641 matches
-
spre ultimul nivel al orașului. Culoarul pe care-l găsi era copia celui de la parter, poate nu chiar atât de larg, dar tot pustiu, prezenta însă un avantaj: aici erau apărați de vânt. În mijlocul oamenilor lui, caporalul șef luă o cutiuță metalică prevăzută cu un cadran. Conținutul era fragil, dar, ca majoritatea materialului utilizat de infanteriști carcasa era deosebit de rezistentă. O îndreptă în josul culoarului și efectuă niște reglaje. Două diode se aprinseră, dar indicatoarele nu reacționară. Îl deplasa încet de la dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
metrou sau deschideau Matiz-uri împodobite cu sacoșe de la „Cora“ și pomișori parfumați. Arbuștii din carton presat atârnau de-oglinda retrovizoare: brăduți galbeni, roz, albaștri sau verzi, spânzurați câte trei și împrăștiind snopi de-arome chimice. Pe bord, în dreapta șoferului, tremurau cutiuțele cu șervețele, cu limba albă de celuloză atârnând pe parbriz: micul instrument igienic de-abia aștepta să fie fluturat în trafic. Dacă te-apropiai, de sub geamuri răsăreau muțunei, săculețe cu boabe de grâu, pernuțe, iconițe, vederi cu 2 Mai și-Antalya
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
un deținut ieșit în societate. Îl reabilitasem. Intram în apartamentul lui soios din Balta Albă, fără să mă mișc din fotoliu. Parcă și vedeam casa în care nu mă invitase niciodată, cu trei camere în linie, dintre care una biblioteca; cutiuță de intelectual din părinți intelectuali, grijuliu cu banii, draperiile și cărțile strămoșești. Mirosea plăcut, a praf și mobilă grea. Părinții vegetau și ei acolo, oameni buni, osificați, tasați printre ziare și pantofii aliniați la intrare, ca o familie fericită. Amicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
până în picioare, fără să miște un mușchi. „Ai terminat? Am voie să merg la baie?“ Urma ritualul pomădării. Puteam să stau liniștit, să citesc presa pe două zile. Baia se transforma într-un laborator secret, cu ușa închisă și multe cutiuțe țăcănind sub atingerea degetelor. Era un spațiu îngust, dar generos: pensulele foșneau pe pleoape, loțiunile mângâiau pielea, dulci și zaharate, pudrele zburau prin aer. Nu mai știai unde ai nimerit: într-o cofetărie sau o uzină cu aburi? Ca tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
000 000 lei; buteliile de deodorant „Magnolia“, pe care le foloseam pe post de-aruncătoare de flăcări, carbonizând furnicile din baie; prima sticlă de vin - un „Tokay“ din ’56, insuportabil de dulce, găsit în pivniță; prezervativele chinezești cu talc, în cutiuțe mov, de câte trei (degeaba suflam în ele, cu gândul să explodeze; prin cauciucul gros ca o șosetuță nu trecea nici vârful unui ac); almanahurile vedetelor „Cinema“, cu pozele cărora jumătate din generația mea s-a delectat în baie (cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
scoteau din buzunare dischete extraplate și USB-uri de dimensiunea unor supozitoare, circulau fără pauze, ca metroul, 14 ore din 24, 7 zile din 7, îmbrăcați frumos, la costum (femeile pe tocuri mici, comode, în taior și cu ochelarii în cutiuța căptușită cu velur), cei mai norocoși zburau dintr-o parte într-alta cu mașini pe care erau desenate sigle și nume cât portiera de mari, urcau, coborau, urcau la loc, vorbeau tare la telefoane mobile (uneori la două deodată), făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
doar noi. Maria s-a apropiat și ea cu scaunul, lejer, să nu se-observe. Clapele aurii au sărit cu un pocnet scurt, metalic, ca degetele unui cyborg. Tânărul Lupu și-a introdus mâna în deschizătură, de unde a scos o cutiuță de lemn, de forma și mărimea unui pachet de țigări. A așezat-o pe scaun în locul sacoșei. Apoi, cu un gest simplu, exact, a deschis și cutiuța, apăsând pe-o clapetă. Înăuntru, turnat în învelișul de lemn, un paralelipiped metalic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cyborg. Tânărul Lupu și-a introdus mâna în deschizătură, de unde a scos o cutiuță de lemn, de forma și mărimea unui pachet de țigări. A așezat-o pe scaun în locul sacoșei. Apoi, cu un gest simplu, exact, a deschis și cutiuța, apăsând pe-o clapetă. Înăuntru, turnat în învelișul de lemn, un paralelipiped metalic, mic, rafinat, cu taste de lemn și geam verzui. „Nanocomputerul lui Camil Petrescu!“, am exclamat. „Nano...ce?“, s-a mirat Maria. Am privit-o cu surprindere. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
degete, să nu se-audă declicul metalic. Maria a coborât și ea din pat și-a venit lângă noi. Pășea ca pisicile, pe vârfuri, încercând podeaua înainte să apese cu toată talpa. Lupu ne-a scos pentru a doua oară cutiuța, așezând-o pe drept, între perne. M-am uitat spre ușă: nu mișca nimic. Chiar dacă Mihnea ar fi intrat din senin, puteam manevra pernele. Am studiat din nou paralelipipedul. Tastele erau rotunde, ca la mașinile de scris de la începutul secolului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fotografia încremenise în mâna lui Lupu. A ținut-o deasupra ecranului încă vreo cinci secunde, după care mi-a înapoiat-o. Am strecurat-o discret în geanta Mariei. „Ei?“, m-am interesat, cu voce scăzută. „Priviți...“ Tânărul Lupu a împins cutiuța metalică spre noi, printre perne. Pe mijlocul ecranului, cu litere verzi-gălbui, lichide, apăruseră două cuvinte. Străluceau ușor, dar se puteau citi clar, fără nici o problemă. Literele alunecau sub pelicula de sticlă, mici, grăsuțe și înfoiate, cum era obiceiul pe vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
au întrebat ceva, dar nu i-am auzit și, în mod sigur, nu le-am răspuns nimic. Mi-am închis toate ecluzele memoriei, concentrându-mă pe ce avea să se întâmple. Rapotan, frații „Brothers“, tabloul lui Varo, hărțile misterioase și cutiuțele care schimbau istoria - toate urmau să se dezlege la întâlnirea cu impostorul. De nerăbdare, îmi venea să apăs pedala accelerației sau să fac un salt prin timp, să derulez gândurile, șoseaua și pelicula de apă și să fiu deja staționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cănilor și farfuriile aplecate pe burtă, să se scurgă de apă sau, cine știe, să ia o mamă de bătaie. Castroanele stăteau la colț; tacâmurile nu scoteau un cuvânt, aliniate în trei sertare: dacă deschideai, te întâmpina o singură formă. Cutiuțele cu mirodenii erau încolonate după mărime, iar magneții de pe frigider întorși cu fața în sus, unul lângă altul. Noptierele respectau desenul mochetei; patul, la fel, fixat pe-amplasament. Pernele staționau corect, sub pătură, cu puiuleții deasupra, iar cuvertura venea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în cizme verzi de cauciuc. „O rezolvăm noi acuma, stai oleacă...“ Am ridicat capul de după coș: prindeam exact colțul în care se oprise bărbatul. Purta flanel, pantaloni de pijama și-un fes pe cap. Cu lanterna, lumina un fel de cutiuță cu două cabluri, din care unul atârna spre geam. Bărbatul a trântit de perete fotoliul decanului și l-a escaladat fără să-și dea jos cizmele. Apoi a apucat bucata de cablu și-a înfipt-o în cutiuță: CLAC! Zgomotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fel de cutiuță cu două cabluri, din care unul atârna spre geam. Bărbatul a trântit de perete fotoliul decanului și l-a escaladat fără să-și dea jos cizmele. Apoi a apucat bucata de cablu și-a înfipt-o în cutiuță: CLAC! Zgomotul îmi suna familiar. Tipul a mai făcut niște mișcări pe-acolo (parcă înșuruba ceva), înainte să coboare de pe scaun. „Așa, tataie, vezi c-a mers.“ Din ușă s-a mai auzit o voce: „Gata, nea’ Titi? Hai, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
intri. Doar farmaciștii făceau figuri, când venea vorba de antibiotice; trebuia să te înțelegi cu vreo puștoaică descurcăreață, să ți le lase după program. Iubeam să trag cu ochiul seara prin farmacii, urmărind cum necazurile bucureștenilor încăpeau în mii de cutiuțe aliniate pe etajere. Un oraș bolnav, hrănit cu pipeta și furtunurile perfuziilor. Medicamentele mă atrăgeau, eram fascinat de numărul și dimensiunile lor, dispuse ingenios pe zeci de suporturi de sticlă. Rămâneam ore în șir iarna în fața lor, încremenit de groază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
eram fascinat de numărul și dimensiunile lor, dispuse ingenios pe zeci de suporturi de sticlă. Rămâneam ore în șir iarna în fața lor, încremenit de groază și plăcere, aburind vitrinele cu vârful nasului, ca o femeie aflată la cumpărături pe Calea Victoriei. Cutiuțele cu sute de culori și inscripții urcau și coborau odată cu privirea mea, pe treptele unui turn de jucărie: le studiam ambalajele cubice și etichetele în formă de stegulețe, desfășurate calm și exact. Din spatele turnului ieșeau halatele farmacistelor, cu numele prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
scoteam bandajele și feșele supraelastice, pansamentele mici și leucoplastul, sticluțele cu spirt și rivanol, alifiile și cremele unguente. Urmau medicamentele propriu-zise, aliniate pe mărci și tipuri de afecțiuni, ca la camera de gardă, în dulăpior. Le aranjam atent, plasând fiecare cutiuță la locul potrivit, fie în cele două sertare ale noptierelor, fie pe geam. Pe noptieră mai așezam lanterna de voiaj, mică, tubulară, cu cinci beculețe de xenon și trei faze de iluminat; nu știai niciodată când îți trebuie. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dar marca ar fi trebuit să impresioneze), pregătiți pentru o mică percheziție, în mijlocul peronului, printre sute de turiști umiți și, desigur, suspicioși. Tipul ne scotocise în valiză prin toate hainele, pusese lăboanțele pe sutienele Mariei, ba chiar îi desfăcuse și cutiuța cu bijuterii, în speranța că va scoate de-acolo un pliculeț de coca sau vreo punguță cu pastile bleu de Ecstasy. Într-un târziu, ne lăsase în pace, oarecum cu dezamăgire, nu cu satisfacția că eram niște călători cinstiți, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
paltonul sport pe umeraș în dulap, a încercat etajera cu degetul (nici un fir de praf), după care a apăsat comutatorul și-a băgat capul pe ușiță. Mi-o și imaginam analizând mediul, apoi combinând cremele ei minune, din zeci de cutiuțe aliniate sub oglindă. „Gresie, faianță în două culori, cu brâu la mijloc, nichel și crom în rest. E-n regulă.“ „Parcă ai fi un expert imobiliar...“, am tachinat-o. „Asta și sunt. Doar că, în loc de paturi și tabureți, expertizez tablouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
happy-end?“ „Tânărul Lupu?“, m-am mirat, căutând să câștig timp, „Lucrează pentru voi?!“ „Dumneata ce-ți închipui? Cine v-a adus la Neptun? Cine v-a vândut pontul cu «cel mai mare scriitor român în viață»? Cine v-a arătat cutiuța? Îți trimiteam așa, la-ntâmplare, un fost elev pe cap, «domnu’ dirigu’»? Întâmplarea nu există la noi. O facem să apară, o confecționăm. Iar, dacă nu are loc cum trebuie, o ștergem și-o înlocuim cu alta, convenabilă. Doar naivii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dezvoltăm prin anii ’30, luându-le-o înainte nemților sau chinezilor, dar a venit războiul și ne-a dat peste cap socotelile. A trebuit să ne întoarcem la metodele tradiționale. Unele calculatoare de epocă nu efectuează doar operațiuni de calcul...“ „Cutiuța lui Camil Petrescu...“, am presupus. „Bine gândit!“, m-a lăudat scriitorul. „Nemții au pus-o și ei la punct, după vreo 80 de ani.“ „Și-atunci, dacă oricum le-ați luat-o înainte, de ce mai mergeți acum la ei?“ „Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe mâna lui Camil?“ „Asta o să ne explice scriitorașul nostru. E singura verigă care lipsește din demonstrație. Cine a produs anomalia, cine a generat anacronismul istoric, mergând în trecut și lăsând în cine știe ce biserică sau criptă dintr-o epocă îndepărtată cutiuța neuro-digitală? Ia zi, amice? Cine-i cel mai tare, șeful Economiștilor Minții?“ Dintre firele țesăturii, buzele au început să se miște. Apoi scaunul să trepideze ușor, cu tot cu prizonier. Dar nu de spaimă. În loc să implore iertare, scriitorul a mârâit prin fanta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
decât prin Fiu". Această taină o făcea pe Annick de Souzenelle să constate: "E vorba de Fiul interior pe care un musulman Îl poate descoperi la fel de bine ca un creștin. Mi se pare insuportabil să-L închizi pe Hristos în <<cutiuța>> creștinismului. Hristos a venit pentru toți oamenii"102. Ar fi o gravă eroare să ne gândim la o religie universală de genul postmodernist al New Age-lui. Un proiect absurd ca și limba universală esperanto. Hristocentrismul mântuirii e posibil numai în
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
pere, mere, păstăi, roșii, vinete, castraveți, nuci, cireșe, prune, fragi, harbuji (pepeni), viorele, crini, lăcrămioare. 2. Naturi moarte cu obiecte care fac parte din viața cotidiană - obiecte de toaletă: sticle și sticluțe cu loțiuni și parfumuri, evantai, perii, cutii și cutiuțe, baston, pălării, ghete, ciocan, valiză (geamantan), jurnale, cupe, garafe, mănuși, poșete, dantele, cărți de joc, ochelari, lupă, tocuri pentru ochelari, scoarțe, cărți, albu- me, ziare, pahare, oglinzi. 3. Naturi moarte al căror conținut îl for- mează: obiectele de cult religios
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
Copilul trebuie să o utilizeze activ o copilul ia obiectul semnificativ pentru activitate, îl duce la locul unde va avea loc aceasta și acolo îl va pune la locul stabilit). o copilul strânge la finalul activității pictograma/ poza/ cuvântul, în cutiuța stabilita sau taie/bifează cu creionul activitatea. * Doar să se uite pe orar, să observe, adultul indicându-i activitatea finalizată (nu este de recomandat!) * Rutina - puterea obișnuințelor/obiceiurilor este utila în activități de genul: spălatul pe dinți, toaleta zilnica, masa
AUTISMUL ÎNTRE TEORIE ȘI PRACTICĂ by BURGHELEA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/345_a_870]