966 matches
-
în mașina dacia roșie, preoteasa e în sat la croitoreasă, își coase haine, Diana m-a informat că suntem singuri în toată casa, s-a și instalat lângă mine pe pat, eu acoperit până la gât și ea stând turcește pe deasupra cuverturii (ce citești, m-a întrebat văzând caietul lui Theo, vreau și eu să văd, e jurnalul lui Theo, un jurnal?! dă-mi-l să-l văd! nici nu așteaptă să i-l dau și-l ia singură, îl răsfoiește oprindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
zadarnică totodată. Spre frustrarea ei, Jack și-a continuat itinerarul către următoarea cameră. —Dormitorul, anunță el. Era mai mare și mai luminos decât celelalte camere, deși păstra și el acea senzație de căsuță de țară. Prea multe draperii albe, pe lângă cuvertura rustică, și foarte mult pin. Pat din pin, dulap imens din pin și comodă cu sertare din pin. Cred că și salteaua e făcută din pin, se gândi Lisa ofticată. Are priveliște către grădină, arătă Jack spre fereastră, către un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Și-a imaginat cum arată întinsă pe podea, cu hârtiile în brațe. Simțindu-se aiurea, s-a ridicat în picioare - și a rămas instantaneu fără energie. A reușit să ajungă în dormitorul ei, a căzut pe pat și a tras cuvertura peste ea. Ceva din felul în care pătura s-a așezat și s-a mulat protector în jurul ei, a făcut ca emoțiile să explodeze. A început să verse lacrimi pentru ce pierduse, pentru ce nu reușise să facă - și da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pe hol, pași, apoi a tresărit, în timp ce Kathy și-a băgat capul pufos pe ușa dormitorului. — Ce cauți aici? o privi Lisa cu ochii roșii. —E sâmbătă, spuse Kathy. Mereu fac curățenie la tine sâmbăta. Ghemotoacele de șervețele aruncate peste cuvertură, mirosul închis și faptul că Lisa era încă în pat și părea totuși să fie în continuare îmbrăcată o alarmau destul de mult pe Kathy. —Ești bine? Mda. Kathy nu o credea, evident. Apoi Lisei i-a venit o idee inspirată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
le-ai aruncat în toaletă. Cleopatra de ocazie se supuse și-mi aruncă o privire care l-ar fi terminat pe Iulius Cezar. — Prima întrebare: locuiește aici o anume Linda Martin? Sheryl Saddon luă un pachet de Old Golds de pe cuvertură și își aprinse o țigară. — Deja i-am spus lu’ sergentu’ Bâlbâilă. Betty a pomenit-o de câteva ori pe Linda Martin. Avea o cameră la fosta locuință a lui Betty, cea de pe De Longpre, colț cu Orange. Și aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
aroma parfumului ei și mi-am mijit ochii până ce-am fost răsplătit cu un chicotit. Pe când mă dezbrăcam, ochii mi s-au obișnuit cu lipsa de lumină și am văzut-o pe Madeleine - un nud luminos pe un petic de cuvertură. Ne-am împreunat atât de viguros, încât arcurile patului au izbit podeaua. Madeleine își croi drum între picioarele mele, podidindu-mă cu sărutări, mi-o întări și apoi se răsuci rapid pe spate. Am pătruns-o, cu gândul la Betty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
imigrant. Era un mare pas înainte față de motelul Red Arrow și de monumentul ridicat de Lee Blanchard în cinstea jafurilor bancare și a crimei. Am făcut dragoste cu Madeleine în fiecare dormitor. Am mototolit fiecare cearșaf de mătase și fiecare cuvertură de brocart, înconjurați de Picasso-uri, maeștri olandezi și vaze din dinastia Ming, care valorau sute de mii de parai. Dormeam până dimineața târziu și după-amiaza devreme, apoi mă îndreptam spre mahalaua negrilor. Privirile pe care mi le aruncau vecinii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lui Richard Erskine nu i se dădea voie să-și vadă fiul, probabil că nici bunicilor. Toți aveau de pierdut... Dormitorul principal nu prea semănase cu genul de loc În care doarme un bărbat de douăzeci și doi de ani. Cuvertura croșetată și borcanele cu cremă emoliantă. Femeia pe jumătate dezbrăcată și calculatorul, asta da, se potrivea mai bine. Sări Înapoi În mașină, lăsând la picioare cumpărăturile. Ce părere aveți dacă-i mai facem o vizită domnului Caldwell? Întrebă el zâmbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
la inspectorul umflat În costumul lui de răufăcător. — Asta o să dea grozav la televizor. Dimineața de miercuri Începu mult prea devreme. La șase fără un sfert, telefonul suna să cadă din furcă. Obosit și confuz, Logan scoase o mână de sub cuvertură și Încercă să oprească ceasul deșteptător. Acesta doar ticăia. Logan Îl luă, văzu cât era ora, Înjură și se băgă la loc În pat frecându-se la ochi. Telefonul tot mai suna. — Las-o baltă, spuse el. Telefonul continuă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
copil asasinat. — Bineînțeles, Kevin nu locuiește aici acum... A luat o pauză. Se opri. Asta după ce fiica noastră a dispărut. — Aha. De asta am venit, doamnă Henderson. Îi pofti spre o canapea maronie, plină de umflături, cu pielea acoperită de cuverturi roz cu galben. — Pentru că nu mai stă Kevin aici? E doar temporar. Insch scoase din buzunar un plic de plastic transparent. În el erau două agrafe de păr roz. — Le recunoașteți, doamnă Henderson? Luă plicul, privi cu atenție conținutul, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pe un ton practic vesel, nu vreau să te turtesc - poți să te dai un pic la o parte cât las eu astea pe pat? Și stai pe șosete. N-am așteptat să-mi răspundă, ci am aruncat costumele pe cuvertura albă de pat și m-am dus la rafturi să caut cămăși, de unde am ales cam o duzină dintre cele mai utile. Am adăugat o mână de cravate și apoi am ieșit rapid din cameră, ducându-mă repede sus, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
că mănânc și cum dorm? Ca dracu’, răspunse Leigh fără nicio ezitare. Jesse începu să râdă și deschise ușa. — Bun venit în umila mea locuință. Leigh privi în jur. Măsură cu privirea podelele care scârțâiau, masa rustică imensă și veche, cuvertura croșetată aruncată la întâmplare pe sofa și, deși se îndrăgostise deja de toată casă doar văzând prima cameră, suspină impresionată și spuse: — Jesse, Jesse, Jesse...chiar ai cheltuit tot ce-ai câștigat pe cocaină și curve cum scriu ziarele? El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
atât de viguros. El a râs din nou și a sărutat-o pe burtă. — E o calitate specială, a zis el cu un accent ca din filme. — Cred și eu, a spus Emmy întinzându-se ca un cățeluș satisfăcut peste cuvertura pufoasă, într-o dulce nepăsare în ciuda faptului că erau dezbrăcați. Vrei să comandăm micul dejun în cameră? Am un cont de cheltuieli. El s-a prefăcut îngrozit și a mustrat-o arătând cu degetul. — Hotelul Dan este bun pentru multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de bar și din nou m-am temut de un atac. A zâmbit descoperind un șir de dinți mici și neregulați. În spatele perdelei se afla o cameră îngustă, ocupată în întregime de un pat dublu fără spătar, acoperit cu o cuvertură din pluș de culoarea tutunului. Pe tapetul care acoperea pereții atârna un crucifix, ușor strâmb. Telefonul era pe podea, lângă priză. L-am luat. M-am așezat pe pat și am format numărul Elsei. Am urmărit în gând sunetul soneriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ruginite, fără nici un răspuns. Poate că Elsa înota sau poate că ieșise deja din apă. M-am gândit la corpul ei întins pe nisip, la apa care îi atingea picioarele. Telefonul suna în gol. Îmi lăsam mâna să alunece pe cuvertura patului, în timp ce priveam sub un scrin vechi o pereche de papuci de casă ciclamin, înnegriți de prea mult purtat. Sprijinită de oglindă, fotografia unui bărbat tânăr, dintr-o altă epocă. Mă simțeam stingherit în camera aceea, așezat pe patul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
orice urmă de voință. Am simțit în palmă sudoarea palmelor ei rămasă pe mânerul plaselor. Am coborât scările ruginite, am ajuns pe prag. Ea a deschis ușa, eu am închis-o în spatele nostru. Totul era învăluit în aceeași neschimbată dezolare, cuvertura cu flori de pe micul divan, posterul cu maimuța ținând biberonul între labe, același miros de clor și otravă. Am simțit cum ceva se năruia în mine, o pastă moale și caldă se insinua încetișor sub carapacea mea. Impulsul sexual nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Am ridicat din nou privirea în oglindă și mi-am întrebat ochii de lup ce fel de bărbat devenisem. Am stins lumina și m-am întors în cameră. Când am trecut pe lângă divan pe întuneric, m-am aplecat să îndrept cuvertura înflorată. Câinele schelălăi, îl călcasem pe labă. Am închis ușa și am împins cheia în ascunzătoarea ei, dar guma își pierduse elasticitatea. Am încercat să o înmoi între degete, pentru că nu aveam nici un chef să o fac cu salivă. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
m-am îndepărtat s-o privesc. Italia schiță un zâmbet cât se poate de stânjenit. Își acoperi pubisul cu mâinile. — Sunt prea urâtă, te rog... I-am prins mâinile și i le-am ridicat deasupra capului, deasupra părului împrăștiat pe cuvertura de pluș. — Nu te mișca. Mi-am plimbat încet privirea pe corpul ei, l-am brăzdat bucată cu bucată. Apoi m-am dezbrăcat și eu complet, cum n-o făcusem niciodată în fața ei. Și nici eu nu eram frumos, aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Am făcut dragoste și numai după aceea mi-am dat seama că o iubisem ca și cum aș fi pierdut-o. N-am vrut să ies, am rămas în ea până mi s-a făcut frig. Pentru că acum casa era înghețată, peste cuvertura de pluș mai pusese o pătură veche care nu reușea să ne încălzească. Câinele se ghemuia la capătul patului, lângă picioarele noastre. Strivită de greutatea trupului meu, ea întreba: — De ce mă iubești? — Pentru că ești tu. Îmi luă mâna și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
a ei. Disperat, am început s-o acoper cu mici sărutări care au căzut ca o grindină pe chipul ei rigid. Nu-i nimic, vom face alți copii. O să-i facem mâine, acum. Acum vom merge să facem dragoste pe cuvertura de pluș, te vei lipi de mine și vei rămâne din nou însărcinată. Ne vom duce în Somalia și casa noastră va fi plină de copii, copii în leagăn, în hamace, în șaluri... Dar noi eram deja o fotografie, Angela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Nu se poate termina așa, fără un țipăt, fără nimic. Dacă e să cadă vreun demon peste noi, atunci să ne ardă! Nu putem sfârși pe pământul ăsta neutru. Poate ar fi suficient să schimbăm scenariul. Mă sperie casa ei, cuvertura aceea de culoarea tutunului, șemineul gol, câinele ei orb și maimuța de pe perete cu biberonul între labe, ca o bătaie de joc. Așa că, într-o după-amiază, o întreb dacă are chef să stăm puțin singuri într-un hotel. — Ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
bluza. Gesturile îi sunt lente, încearcă să câștige timp, să amâne momentul de intimitate. Mă dezbrac repede, îmi arunc hainele pe jos. Profit de privire ei întoarsă în altă parte, pentru că acum mi-e rușine. A dat la o parte cuvertura din partea ei de pat, se întinde și trage cearșafurile peste ea. Mă vâr lângă ea, în patul încă rece. Stă întinsă cu mâinile de-a lungul trupului, își încrucișează picioarele, unul îi alunecă, pentru că nu și-a scos ciorapii. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ea, doar grabă și un soi de neliniște ascunsă, ca și cum s-ar teme că a uitat ceva. Poate eu sunt mai trist decât ea. Am iubit-o în casa aceasta. Am iubit-o pe pavimentul de gresie, pe divan, pe cuvertura de pluș de culoarea tabacului, lipită de perete, în baie, în bucătărie, am iubit-o în lumina zorilor, în adâncul nopților fără lună. Și brusc îmi dau seama cât de mult iubesc casa aceea care tremură încă, o dată în timp ce o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în lumina zorilor, în adâncul nopților fără lună. Și brusc îmi dau seama cât de mult iubesc casa aceea care tremură încă, o dată în timp ce o mașină trece pe viaduct. Privirea Italiei se oprește la picioarele divanului, care nu mai are cuvertura lui cu flori, e acoperit cu o catifea ocru murdară și deșirată. — Ce cauți? Nimic. Dar ceva îi reține privirea. Atunci îmi amintesc de câine, de botul lui ieșind în permanență de sub marginea divanului desfundat. — Unde e Crevalcore? — L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
aspect curat, dar mirosea a stătut. Avea un pat de lemn furniruit și un dulap identic, care mai avea încă folia de plastic în jurul picioarelor. Două prosoape, unul albastru și unul mai mic, de culoarea nucșoarei, erau așezate lângă chiuvetă. Cuvertura era verde ca perdeaua, am tras-o spre capătul patului. Italia se așeză, ghemuită, țînându-și mâinile pe burtă. — Ești la ciclu? — Nu, și se lăsă pe pat. I-am scos pantofii, apoi am ajutat-o să-și întindă picioarele. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]