1,517 matches
-
scaldă, aproape goală. Pe sub ceafa dealului aleargă un cal cu cerul în șa. Poteca dinspre pădure coboară încet, desculță, când pe lângă umbra fagilor, când pe lângă șoldul caselor pitite sub șindrila negricioasă mirosind a putregai. Norii gâfâind de sete moțăie pe dâra zării de dincolo de creștetul zăvoiului. La fântâna din colț, o fată din flori și-afundă sânii în zornăitul apei din palma ciuturii. Lângă ea, ulița mare își scutură praful de pe genunchi. Ici-colo iarba trage să moară. Despletite, sălciile se roagă
VREME ESTIVALA de GEORGE BACIU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357855_a_359184]
-
mă duc la biserica Drujești, la părintele Marinescu, dar să nu spui nimănui, numai Domnul să știe!”. Îmi face la revedere cu mâna și o ia încet pe drumeagul ce duce spre dealul Olarilor. O privesc până ce rămâne doar o dâră... Mi-a mai revenit sufletul la loc. Amintirea preotului Marinescu se prelinge încă în altarul Bisericii Olari și în sufletele oamenilor.... Las în urmă bătrâna bisericuță, singuratică și tăcută. Pornesc spre Domnești cu inima bătând ceva mai rar ca de
PORTRET SENTIMENTAL de GEORGE BACIU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357848_a_359177]
-
își șterge pleoapele pe banca din ulița mare. Un guguștiuc sughite în stejarul uitat de vreme, ca un haiduc hăituit de potera vânătorilor de pripas. Pe gardul zdrențuit în coate își deșiră pomii șoldurile dolofane. Nimeni nu mai trece pe dâra gândului ce duce la biserică. Singurătatea clopoțește în brazii de lângă fântâna cu ciutura strâmbă, ce viețuiește în fiece bătrână ce-și alăptează jalea buzelor veștejite în furca dorurilor. Citește mai mult Răsărise soarele printre umerii crucilor tot mai rare. Satul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
își șterge pleoapele pe banca din ulița mare. Un guguștiuc sughite în stejarul uitat de vreme, ca un haiduc hăituit de potera vânătorilor de pripas. Pe gardul zdrențuit în coate își deșiră pomii șoldurile dolofane.Nimeni nu mai trece pe dâra gândului ce duce la biserică. Singurătatea clopoțește în brazii de lângă fântâna cu ciutura strâmbă, ce viețuiește în fiece bătrână ce-și alăptează jalea buzelor veștejite în furca dorurilor.... IX. PRIMA FILA DIN JURNAL, de George Baciu, publicat în Ediția nr.
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
MAI FRUMOASE POEZII, de George Baciu, publicat în Ediția nr. 552 din 05 iulie 2012. AI SÂNGELE VERDE Ai sângele verde ca silaba unui copac. Și ochii: albaștri ca izvorul ce curge tăcut pe sub pârleazul din răscruce. Și gura: o dâră ruginie curgând din pântecul toameni cu gust de mucegai. Și trupul: frumos ca sprânceana lacrimii cu care plânge luna când îți strivesc sufletul umbrei. GEORGE BACIU ... Citește mai mult AI SÂNGELE VERDEAi sângele verde ca silaba unui copac.Și ochii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
sprânceana lacrimii cu care plânge luna când îți strivesc sufletul umbrei. GEORGE BACIU ... Citește mai mult AI SÂNGELE VERDEAi sângele verde ca silaba unui copac.Și ochii:albaștri ca izvorul ce curge tăcutpe sub pârleazul din răscruce.Și gura:o dâră ruginie curgânddin pântecul toameni cu gust de mucegai.Și trupul:frumos ca sprânceana lacrimiicu care plânge luna când îți strivesc sufletul umbrei.GEORGE BACIU... XI. POEZII DE DRAGUL TAU, de George Baciu, publicat în Ediția nr. 546 din 29 iunie 2012
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
scaldă, aproape goală. Pe sub ceafa dealului aleargă un cal cu cerul în șa. Poteca dinspre pădure coboară încet, desculță, când pe lângă umbra fagilor, când pe lângă șoldul caselor pitite sub șindrila negricioasă mirosind a putregai. Norii gâfâind de sete moțăie pe dâra zării de dincolo de creștetul zăvoiului. La fântâna din colț, o fată din flori și-afundă sânii în zornăitul apei din palma ciuturii. Lângă ea, ulița mare își scutură praful de pe genunchi. Ici-colo iarba trage să moară. Despletite, sălciile se roagă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
scaldă, aproape goală. Pe sub ceafa dealului aleargă un cal cu cerul în șa. Poteca dinspre pădure coboară încet, desculță, când pe lângă umbra fagilor, când pe lângă șoldul caselor pitite sub șindrila negricioasă mirosind a putregai. Norii gâfâind de sete moțăie pe dâra zării de dincolo de creștetul zăvoiului. La fântâna din colț, o fată din flori și-afundă sânii în zornăitul apei din palma ciuturii. Lângă ea, ulița mare își scutură praful de pe genunchi.Ici-colo iarba trage să moară. Despletite, sălciile se roagă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
liniștești visele de pe noptiera inimii. * Dacă eram apă îmi așezam izvorul sub obrazul tălpii, ca iarba să-mi șteargă lacrima cu buzele. * I se vedea spinarea gândului alergând prin sufletul de gresie al străzii cu breton de vânt. Ca o dâră de rouă terfelită de pardesiul păianjenilor îndrăgostiți sub pleoapa felinarului cu vise de mahala. * ...Și te iubeam sub vesta ierbii, pervers și flămând ca un viciu, trăgând să moară. * Trupul mi se copilărea sub pardesiul privirii tale albastre. Oasele vântului
CU GÎNDU-N BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358026_a_359355]
-
îmbrăcată în alb și-a terminat dansul, lăsându-se grațioasă lângă acrobat ... lebăda și-a încheiat cariera, stingându-se alături de perechea sa. Timpul s-a oprit. Măștile au căzut, zâmbetul clovnului încremenit, părea grotesc, lacrima se scurgea pe obraz, lăsând dâre de vopsea. Și-a scos pălăria făcând o reverență. A dăruit clipe de veselie, făcând giumbușlucuri dar clipa fatală a transformat comedia într-o tragedie sinistră. Din umbră, destinul joacă poker, cu mână moartă, trișează cu așii măsluiți ascunși în
ÎN ARENĂ ... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 521 din 04 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358182_a_359511]
-
Autor: George Baciu Publicat în: Ediția nr. 552 din 05 iulie 2012 Toate Articolele Autorului AI SÂNGELE VERDE Ai sângele verde ca silaba unui copac. Și ochii: albaștri ca izvorul ce curge tăcut pe sub pârleazul din răscruce. Și gura: o dâră ruginie curgând din pântecul toameni cu gust de mucegai. Și trupul: frumos ca sprânceana lacrimii cu care plânge luna când îți strivesc sufletul umbrei. GEORGE BACIU Referință Bibliografică: Una dintre cele mai frumoase poezii / George Baciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
UNA DINTRE CELE MAI FRUMOASE POEZII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 552 din 05 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358206_a_359535]
-
ridicat privirile, urmărind ondulatoarea traiectorie a păsărilor. Undeva, în înaltul cerului albastru, pe care am continuat să-l privesc, chiar și după dispariția acelor grauri, se vedea fuselajul unui avion, în care se reflecta soarele după-amiezii, lăsând în urma lui o dâră lăptoasă, ce urma a se suprapune peste alta mai lată, aflată în destrămare. Se apropia înserarea. Îmi aduc aminte că ultimele raze cădeau pe pământ ca o robă de cardinal din picturile flamande. Atunci apăru și tatăl meu cu un
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
până în adâc de izvoare. Îi aud pulsațiile care caută o albie. Gândul mă cheamă. Poate vrea să îl alint, să-i aduc aminte o poveste. Îmi acopăr ochii cu ceața amintirilor; din ea se desprinde o umbră care lasă o dîră viorie pe sufletul meu. Aud glasul auzului care picură silabe venite din literele Începutului. Le recunosc. M-am jucat cândva cu ele. Lui ,,a” i-am pus o căciulă din lupul de demult și am decis că este litera iernii
DRAGOBETE- FARMEC de DOR DANAELA în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357581_a_358910]
-
până în adâc de izvoare. Îi aud pulsațiile care caută o albie. Gândul mă cheamă. Poate vrea să îl alint, să-i aduc aminte o poveste. Îmi acopăr ochii cu ceața amintirilor; din ea se desprinde o umbră care lasă o dîră viorie pe sufletul meu. Aud glasul auzului care picură silabe venite din literele Începutului. Le recunosc. M-am jucat cândva cu ele. Lui ,,a” i-am pus o căciulă din lupul de demult și am decis că este litera iernii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
până în adâc de izvoare. Îi aud pulsațiile care caută o albie.Gândul mă cheamă. Poate vrea să îl alint, să-i aduc aminte o poveste.Îmi acopăr ochii cu ceața amintirilor; din ea se desprinde o umbră care lasă o dîră viorie pe sufletul meu. Aud glasul auzului care picură silabe venite din literele Începutului. Le recunosc. M-am jucat cândva cu ele. Lui ,,a” i-am pus o căciulă din lupul de demult și am decis că este litera iernii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
care oricum nu-l vede... Se agață cu gesturi împrăștiate de capodul ei. Ține strâns femeia lăngă el cu mâna stângă. Cu dreapta lovește! Unde nimerește... Foarfeca rupe carnea, sfâșâie pielea, cu docilitatea și neștiința fierului, supus mâinii omului... Lasă dâre sângerii, roșii ca durerea... Ea urlă... Crede că urlă și cere ajutor. De fapt nu-i iese nici un sunet. E blocată de frică, disperare, furie, neputință... E fără scăpare! Încearcă să se zmulgă din mâinile nebunului, dar cum nu vede
OAMENI FĂRĂ NOROC -FRAGMENT- de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358722_a_360051]
-
pentru a găsi ceea ce avea de interpretat. Mi-am dat seama - deși eu aveam vagi cunoștințe în domeniul pianului - că acest instrument reprezintă pentru ea, totul . În fața lui, mâinile îi începu să-i alunece pa clapele albe înșirate precum o dâră de calcar; acestea ascultând-o cu mare supunere. Totul se scurgea cu o precizie care ținea aproape de magie spre toată naivitatea mea. Deodată, mâinile sale începu să danseze asupra clapelor, încât aveam senzația că este o nebunie sau o halucinație
ODETTE, PIANISTA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350702_a_352031]
-
stinsă flacăra gândirii elevate aprinsă de spirite înalte precum Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Edgar Papu, Cezar Ivănescu, tot așa precum consider că nu am dreptul moral la a nu rostit elogii meritate depre acele Ființe umane care mi-au lăsat o puternică dâră de Lumină în suflet și în destin, iar academicianul HORAȚIU IOANIȚOAIA a fost pentru o scurtă, dar semnificativă bucată de vreme pentru mine una dintre acele izvoare dătătoare de viață și de șansă ale harului divin. Despre apologeții întunericului însă
MATEMATICA UNEI SECUNDE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350701_a_352030]
-
caierul furcii unui anotimp. Sufletul ei s-a prefăcut în frunze Când trădarea crudă a îmbrățișat-o Macul suferinței i-a-ncremenit pe buze Pleoapa viorie o lacrimă a-ncununat-o! S-a despărțit de zile,de soare și de nori Ștergând din gând... dâra de lumină A atins în zborul ei aripile altui zbor Zbătându-se în lava vieții de dor plină. Durerea e o școală , o formă de iubire De care oamenii nu pot fi vindecați Se lăsă modelați în emoții si-n
PARTITURĂ REPETABILĂ de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/358990_a_360319]
-
mototolită-n pumn, căzând în genunchi în fața icoanei, dedesubtul căreia ardea în permanență o candelă, privind printre lacrimi chipul suferind al unui Crist cu ochii plecați în jos, de pe fruntea căruia, înconjurată de o coroană de spini, se scurgea o dâră de sânge. De când trecuse în noaptea aceea dincolo de teritoriile recuperate ale Basarabiei, nu mai primise nici un fel de înștiințare, bună sau rea, dacă era viu sau mort, dacă trebuia să meargă la biserică, să-i facă parastasul, sau să-i
CARTEA CU PRIETENI XXIV- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358977_a_360306]
-
cârduri risipite, Pătând spoiala nouă din câmpie Și croncănesc de parc`ar fi o mie. Jur-împrejur stau satele chircite Și-nalță fumuri albe către ceruri, Din focuri care ard abia mocnite, Să-mprăștie arsura de la geruri. Deodată, deși pare-ncremenită, O dâră de cărbune avansează. - Să fie vreo surată rătăcită? Căci zboară, parcă-i beată și dansează! - Pasăre nu-i, căci prea se îngroșează în timp ce se apropie de sat ! De ce pământul oare trepidează, Ca-n vremea când tractoare-s la arat? O
NEGRU PE ALB de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359088_a_360417]
-
SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Lucrari > PAMFLET: "DOAMNE, CE SUS A AJUNS!"... Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 245 din 02 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului este uluiala ce lăsase să-i scape, nu fără o anumită dâră de cucernicie prefăcută, unei bătrânici îmbrobodită și pusă pe șotii, oleac scârbavnică, căreia însă i-a mai „căzut/retezat ciocul” cu trecerea anilor și onor rânduielilor (iar dinții, aleluia - nu și hazul de necaz !), „brăzdată” de furia senectuții cu graba
DOAMNE, CE SUS A AJUNS! ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359283_a_360612]
-
mai în vale, alunecând printre ierburile înalte odată cu vântul, culegând mănunchiuri de plante medicinale. Eram singură, la granița dintre două lumi: cea reală, cu soarele șiroind prin ramurile sălciilor și cea fotografiată în cuvinte, la fel de ademenitoare, desenându-mi până în diafragmă dâre de frumusețe tăcută. Și dintr-odată, fără preaviz, privirea mi-a lunecat spre celălalt scaun, de pe care se ridicase câteva clipe mai înainte mama, ocupat acum de jacheta ei ușoară. Gândul a străpuns obiectele acelea familiare- scaunul confortabil, în care
SCAUNUL TĂU NU E GOL ȘI NU MI-AȘ DORI NIMIC MAI MULT de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359470_a_360799]
-
Acasa > Manuscris > Povestiri > NIȚĂ ALU" DÂRĂ Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 345 din 11 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Niță alu' Dâră Foșnete-n mâlc prin luminișuri călăuzind poteci ce hașurează-n zori plaiul încă iernat al Măgurei dinspre miază-noapte de Rucăr. Țărani
NIŢĂ ALU DÂRĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359542_a_360871]
-
Acasa > Manuscris > Povestiri > NIȚĂ ALU" DÂRĂ Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 345 din 11 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Niță alu' Dâră Foșnete-n mâlc prin luminișuri călăuzind poteci ce hașurează-n zori plaiul încă iernat al Măgurei dinspre miază-noapte de Rucăr. Țărani dovedind în nevoiașe lucrări de fâneață și hotar că prididesc să le facă față, cu mai puțină sprinteneală ca
NIŢĂ ALU DÂRĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359542_a_360871]