1,546 matches
-
dragostea visării .. dormind pe țol de lână De mii de ani savantul se-ntreabă ce e timpul Și-ncearcă să-l oprească cu-a lui deșteptăciune, Dar timpul nărăvașul se-împrăștie cu câmpul, Deștept mai e savantul c-a prins deșertăciune, A prins din hăuri negre mișcându-se fantasme, Din vremea de-începuturi când timpul era loc, Când energii din haos se încurcă-n alte spasme, Și-n câmpuri se-înfășoară același timp din loc, Materii necurate se zbat pierzându-și
LUMINI ŞI UMBRE de DAN BORBEI în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362310_a_363639]
-
un proverb generator de sancțiuni cosmice, irevocabile: “Mortul de la groapă nu se mai dezgroapă!” Care ar fi rațiunea să ne mai exaltăm de gloria strămoșilor, cînd sîntem îngropați în manele isterizante? Ba mie chiar a început să îmi placă “Bîlciul deșertăciunilor”! Orchestra, pe care o admiram de parcă eram la Viena, la operă, ascultînd, ca în adolescență, Verdi, interpreta cu pasiune: Că decît s-o dai la alții P-un kil de mălai Mai bine te duc la groapă Și îți fac
14 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360717_a_362046]
-
pe care ai zidit-o cu atâta migala și cu truda și cu drag timp de 21 de ani, era copleșitor. Sunt momente în care înțelegi că trebuie să faci o delimitare clară între valori. Dintr-o dată realizezi nebunia rasului, deșertăciunea mâncatului; caracterul vremelnic a tot ceea ce te înconjoară devine atât de pregnant și valorile se leagă de eternitate, de veșnicie. Simți povară unei dureri imense. Atunci treci prin realizarea a ceea ce înseamnă să te usture inima, să te doară sufletul
CE S-A INTAMPLAT DE FAPT DE PASTI? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360872_a_362201]
-
de albă). „sufletul ei? Rodica Cechirdan iartă! / Iartă / că abia azi ne-am amintit ce frumos zâmbea” ( Iartă-ne, Rodica!) Ființa pereche, mama, iubita, a dispărut în vălul cețos al timpului, lăsându-i pe cei dragi în brațele durerii și deșertăciunii. „te-aș fi născut floare / de-aș fi putut”/... „te-aș fi născut cer strălucind de stele” / „te-aș fi făcut Dumnezeu / de-aș fi putut să fiu absolutul”... „te-aș fi făcut orice / înțelegi / orice/ nu înainte de a te
EXEGEZĂ. EA TOT, EA ABSOLUT, EA UNIVERS...” , AUTOR GEORGE ADRIAN POPESCU ( EUNESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364179_a_365508]
-
pe marginea vremii” și a timpului. Îndărătul fiecărui cuvânt bine șlefuit, îndărătul estetismului poetic care conferă scrierii durabilitate și însuflețire, stă de veghe o pasăre neagră, un vis fragil destrămat de întunericul haotic ce poartă cu sine gustul amar al deșertăciunii. Senzația vidului existențial îi întreține poetului George Adrian Popescu starea de agonie, de ardere continuă. Dorul nestins de nemurire, nostalgiile celeste, atitudinile extatice sunt redate în tonuri blânde, gingașe, aducând un plus de rafinament în planul expresiei. Într-un limbaj
EXEGEZĂ. EA TOT, EA ABSOLUT, EA UNIVERS...” , AUTOR GEORGE ADRIAN POPESCU ( EUNESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364179_a_365508]
-
căutat marginile perfecțiunii umane / Iubirea și dragostea de bine și om!” (Năzuință). Interesant de remarcat este alăturarea celor doi termeni: iubire și dragoste, fiecare cu altă conotație, dar ducând la același scop: binele omului. Mihai Baicu nu spune precum Eccleziastul: „Deșertăciune, deșertăciune, totul este deșertăciune și goană după vânt” - dar în două versuri, sintetizează magistral zbaterea omului pe pământ, unde „Toate îmi apăreau ca o Fata Morgana / Ce tulbură mintea călătorului prin pustiu...” (Năzuință). Cuvinte vechi, cu parfum arhaic dau un
VOLUM ÎN CURS DE APARIŢIE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363154_a_364483]
-
marginile perfecțiunii umane / Iubirea și dragostea de bine și om!” (Năzuință). Interesant de remarcat este alăturarea celor doi termeni: iubire și dragoste, fiecare cu altă conotație, dar ducând la același scop: binele omului. Mihai Baicu nu spune precum Eccleziastul: „Deșertăciune, deșertăciune, totul este deșertăciune și goană după vânt” - dar în două versuri, sintetizează magistral zbaterea omului pe pământ, unde „Toate îmi apăreau ca o Fata Morgana / Ce tulbură mintea călătorului prin pustiu...” (Năzuință). Cuvinte vechi, cu parfum arhaic dau un farmec
VOLUM ÎN CURS DE APARIŢIE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363154_a_364483]
-
Iubirea și dragostea de bine și om!” (Năzuință). Interesant de remarcat este alăturarea celor doi termeni: iubire și dragoste, fiecare cu altă conotație, dar ducând la același scop: binele omului. Mihai Baicu nu spune precum Eccleziastul: „Deșertăciune, deșertăciune, totul este deșertăciune și goană după vânt” - dar în două versuri, sintetizează magistral zbaterea omului pe pământ, unde „Toate îmi apăreau ca o Fata Morgana / Ce tulbură mintea călătorului prin pustiu...” (Năzuință). Cuvinte vechi, cu parfum arhaic dau un farmec aparte poemelor, chiar dacă
VOLUM ÎN CURS DE APARIŢIE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363154_a_364483]
-
a umilinței, a Dumnezeului (Divinității sau Divinului) ce este parte din noi, a cunoașterii. Iubirea face ca toate acestea să fie vizibile, conștientizate. Fără ea suntem orbi, într-o lume construită asemenea unui clopot de sticlă, croită și definită de deșertăciuni și micime. Mi-aș fi dorit să fiu înțeleasă. Demersul meu, o smerită dăruire pentru semeni, venită firesc și din suflet, fără gând ascuns sau meschin. Voi merge mai departe, cu fruntea sus și sufletul curat, nelăsându-mă doborâtă de
CULTURA CU… OCHII IUBIRII de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368347_a_369676]
-
triste. Fiecare frunză părea să poarte o poveste, o poveste care va pieri odată cu ele. Am simțit și eu un moment tristețea frunzelor. Așa umede, arămii, legănate de vânt în toate părțile, păreau niște umbre rătăcite într-o lume a deșertăciunii. Teama că vor cădea și ultimele frunze a început să pună stăpânire pe mine. Nu doream să plece regina culorilor, dar ea a lăsat demult locul anotimpului alb. Am văzut într-o dimineață, copacul din fața casei, pe jumătate dezbrăcat de
CE MULT CONTEAZĂ AMBALAJUL! de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367884_a_369213]
-
aleagă cu înțelepciune lada cea mai neînsemnată, dar atât de valoroasă prin conținutul ei de la Sfânta Duminică, în timp ce fata babei a ales lada cea mai mare și mai frumoasă dar plină cu balauri. Rănile balaurilor ce se ascund sub coaja deșertăciunii provoacă doar suferință. Copacul trist din fața casei plângea durerea frunzelor în timp ce eu priveam un tânăr ce a ieșit dintr-o cafenea și pășea fericit lângă o domnișoară cochetă. Ana-Cristina Popescu Referință Bibliografică: Ce mult contează ambalajul! / Ana Cristina Popescu : Confluențe
CE MULT CONTEAZĂ AMBALAJUL! de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367884_a_369213]
-
e-nțelepciunea înălțând biruinței / Un steag în pustiu, la fiece pas.” Adesea, cum este și firesc, la moment de cumpănă, descurajat, te întrebi “Cu ce rămâi?” “Gloria lumii și cununa de martir / Nu pot sta deopotrivă pe fruntea-ți efemeră. / Deșertăciunea vieții și-al chinului potir, / Nu ții cu-aceeași mână, oricine ți le-oferă.” Poeziile din volumul “Drumeț la porți de toamnă” capătă uneori o încărcătură psihologică, fiind predominate de tristețe, la limita dintre speranță și disperare: “Aceasta-i taina
DRUMEŢ LA PORŢILE OCCIDENTULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367883_a_369212]
-
frumos, alții mai urât și greu de suportat mai cu seamă când bolile bătrâneții te-au cuprins. Toți detestăm bătrânețea nu doar pentru că e urâtă, ci mai ales fiind că este cea mai vie dovadă că suntem muritori, că suntem deșertăciune, efemeri și singuri, la fel cum ne-am născut și la fel cum ne-am trăit viața: intr-o singurătate deplină, plină de tânguieli și de ecouri ale propriei noastre ființe. Oamenii bătrâni, părinții noștri a căror structură biologică le-
SCRISOAREA UNUI BĂTRÂN CĂTRE O FIINȚĂ TÂNĂRĂ de IONEL CADAR în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368050_a_369379]
-
lor însă (al liricii în discuție) cade în aceeași plasă întinsă de un destin implacabil, fatalmente predestinat: respiră parfumul devoalat și străveziu cețos și grețos al condiției noastre biologice și acțiunii vremelnice a omului, presupus de perisabilitatea speciei... Zicerea Ecleziastului „deșertăciunea deșertăciunilor, totul este deșertăciune!” dezarmează și anulează orice optimism dar, în același timp, cred că mobilizează creația într-o perpetuă nădăjduire spre a transcede la nesfârșit, a rămâne o „câtime de/din ceva” pentru a conferi suflu și sens evoluției
de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367388_a_368717]
-
însă (al liricii în discuție) cade în aceeași plasă întinsă de un destin implacabil, fatalmente predestinat: respiră parfumul devoalat și străveziu cețos și grețos al condiției noastre biologice și acțiunii vremelnice a omului, presupus de perisabilitatea speciei... Zicerea Ecleziastului „deșertăciunea deșertăciunilor, totul este deșertăciune!” dezarmează și anulează orice optimism dar, în același timp, cred că mobilizează creația într-o perpetuă nădăjduire spre a transcede la nesfârșit, a rămâne o „câtime de/din ceva” pentru a conferi suflu și sens evoluției, chiar dacă
de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367388_a_368717]
-
în discuție) cade în aceeași plasă întinsă de un destin implacabil, fatalmente predestinat: respiră parfumul devoalat și străveziu cețos și grețos al condiției noastre biologice și acțiunii vremelnice a omului, presupus de perisabilitatea speciei... Zicerea Ecleziastului „deșertăciunea deșertăciunilor, totul este deșertăciune!” dezarmează și anulează orice optimism dar, în același timp, cred că mobilizează creația într-o perpetuă nădăjduire spre a transcede la nesfârșit, a rămâne o „câtime de/din ceva” pentru a conferi suflu și sens evoluției, chiar dacă amenițată cu extincția
de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367388_a_368717]
-
materie și Care, prin cele materiale, mi-a dus mântuirea”... Pentru Sfântul Teodor Studitul, icoana este o confirmare a chenozei Fiului lui Dumnezeu; ca atare nu este urâtă și nici respingătoare Domnului: „Nu e urâtă de Dumnezeu, o, cugetător al deșertăciunii, ci e chiar foarte iubită”. Fiindcă altfel, cum ar fi făcut ceea ce I-a fost urât să facă? Căci nimic nu are atât de primordial omul între însușirile Lui, ca putința de a fi înfățișat in chip. Iar ceea ce nu
DESPRE VALOAREA SFINTELOR ICOANE.. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367379_a_368708]
-
mă-nvață ai ei clerici. Dator sunt să-mi iubesc neîncetat familia și patria, pe care Te rog Părinte Binecuvântat să le-ocrotești cu drag și îndurare. Rugăciune pentru smerenie Smerit de bunăvoie, fără trufia minții, știind că îngâmfarea este deșertăciune, încerc să dau tărie în adevăr credinței făcând-o să rodească deplin în fapte bune. Smerită se înalță mereu fierbintea-mi rugă în care arde, Doamne, superb, a Ta iubire, cu care-a ei lumină, de vis, pune pe fugă
RUGĂCIUNI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367458_a_368787]
-
-un câine Ca un ecou prin vechi palate... Mă-ntorc la Tine, e târziu? Ți-am auzit astăzi chemarea, Un strop de apă în pustiu, Căci prea sărată este marea! Din câte mi-am dorit în viață Acum le văd deșertăciune; Pe ghem mai am un fir de ață Ce tot mă trage înspre Tine... Referință Bibliografică: Mă-ntorc la Tine, e târziu? George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 205, Anul I, 24 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright
MĂ-NTORC LA TINE, E TÂRZIU? de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366860_a_368189]
-
zi se întoarce definitiv la Dumnezeu. În cazurile cele mai fericite. Alții probabil se vor pocăi spre sfârșitul vieții sau pe patul morții, când omul, fiind disperat, își dă seama că a trăit în zadar. Atunci Dumnezeu îi dă cunoștința deșertăciunii vieții, smerenia și pocăința. Stelian Gomboș: - Nu este târzie și tardivă această întoarcere? Mitropolitul Serafim Joantă: - Cum nu a fost tardivă întoarcerea tâlharului de pe cruce, probabil că nu va fi nici a noastră în cazul în care ne întoarcem în
INTERVIU CU MITROPOLITUL SERAFIM JOANTA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366824_a_368153]
-
la dezamăgire”): 40 sunt un orb și el e un orb, doar un felinar stă în locul crucii, tocmai s-a întors lumea de la cerșit lepădându-se fiecare de el însuși, tot cartierul e orb și strada e spartă, de orbirea deșertăciunii. Peste tot, ne întâmpină o rece distanțare, înăbușirea oricărui sentimentalism, ironia și autironia amară, aproape disperată. Fiindcă s-ar zice că noi înșine suntem cauza primă a fenomenelor generatoare de suferință, noi proiectându-le, printr-o malignă exteriorizare a eului
EUGEN DORCESCU, DESPRE REALISMUL LIRIC* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367565_a_368894]
-
nerii sale morții și a mântuirii lui în Iisus Hristos. Pe lângă aceasta, rugăciu¬nea pentru morți este prilejul pentru credincioși de a se dedica adevăratei „filozofii”, adică gândului la moarte și meditației asupra caracterului efemer al existenței lor și asupra deșertăciunii poftelor pământești. Sâmbăta Morților nu reprezintă, așadar, doar cadrul unei recapitulări a timpului și a naturii umane în rugăciunea de mijlocire; ea are și o dimen¬siune de pedagogie duhovnicească, propunând credincioșilor să înainteze spre cunoașterea lor înșiși prin meditația
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE ZIUA (ZILELE) POMENIRII MORŢILOR ÎN CULTUL ORTODOX – MOŞII DE IARNĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367558_a_368887]
-
calea pe care voi merge Va fi voia Ta să nu fiu osândit Prin credința Ta viața nu se șterge PSALMUL 143 Dumnezeul meu cel binecuvântat Mâinele mele la luptă le-nvață Iar degetele la război se-agață În grea deșertăciune m-am avântat Cei omul că Te-ai făcut cunoscut lui Sau fiul de om că-l socotești pe el Și zilele lui ca umbra trec la fel Minunea lumii în slava Domnului Pleacă cerurile și Te pogoară Atinge-Te
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (5) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367760_a_369089]
-
rând vizual, iar plasticitatea cuvintelor emoționează. „Ruptură de deal/ Și muchii de sferă/ Vin spre mine/ Și m-alungă-n larg./ Hei, oglindă a mării.../ Nu mă primi !!/ Nu mă primi !!” Spiritul inadaptabil, superior prin gândire al poetei, are conștiința lucidă a deșertăciunii. Geniul trăiește nemulțumirea, în raport cu planul existențial. În „Poarta ce s-a deschis”, autoarea merge mai departe, până la sondarea straturilor subconștientului și conștientului. „Dacă ar fi să adorm,/ M-aș gândi,/ Că mă voi trezi cândva,/ Departe în timp,/ În conștiința
ATUNCI CAND GANDUL PUR IA FORMA DE STIH de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367236_a_368565]
-
ascult cu plăcere și interes. - Viața lasă uneori impresia că a fost croită pe un singur calapod, la care nu se mai poate umbla. - E o taină, un dar? Nu știu. De cele mai multe ori credeam că-i doar o banalitate, deșertăciune, nimicuri, himere sau amăgiri. Este imposibil însă, ca în tot acest amestec ciudat de năluciri să nu auzim sunetul diafan al glasului inimii, care uneori vibrează așa cum ne-am dori. Eram convinsă că într-o zi soarta îmi va zâmbi
OLIMPIADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363493_a_364822]