524 matches
-
și omiterea articolului în cazul posesivelor care însoțesc substantive indicând înrudirea; adjectivul nehotărât; gradele de comparație - forme sintetice; ● Numeralul: cardinal, ordinal (formarea); folosirea numeralului ordinal (exprimarea secolelor); distributiv; colectiv, multiplicativ; ● Pronumele personal în acuzativ cu și fără prepoziție; pronumele în dativ cu și fără prepoziție; pronumele relativ; locul pronumelor combinate cu în grupurile verbale, propoziția asertivă și imperativă; pronumele de politețe; pronumele demonstrativ; particulele pronominale ci, ne; pronumele posesiv; pronumele interogative; pronumele nehotărâte; ● Verbul: indicativul prezent al verbelor regulate și neregulate
ANEXE din 29 august 2014 la Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4.430/2014 privind organizarea şi desfăşurarea examenului de bacalaureat naţional - 2015. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/265833_a_267162]
-
webloguri. Ortografia limbii poloneze este în general fonemică, cu unele excepții (de exemplu, poate fi scris "ż" sau "rz"). Poloneza este o limbă flexionară și păstrează sistemul protoslav de șapte cazuri pentru substantive, adjective și pronume: nominativ ("mianownik"), genitiv ("dopełniacz"), dativ ("celownik"), acuzativ ("biernik"), instrumental ("narzędnik"), locativ ("miejscownik") și vocativ ("wołacz"). Există două numere: singular și plural. În trecut a existat și numărul dual. Rămășițele lui sunt vizibile în flexiunea numeralelor. Sistemul polonez al genurilor este foarte complicat din cauza combinației a
Limba poloneză () [Corola-website/Science/296627_a_297956]
-
foarte multe particularități gramaticale ale limbilor germanice mai vechi și se aseamănă cu norvegiana veche din perioada anterioară simplificărilor flexionare, asta datorită izolării sale față de țările scandinave. Islandeza modernă încă este o limbă flexionară, păstrând patru cazuri gramaticale: nominativ, genitiv, dativ și acuzativ. Substantivele pot avea trei genuri: masculin, feminin și neutru. Există două paradigme principale pentru fiecare gen: cea tare și cea slabă, care sunt, în plus, împărțite în paradigmele mai mici, conform unor criterii diverse (precum schimbări fonetice, grupurile
Limba islandeză () [Corola-website/Science/296647_a_297976]
-
limbă cuvintele au relativ puține flexiuni. Există două genuri, dar niciun caz gramatical, și se face distincție între plural și singular. Analize mai vechi indică prezența cazurilor nominativ și genitiv și de asemenea există câteva urme ale cazurilor acuzativ și dativ. Adjectivele sunt comparate ca în engleză și sunt declinate în conformitate cu gen, număr și definitudine. Definitudinea substantivelor este marcată în primul rând prin sufixe, și de asemenea prin articole hotărâte sau nehotărâte. Din punctul de vedere al prozodiei, suedeza prezintă atât
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
un sistem mult mai complex de cazuri gramaticale și deja moștenise sistemul tipic germanic al genurilor. Substantivele, adjectivele, pronumele și anumite numerale erau declinate în patru cazuri. În afară de cazul nominativ, care a rămas, au existat cazurile genitiv (mai târziu posesiv), dativ și acuzativ. Sistemul de genuri era asemănător cu cel al limbii germane moderne, având genurile masculin, feminin și neutru. Genurile masculin și feminin s-au unit ulterior pentru a forma un "gen comun" împreună cu sufixul "-en" și cu articolul hotărât
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
engleză. În afara celor două genuri naturale, "han" și "hon" (el și ea), există de asemenea două genuri gramaticale, "den" și "det", genul comun și neutru. Spre deosebire de substantive, pronumele au o formă adițională de obiect gramatical, derivată de la forma antică a dativului. "Hon", de exemplu, are următoarele forme de nominativ, posesiv și obiect: Suedeza folosește și pronumele reflexive posesive pentru persoana a treia (acestea făcând referire la subiectul propoziției), o caracteristică limitată limbilor germanice de nord. Suedeza avea în trecut genitivul, care
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
De exemplu, substantivele au cinci cazuri, trei genuri și trei numere, verbele au trei voci, trei persoane și trei numere ca și multe alte forme. Mai jos se află declinarea articolului hotărât în greaca veche: Greaca modernă nu are cazul dativ, cu excepția unor expresii precum "en taxei". Restul formelor sunt puțin schimbate față de greaca veche: Un mare număr de cuvinte din latină, română, franceză și engleză sunt de origine greacă. Transliterarea în ASCII a alfabetului grecesc se face prin codul beta
Limba greacă () [Corola-website/Science/296850_a_298179]
-
pași mari înainte, cu un fulger nivelat în mâna dreaptă ridicată sau așezat pe un tron în măreție. Numele zeului în nominativ este Ζεύς Zeus / zdeús /. Acesta este încovoiat după cum urmează: vocativ: "Ζεῦ" / zeu; acuzativ: "Δία" / Día, genitiv: "Διός" / Diós, dativ: "Διί" / dii. Zeus este continuarea grecescului de * Di̯ēus, numele zeului proto-indo-european al cerului în timpul zilei, de asemenea, numit * "Dyeus ph2tēr". Zeul este cunoscut în altă denumire ca Rig Veda ("Tatăl Cerului") sau în sanskrita vedică ca "Dyaus" / "Dyaus
Zeus () [Corola-website/Science/296865_a_298194]
-
mult, datorită cunoscutul schimb de sunete, terminațiile variate ale adjectivelor definite ("n") au fuzionat până când au mai rămas doar două terminații ("-e" and "-en") folosite pentru exprimarea unei categorii flexionare din cele șasprezece (masculin/feminin/neutru/plural împreună cu nominativ/acuzativ/dativ/genitiv - germana modernă unește toate genurile la plural). Terminațiile adjectivelor indefinite ("a/ō") au fost mai puțin afectate de către schimbul de sunete, așadar au mai rămas șase terminații ("-, -e, -es, -er, -em, -en"), distribuite într-un așa fel încât să
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
la un radical fix. Schimbarea terminației substantivelor și adjectivelor este numită „declinare”, iar cea a verbelor, „conjugare”. Există cinci declinări ale substantivelor și patru conjugări ale verbelor. Cele șase cazuri ale substantivului sunt nominativ (folosit pentru subiecte), genitiv (arată posesia), dativ (complemente indirecte), acuzativ (complemente directe), ablativ (folosit cu câteva prepoziții) și vocativ (folosit pentru adresare). În plus, pentru unele substantive există cazul locativ folosit pentru a arăta un loc (înlocuit de obicei cu ablativul), dar acest împrumut de la indoeuropeni este
Limba latină () [Corola-website/Science/296747_a_298076]
-
vecinătate. Oarecare ar fi motivul acestor analogii, similitudinea marcantă a sistemului flexionar al limbilor cu siguranță a ușurat înlocuirea galicei cu latina. Se presupune că limba galică a avut șase sau șapte cazuri gramaticale. Împărtășea cu latina nominativul, genitivul, acuzativul, dativul și vocativul, dar în locul ablativului avea instrumentalul și, probabil, locativul, la ca și limbile slave și baltice. Cele mai bine atestate sunt formele flexionare ale substantivelor cu teme pe -o- și -ă- și la nominativ și acuzativ. Tabelul de mai
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
la nominativ și acuzativ. Tabelul de mai jos prezintă toate modelele de declinare atestate. Rubrica goală înseamnă că forma declinată pentru acest grup de declinare nu este atestată în surse. Inscripțiile păstrate uneori atestă evoluția morfologică cu timp, spre exemplu dativul singular al substantivelor cu tema pe ă a fost "-ăi" în cele mai vechi, dar "-ī" în cele mai târzii, schimbare paralelă cu irlandeză veche. De asemena, formele instrumentalului și dativului la plural, respectiv "-bi" și "-bo", au început să
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
păstrate uneori atestă evoluția morfologică cu timp, spre exemplu dativul singular al substantivelor cu tema pe ă a fost "-ăi" în cele mai vechi, dar "-ī" în cele mai târzii, schimbare paralelă cu irlandeză veche. De asemena, formele instrumentalului și dativului la plural, respectiv "-bi" și "-bo", au început să se amestece, și acest proces regăsindu-se în limbile celtice insulare moderne. La substantive cu tema pe o se observează o inovație datorită probabil vecinătății italice, și anume înlocuirea desinențelor așteptate
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
În rest se poate vorbi numai de tendințe, excepțiile fiind numeroase: Observații: În general, substantivul care exprimă posesorul se folosește fără desinență: "Erzsi szoknyája" „fusta lui Erzsi”, "egy kislány gyűrűje" „inelul unei fetițe”. În unele cazuri însă primește desinența de dativ "-nak/-nek", iar obiectul posedat este articulat cu articol hotărât. Aceasta se întâmplă când: Posesorul primește sufixul "-nak/-nek" și în construcția posesivă cu echivalentele verbului „a fi” ce se folosesc în lipsa verbului corespunzător lui „a avea”. "Kovácsnak új kocsija
Substantivul, adjectivul și numeralul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316238_a_317567]
-
huszonhárom" „douăzeci și trei”. De la 31 în sus, numerele se formează prin compunere directă: "harmincegy" „treizeci și unu”, "háromszáznyolcvanhat" 386, "ezerkilencszázötvenhat" 1956. Folosite cu valoare substantivală, numeralele se declină ca substantivele: "egyet" (acuzativ) „unul/una”, "háromban" (superesiv) „în trei”, "tíznek" (dativ) „la zece” etc. În funcția de atribut sunt invariabile, iar substantivul determinat se declină, dar este totdeauna la singular: "négy esetben" „în patru situații”. Numeralele ordinale corespunzătoare lui "egy" și "kettő" sunt supletive: "az első" „primul, prima”, respectiv "a második
Substantivul, adjectivul și numeralul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316238_a_317567]
-
formate regulat: Câteva neregularități: Termenul de comparație fie se introduce cu conjuncția "mint" ("Mária jobban énekel, mint Zsuzsa" „Mária cântă mai bine decât Zsuzsa”, "Mária jobban énekel, mint én" „Mária cântă mai bine decât mine”), fie se pune la cazul dativ: "Mária jobban énekel Zsuzsánál", "Mária jobban énekel nálam". Se pot stabili mai multe serii de adverbe de loc, subîmpărțite după întrebările la care răspund. Fiecare serie se caracterizează și prin adjectivele care derivă de la adverbele respective. Ca și desinențele cazuale
Adverbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316240_a_317569]
-
se declină ca substantivele, cu particularitatea că la acuzativ formele de persoana întâi și a doua singular pot fi identice în unele situații cu nominativul. Ca pronume reflexive în sensul celor din română sunt folosite formele de acuzativ și de dativ ale acestor pronume: Nézi magát a tükörben" „Se privește în oglindă”, "Nadrágot varrt magának „Și-a cusut o pereche de pantaloni”, "Ismerem magam(at) „Mă cunosc”, "Megismerted magad(at) a fényképen?" „Te-ai recunoscut în fotografie?” Mai există și un
Pronumele în limba maghiară () [Corola-website/Science/316248_a_317577]
-
verb, formă nominală a verbului. Mijloace de exprimare: O subspecie a acestui complement este cel numit "eszközlő határozó", corespunzător complementului de agent din gramaticile limbii române.</ref> Acest complement poate avea ca regent: Acest complement corespunde complementului indirect în cazul dativ fără prepoziție și unor complemente în cazul acuzativ cu prepoziție din gramaticile românești. Întrebări: "kinek?" „cui?”, "minek?" „la ce?”, "kinek a részére/számára?" „pentru cine?” "minek a részére/számára?" „pentru ce?”. Termeni regenți: verb, formă verbală a verbului, adjectiv. Mijloace
Propoziția în limba maghiară () [Corola-website/Science/316278_a_317607]
-
dus la piață ca să fac cumpărături” → "Vásárolni mentem a piacra" „M-am dus la piață pentru a face cumpărături”. Această subordonată corespunde cu acea completivă indirectă din gramaticile românești care este echivalentă cu complementul indirect exprimat prin substantiv în cazul dativ. Acest tip de subordonată întregește antecedentul complement comparativ al unui adjectiv sau adverb la gradul comparativ din principală. Se deosebește de propoziția comparativă. Se construiește deseori fără antecedent: "Péter nem gazdagabb, mint a szülei voltak" „Péter nu e mai bogat
Fraza în limba maghiară () [Corola-website/Science/316287_a_317616]
-
cumpărat cartea". Excepții sunt unele verbe ca "a binevoi", "a comporta", "a durea" etc. În mod tradițional, diateza reflexivă este considerată a fi acea formă a verbului care se distinge morfologic prin faptul că este asociată cu formele neaccentuate de dativ și de acuzativ ale pronumelui reflexiv, cu sau fără funcție sintactică. Din punctul de vedere al conținutului, se caracterizează prin opt sensuri sau valori, ceea ce face să fie contestată existența diatezei reflexive, verbele cu această formă fiind incluse în celelalte
Diateză (gramatică) () [Corola-website/Science/316393_a_317722]
-
mod individual, izolat” > fr. mod. "seulement" „numai”. Din cauza reducerii numărului de cazuri la două, nominativ și acuzativ, ba chiar a confuziei dintre acestea prin dispariția din vorbire a desinenței de acuzativ -m ( > , ca nominativul „trandafir”), ia amploare folosirea prepozițiilor: pentru dativ și acuzativ ( > > fr. mod. "je vais à Rome" „merg la Roma”), pentru genitiv. Tot din cauza reducerii formelor cazuale, topica propoziției se schimbă așa cum va fi moștenită de franceză: atributul adjectival și cel substantival la genitiv se plasează după substantivul comun
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
fântână 1/ a cărei apă se scurgea. 2/ - complement direct: Zmeul acesta este mai puternic decât frații lui 1/ pe care i-a lovit.2/ - complement indirect (în acuzativ): Am citit cartea 1/ despre caremi-ai vorbit. 2/ - complement indirect (în dativ): El a chemat elevul 1/ căruia i-a dat caietul. 2/ - complement circumstanțial de loc: Admirăm munții 1/ spre care ne îndreptăm pașii.2/ - complement circumstanțial de timp: Mi-am amintit ziua1/ în care am primit vestea. 2/ - complement circumstanțial
Adverb relativ () [Corola-website/Science/335613_a_336942]
-
făcut popasul obișnuit într-un sat căruia îi zice Sabasa..." pe care = pronume relativ, simplu, genul neutru, numărul plural, cazul acuzativ, precedat de propoziția simplă „pe", funcție sintactica de complement direct, căruia = pronume relativ, simplu, genul neutru, numărul singular, cazul dativ, funcție sintactica de complement indirect. „În casa bunicilor am simțit nevoia să notez ceea ce era chiar sub ochii mei." ceea ce = pronume relativ compus, forma neutră, numărul singular, cazul nominativ, funcție sinatctica de subiect. Observație: Ceea ce este un pronume relativ compus
Adverb relativ () [Corola-website/Science/335613_a_336942]
-
sunt folosite și că pronume reflexive, dar cel de persoana a treia nu figurează în tabelul de mai sus, căci este numai reflexiv. Este "se", echivalent și cu romanescul "se" (cu funcție de complement direct) și cu "își" (complement indirect în dativ). Exemple: "Je me lave" „Mă spăl”, "Tu ț’es vu dans le miroir ?" „Te-ai văzut în oglindă?”, " Nous nous sommes écrit" „Ne-am scris (unul altuia)”, " Où vous vous êtes rencontrés ?" „Unde v-ați întâlnit?”, "Ils se șont envoyé
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]