 Căldură mare! În dimineața asta Pastenague m-a enervat, pur și simplu m-a scos din sărite. Poate că eram și eu prost dispus și cam obosit după insomniile care se repetă de câteva nopți întruna. Nu cutez să mă scol, sper prostește că somnul va reveni, și rămân în pat cu ochii ațintiți în tavan, pierd timpul, care, de altfel, trece din ce în ce mai repede. E ca o cădere în gol, singura soluție e să te scoli și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
trebui să se schimbe pentru „inspecția de noapte”. Ochii ei, ca de miel, se umplură de lacrimi și un plâns de madonă pângărită produse o consternare generală. Pe chipurile domnilor se citea o revoltă surdă. Nici unul însă dintre ei nu cutează să-mi ceară socoteală. Eram hotărât să plăsmuiesc pe îndrăzneț. Domnii se retraseră cu toții în colțul cel mai îndepărtat al sufrageriei, unde Vladimir făcea chetă pentru cumpărarea unui buchet de garoafe italiene. Doamna Pipersberg le primi împreună cu cele mai distinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]