542 matches
-
zeitatea unică, deseori în îmbinare cu bog (înrudit etimologic cu bogat), iar pe de altă parte pe gospodin (pl. gospodá) cu sensul laic de “domn”. Din același substrat unic românescul gospodar a evoluat în sfera laică ajungând să însemne în dacoromână: 1) Domn, prinț; 2) Om care are casă, vite și toate cele trebuitoare la gospodărie, țăran cu stare, mic proprietar, econom; 3) Om care știe să-și administreze bine gospodăria (DA). În lituaniană gaspădorius se folosește ca sinonim pentru šeiminiñkas
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
căci este cel mai îndepărtat de ținta finală a năvălirii slave, de peninsula balcanică... Schimbul complect al celor două teritorii de la un neam la altul a avut loc de abia la începutul secolului XIII” (II, 404 urm.). Luând ca bază dacoromâna, Philippide prezintă în trei capitole (p. 407 555) celelalte dialecte ale limbii române sub aspectul particularităților gramaticale și lexicale, subliniind pe parcurs influențele străine asupra lor: greacă, slavă, albaneză, turcă, italiană și chiar veche germană, pentru ca în ultimul capitol (p.
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
răspândirii ei ulterioare. Istoria limbii române a Academiei Abordarea constituirii limbii române în manieră neogramatică a necesitat o terminologie adecvată: patria primitivă, latina dunăreană, româna comună, străromâna etc. Formarea limbii române este urmată de răspândirea dialectală a românei comune, cu dacoromâna ca cel mai important dialect, venit și el din sudul Dunării. Falsitatea schemei imaginate de gândirea tradițională culminează cu transformarea în diasporă românească a tot ce se află dincolo de granițele dacoromânei. Academia a proiectat Istoria limbii române în trei volume
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
este urmată de răspândirea dialectală a românei comune, cu dacoromâna ca cel mai important dialect, venit și el din sudul Dunării. Falsitatea schemei imaginate de gândirea tradițională culminează cu transformarea în diasporă românească a tot ce se află dincolo de granițele dacoromânei. Academia a proiectat Istoria limbii române în trei volume: 1. Limba latină, 2. Limba română dintre secolul al V-lea și al VIIIlea și 3. Transformările limbii române de după secolul al VIII-lea, volum care nu a putut fi elaborat
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
separă de influențele slavă, maghiară, turcică, neogreacă etc., care nu intră la substrat. Primele două capitole ale ILR au fost realizate de două grupuri de cercetători care au pornit din extremități diferite: unul de la latină spre latina dunăreană, altul de la dacoromână și aromână spre formele lor primitive, rezultatul urmărit fiind fantoma românei comune. Capitolul din urmă, Influențe, tratează ca fapt secundar problema cheie a limbii române, redusă la: 1) influențe dinaintea secolului al IX-lea și 2) substratul autohton dacic. La
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
vremii 2 și redactează în colaborare cu prietenul său I.A.Candrea Dicționarul etimologic al limbii române, dicționar ce interesează mai mult din punct de vedere științific nefiind o capodoperă lexicografică. Aparținând catedrei de Filologie romanică el cercetează și graiurile dacoromâne și dialectele și problemele păstoritului. „Filologia romanică este un corolar de cultură, mediul și ambianța universalității, a limbii noastre” În legătură cu ortografia. Densusianu are propriul său sistem. Consideră sistemul fonetic al Academiei la 1904 ca un sistem fluctuant, de aceea, recomandă
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
a impus trebuie menținută și cultivată ca limbă unitară, Provinciile pot da cel mult expresii discrete, poetice sau de îmbogățire, de expresivitate.” Critică pe Sadoveanu pentru abuzul de moldovenisme și pe Delavrancea pentru abuzul de provincialisme muntenești. Pe linia cercetării dacoromânei, Densusianu a ajuns la dialectul istroromân. Astfel „Istoria limbii române" va fi și o istorie a dialectelor din sud. În 1927 la stăruința lui se înființează la Facultatea de Litere din București catedra de Dialectologie și folclor romanic, catedră ce
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
București. Zafiu, R., Dragomirescu, A., Nicolae, A. (eds) 2014. Limba română: Sincronie și diacronie în studiul limbii române. Vol. I. Gramatică. Fonetică și fonologie. Istoria limbii române.București: Editura Universității din București, 191-201. Zamfir, D.-M. 2005. Morfologia verbului în dacoromâna veche (secolele al XVI-lea - al XVII-lea). Vol. I.București: Editura Academiei Române. Zamfir, D.-M. 2007. Morfologia verbului în dacoromâna veche (secolele al XVI-lea - al XVII-lea). Vol. II.București: Editura Academiei Române. Zanuttini, R. [1994] 1998. "Re-examining Negative
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Fonetică și fonologie. Istoria limbii române.București: Editura Universității din București, 191-201. Zamfir, D.-M. 2005. Morfologia verbului în dacoromâna veche (secolele al XVI-lea - al XVII-lea). Vol. I.București: Editura Academiei Române. Zamfir, D.-M. 2007. Morfologia verbului în dacoromâna veche (secolele al XVI-lea - al XVII-lea). Vol. II.București: Editura Academiei Române. Zanuttini, R. [1994] 1998. "Re-examining Negative Clauses", în: P. Benincà, G. Salvi (ed.), Romance Syntax. A Reader. Budapesta: Doctoral Programme in Romance Philology L. Eötvös University, p.
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Academia Română îl primește în 1892 membru corespondent străin. W. publică o gramatică a limbii române (Rumänische Grammatik, 1903), primul atlas lingvistic român (Linguistischer Atlas des dacorumänischen Sprachgebietes, 1909), câte o monografie etnografico-filologică despre dialectele aromân, meglenoromân și istroromân, studii despre dacoromână (graiurile bănățean, crișan, moldovean și muntean), precum și numeroase alte studii solide, incluse în anuarul institutului din Leipzig, unde valorifică și rezultatele anchetelor. A cercetat mai mult de șapte sute douăzeci de localități, textele de folclor culese din ținuturile locuite de români
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290675_a_292004]
-
C, 1940), care îi rezervă un paragraf în tratarea cuvîntului căci; dovedindu-i astfel vechimea și ilustrînd-o cu citate din Cantemir, Țichindeal, Petru Maior și alții. Caracterul livresc al conjuncției căci e confirmat de Magdalena Vulpe (Subordonarea în frază în dacoromâna vorbită, 1980), care constată neînregistrarea ei în textele dialectale. Despre fenomenul confuziilor și al substituirilor între conjuncțiile parțial sinonime scrie și Mioara Avram (Gramatica pentru toți, 1997). E într-adevăr foarte probabil ca eroarea să fie o manifestare a fenomenului
"Căci" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16002_a_17327]
-
faptul că realitățile politice și sociologice, ca și chestiunile legate de identitatea etnică și culturală, pot face interpretările lingvistice mai dificil de definit, am susținut întotdeauna în scrierile mele științifice că limba vorbită în Moldova este o varietate regională a dacoromânei. Limba moldovenească a fost o invenție sovietică fără acoperire științifică. În timpul perioadei sovietice, acest dialect al românei a suportat unele influențe rusești și ucrainene, în special la nivelul fonologiei și al lexicului, dar ele nu au alterat structura latină a
Donald Leroy Dyer - Mă interesează studiile românești by Marina Cap-Bun () [Corola-journal/Journalistic/14317_a_15642]
-
La unâ agenție de turismu etc.); 2. explicații de natură gramaticală (morfosintaxă) / lexicală; 3. exerciții. La aceste lecții, se adaugă diverse secțiuni auxiliare: alfabetul, scrierea și pronunțarea. Foarte util este și glosarul de la sfârșitul volumului (p. 259-338), cu echivalente în dacoromână, franceză și engleză. Textele sunt concepute pe două coordonate ale existenței aromânești: viața de zi cu zi - exemplu viu de supraviețuire / adaptare istorică - și cea intelectuală, de cucerire, prin cultura proprie, a locului meritat în conștiința / memoria europeană. Aceste două
Aromâna de lângă noi by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/10430_a_11755]
-
eroare regretabilă a "vorbirii neîngrijite", ca un anacolut și nici ca manifestare a unei tendințe moderne de simplificare a flexiunii. Ca foarte bună cunoscătoare a graiurilor românești, a textelor dialectale, autoarea a descris în cartea sa, Subordonarea în frază în dacoromâna vorbită (1980, reluată în Opera lingvistică, III, Cluj-Napoca, Clusium, 2006), ca și într-un articol din 1975, "Note privind sintaxa relativului care" (reprodus în Opera lingvistică, I, 2004), ideea a "două gramatici": una, cultă, care recomandă marcarea prin pe și
"Care" și "pe care" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9380_a_10705]
-
de cercuri internaționale cu meschine interese. Privitor la existența acestei conștiințe naționale valahice, doar două exemple: în 1780, doi reprezentanți ai iluministei școli Ardelene, Gh. șincai și Samuil Micu, elaborează și tipăresc Elementa linguae daco-romanae sive valachicae / Elemente de limbă dacoromână sau valahică, titlu din care se vede clar sinonimia Valah - Dacoromân / Român (la nordul Dunării, în Transilvania, nu numai la sudul Dunării, cum zic, în 1958, lexicologii staliniști / proletcultiști, în Dicționarul limbii române moderne); în ianuarie 1840, spre a pregăti
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
mai mult decât oricând se constată necesitatea revenirii la numele antic al statului nostru, Dacia, renunțându-se la numele de România, impus de imperiile moderne / contemporane... (cf. Ion Pachia-Tatomirescu, Istoria religiilor, I, Din paleolitic / neolitic până în mitologia pelasgo-daco-thracică - sau valahică / dacoromână, Timișoara, Editura Aethicus, 2001, p. 122 sq. / Etnonimul Pelasg > Belag / Belac - Balac - > Blac / Vlah - Valah -, imensa țară Pelasgia > Valahia, divizarea Pelasgilor >Valahilor, a Pelasgiei / Valahiei Mari, după Reforma Zalmoxianismului - din orizontul anului 1600 î. H. - în Dacia / Pelasgo-Dacia și Thracia
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
probabil că și-a lărgit sensul), și atunci distribuția dintre cele două cuvinte, devenite sinonime (cuvântul vechi și cel nou), s-a schimbat. S-a ajuns, în acest fel, ca termenul latinesc nemarcat, să fie eliminat în decursul timpului: în dacoromână, unele cuvinte din substrat (moș, brusture) au înlocuit termenii moșteniți din latină (auș „bunic, strămoș“ < lat. avus, păstrat numai în aromână, și lăpuș „brusture“ < lat. lappa, păstrat numai în unele graiuri). Cred că numai așa se poate explica faptul că
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
suferite, ajung să aibă aceeași formă în dialectul loren din Vosgi. Pentru evitarea omonimiei, au fost împrumutați, pentru ambele semnificații, termenii francezi literari: voiture, respectiv viande. Același raționament a fost aplicat de unii lingviști și pentru a explica înlocuirea, în dacoromână, a cuvântului arat „plug“ < lat. aratrum cu termenul plug, împrumut slav: substativul arat (care se păstrează în aromână) s-ar fi confundat cu supinul și participiul arat, forme ale verbului a ara. „Noutatea“ împrumutului Uneori, vorbitorul bilingv poate împrumuta un
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
sprânceană, cu mai multe soluții etimologice, toate explicațiile sunt din latină. Este greu de explicat însă de ce s-au luat din slavă cuvinte ca obraz, care corespunde fr. joue (cuvânt de origine preromanică)și gleznă, cuvânt necunoscut în toate regiunile dacoromâne, care corespunde fr. cheville < lat. clavicula sau de ce trup < sl. trupŭ l-a înlocuit aproape peste tot pe corp < lat. corpus, transmis tuturor limbilor romanice. ficat și mai Este interesant de explicat de ce avem două cuvinte, două sinonime, pentru aceeași
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
vacă, lat. verres > vier. O situație specială are lat. cattus „motan, pisică“, transmis tuturor limbilor romanice, care în română s-a păstrat numai în derivatul cătușă (format cu sufixul autohton -ușă), prezent în aromână și atestat în secolul 18 în dacoromână cu sensul „pisică“; sensurile cunoscute în prezent, „lanțuri cu care se leagă mâinile și picioarele deținuților“ și „ancoră“, sunt ulterioare și metaforice. Alte nume latinești de animale domestice s-au păstrat în română și numai în unele limbi romanice occidentale
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
de această culoare; de aceea, vizitiii erau numiți veneti „albaștrii“. Forma cuvântului latinesc se explică fie prin aceea că aceștia erau originari din regiuni ca Veneția, fie prin faptul că hainele lor proveneau din această provincie. Cuvântul vânăt există în dacoromână și în dialectele sud-dunărene. A fost frecvent în toate timpurile, constituind bază de derivare: vânătaie, vinețea, vinețică, vinețiu, (a) învineți. Rom. venetic are mai multe sensuri, dintre care două sunt mai importante: „monedă venețiană de aur în valoare de aproximativ
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
Noul Testament de la Bălgrad (1648), cuvântul nu a mai fost înțeles și, de aceea, este explicat într-o notă marginală, iar în Lexiconul lui Mardarie (1649) apare textul, scris greșit, au a tămădui oase, în loc de auă tămâioasă, ceea ce dovedește că, în dacoromână, cuvântul auă a fost părăsit, în secolul 17. În locul său, a intrat în limba română termenul strugure, cuvânt pentru care s-au propus diverse origini (latină, germană, traco-dacă, greacă), niciuna acceptabilă. S-a sugerat și că ar fi o formație
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
când româna s-a constituit ca idiom cu identitate diferită de latină, și continuă și în zilele noastre. Se vorbește adesea de unitatea limbii române, ca despre o caracteristică recunoscută atât în sens larg, la nivelul celor patru dialecte istorice (dacoromâna, aromâna, meglenoromâna și istro româna), cât, mai ales, în sens restrâns, referitor numai la dialectul dacoromân. Considerată adesea drept surprinzătoare, unitatea limbii române este remarcabilă în comparație cu alte limbi europene și, în primul rând, cu celelalte limbi romanice; iată ce afirmă
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
termeni caracteristici graiului muntean, moldovean, bănățean, crișean sau graiurilor transilvănene. Cercetările din ultimii ani oferă material lexical cules și din vorbirea românilor din afara granițelor țării noastre; în domeniul lexicului, diverse elemente neînregistrate pe teritoriul României au istorii interesante. Unitatea graiurilor dacoromâne a fost remarcată și de unii specialiști străini, care vorbesc de o „uimitoare omogenitate a dialectelor“ (Karl Jaberg). Această unitate suprinde dacă ne gândim la faptul că până în epoca modernă (secolele 19-20) teritoriul de răspândire a dialectului dacoromân a fost
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
la > rom. ureche, lat. genuc(u)lum > rom. genunchi, perechi de cuvinte din care se vede că grupul cl din latină a devenit che, chi în română, după ce a trecut prin stadiul cl’, păstrat în dialectele sud dunărene și în dacoromâna veche. Același lucru se poate spune despre grupul gl din latină: lat. glacia > rom. gheață, lat. glanda > rom. ghindă. Trebuie să reținem faptul că, în viața cuvintelor moștenite din latină, au funcționat anumite legi de transformări fonetice. De aceea, uneori
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]