577 matches
-
săptămînă) pare consecința mizeriei în care mustește trupul angajaților de rang inferior. Puțind a transpirație nespălată de mult, cu hainele soioase, boțite și degradate, cu pantofii scîlciați și șapca decolorată, unii angajați par întruchiparea barbariei. Iar cînd peste ei se deșartă flacoanele de parfum ieftin în apropierea unor vizite, efectul este de un dezgust total. Doar printre femei se constată o creștere a ponderilor valorii estetice, fapt vizibil și cu ochiul liber celulele lor fiind mai curate și mai îngrijite. Tipologia
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
văzândul pe fratele și pe aproapele său ca pe Dumnezeul său, să se socotească pe sine însuși atotputernic față de fratele său, ca față de Făcătorul său; și să-l cinstească și să-l primească întocmai ca pe Acela, și să-și deșerte toate averile spre slujirea Lui precum și Hristos și-a vărsat sângele pentru mântuirea noastră.” Legătura fiecărui om prin cuvânt cu celălalt este de absolută necesitate. Fiecare răspundem în mod necondiționat chemării lui și, de asemenea eu însumi trebuie să fac
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
utilizate, întâi din pricina uscăciunii mincinoase din comunism, apoi din pricina iresponsabilității majorității politicienilor, cu astfel de scriitori, rafinați, complecși, talentați, al căror scris e seducător, ele, cuvintele derivate din patrie, reîncep să-și recompună scheletul viguros. Patriotismul nu înseamnă vorbe goale, deșertate de orice critică, ci tocmai critica aplicată, dar cu durere, îi dă valabilitate. Cărțile sunt excelenți ambasadori ai unei generații. Cum să nu îndrăgești vârsta a treia, citind Scrisorile către Monica ale Ecaterinei Bălăcioiu Lovinescu? Sau Jurnalul lui Steinhardt? Orice
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
în prima vacanță studențească, trăiește sentimentul chinuitor că singur s-a izgonit din rai. Experiamentase dragostea frugal, pe tăcute, așa cum experiase și exilul din copilărie, mocnind, și acum sta să plesnească. Salvarea îi vine printr-o idee inspirată: să se deșerteze, să se golească de toate folosindu-se de imaginație. Să scrie. Scrisul ca izbăvire. Deși tatăl său îi recomandase învățătura ca pe o armă în folosul libertății Cretei, el descoperă o altă armă în folosul libertății proprii. Leșul unei iubiri
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
Pentru a nu fi ea însăși obiect de adorație, imaginea se retrage în pustiu, în golul nevederii, se lasă absorbită de chipul neimaginabil al inaparentului 11; altfel spus, se șterge din vedere, devine transparentă. Intră în deșertul non-manifestării, adică se deșertează de faptul de a apărea, se supune deșertăciunii, fragilității: "a deșerta înseamnă a aduce spre vedere lăuntrurile, a deveni față spre vederea tuturor, fața ta de taină"12. Dacă ochiului "natura-i apare ca o transparență"13, ceea ce apare se
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
retrage în pustiu, în golul nevederii, se lasă absorbită de chipul neimaginabil al inaparentului 11; altfel spus, se șterge din vedere, devine transparentă. Intră în deșertul non-manifestării, adică se deșertează de faptul de a apărea, se supune deșertăciunii, fragilității: "a deșerta înseamnă a aduce spre vedere lăuntrurile, a deveni față spre vederea tuturor, fața ta de taină"12. Dacă ochiului "natura-i apare ca o transparență"13, ceea ce apare se arată pe culmea dispariției, acolo unde totul e absolvit de chipul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
fiecare în traista lui, cred că tot așa ar fi procedat, tot mie mi-ar fi oferit peș tele prins. Când ne vedea mama că ne întoarcem acasă, și cu traistele pline, devenea foarte bucuroasă. Îndată ne lua traistele, le deșerta, chibzuia ce are de făcut, curăța moinele și țiparii, pregătea vasele și zarzavatul, punea în oala de schijă în special mărar și foi de ceapă, după un anumit tipic care nu scăpa observațiilor mele. Punea în oală un rând de
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
privirile de pe munte. Deschid poarta, intru în ograda destul de mare, parte din ea pietruită, merg în căsuța de vară, cea de la capătul grajdului, ca să mă văd cu mama. Focul ardea în sobă, iar plita sobei o simt destul de fierbinte, ademenitoare. Deșert traista de bureți, aleg roșcovii și câteva pânișoare, îi așez pe plită, iar când simt că și-au lăsat zeama în pălăria lor, iau burete cu burete și beau zeama care mi se pare extrem de bună. Alături de mine, mama care
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
potolise iar furtuna trecuse, o și văd pe mama căămi face semn și-mi spune să mă urc repede în podul casei, să văd dacă oalele așezate acolo unde dranița de pe acoperiș putrezise nu se umpluse cu apă, să le deșert într-o căldare pe care deja mi o pregătise, pentru ca în ele să se adune alta. Că așa este după ploaie, ea nu mai curge de sus, dar vine de pe acoperiș și din pomii care se lasă deasupra casei, în
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
acestei nuntiri primejdioase la întrevederea cu Io, fosta iubită a lui Zeus, prefăcută apoi în junincă : îi arată acesteia că amândoi sunt victime ale stăpânului zeilor care cu toți se poartă silnic, fără osebire, neștiind că riscă prin toanele-i deșarte să-și piardă sceptrul de tiran. În finalul tragediei, Prometeu nu acceptă, câtă vreme nu este eliberat, să-i încredințeze lui Hermes numele celui care l-ar putea răsturna pe stăpânul lumii : Nu este vătămare, nu este vicleșug, prin care
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
la un reducționism semiologic unidimensional pentru a valida fetișismul care reduce complexitatea Americii și a lumii contemporane la cîteva semne alese de el și care, în general, semnifică pentru el sfîrșitul lumii și domnia lipsei de sens și a vidului. Deșert acum și pentru totdeauna. Cu toate acestea, lipsa de sens, indiferența și golul pe care le constată Baudrillard în America sînt de fapt induse de propria sa alienare și senzație de gol. Spre deosebire de Baudrillard însă, formele cele mai avansate ale
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
în când auzeai câte un oftat prelung, chiote, glasuri răgușite. Când soarele începea să apună, grupurile se sculau și începeau să plece, lăutarii se mai țineau după câte unii mai „damblagii“, iar pocnetele oalelor sparte răsunau neîncetat până ce grădina se deșerta. Fiindcă obiceiul tradițional erea ca, după ce au petrecut bine, oamenii să dea cu oalele de pământ și să le audă pocnind ca un pistol. Această tradiție nu avea la origină decât un interes igienic. Căci, dacă oalele ar fi rămas
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
de scris. Mi-amintesc că tipăream Longitudinile la aceeași tipografie cu ziarul în mare vogă la acea dată: Cațavencu. Când ajungeau la vechea tipografie rusească (de prin 1960,1965) a fostului ziar județean de partid Dâmbovița, colegii noștri de la București deșertau pe masă pungă de plastic plină cu bani, noi, în cel mai bun caz, destupăm câte o sticlă de votcă, rapid volatilizată. La zețărie, la linotip, la calandru, la rotativă, la fălțuire, oriunde în tipografie sau la depozitul de expediție
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
fiecare dată, după bunu-i obicei, Moșul nu lipsește de la întâlnirea anuală. Știe totul despre greșelile de peste an și nici nu mă mai întreabă de ele. Ascultă doar povestirile mele frumoase, care îmi convin, bineînțeles și, ca de fiecare dată, își deșartă sacul cu daruri la poalele bradului, sărbătorește ornat în cinstea lui și spre bucuria tuturor. Stau umil în brațele lui primitoare și calde și nu-mi dau seama că, dincolo de daruri, Moșul mă încarcă cu harul Celui ce l-a
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
din picioare. Brigada noastră căra pămîntul din apropierea unei bălți curate și abia așteptam să vină amiaza. Cînd au sosit butoaiele cu mîncare și s-a ordonat încetarea lucrului, eu eram gata pregătit. Curățasem bine roaba de țărînă, iar acum am deșertat în ea cîteva gamele cu apă, m-am dezbrăcat pînă la brîu și m-am pus pe treabă. A trecut ceva timp pînă am început să năpîrlesc. Straturile de murdărie se desprindeau de piele ca resturile de aluat de pe masa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Groaza și jelania domneau în Iași. Două treimi din populație fugi, rămânând 20-25 de mii de suflete; totuși erau mai multe sute de morți pe zi. Nu se mai vedea circulând o trăsură, și cel ce trecea pe acele străzi deșerte n-auzea decât gemetele agoniei, printre obloanele închise ale dughenelor și caselor. Era o adevărată ploaie de morți; oamenii stăteau ca muștele în stradă".2 În cea de a doua jumătate a secolului al XVIII-lea au fost adoptate primele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
zic nimic. Eram în așa hal, că parcă ne dormise șoarecii în pântece. Mâncând, el se însenina văzând cu ochii. Se vede că așa e făcut omul, cu cât i se umple burta cu hrană bună, cu atât i se deșartă inima de voie rea. Uitase el acum baș-buzuciile noastre și veselia își recâștigă iarăși drepturile dinaintea farfuriilor pline. Acsânio!, poronci el babei cei colțate, dacă-i așa, adă trei gărăfi de vin de cel vechi; numai bine o să ne ajungă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
infernal. Spectacolul e totdeauna interesant, când îl privești de departe și nu ești, Doamne ferește, pe linia de cădere a lavinei. Apoi, ca să răspundem și noi prin o canonadă la canonadele lavinei, am distupat o butelcă de șampanie și, după ce am deșertat-o pănă la fund, am plecat cu un dram de chef mai mult spre Chamonix prin trecătoarea cea mai periculoasă ce am întâlnit pănă atunci în Șvițera și care nu degeaba se numește Mauvais-Pas. Cine e cât de puțin supus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
era și vulpea mea. Nu era decât o vulpe, aidoma cu altele o sută de mii. Eu însă miam făcut din ea un prieten, iar ea acum nu are în lume seamăn. Și florile se rușinară. Sunteți frumoase, dar sunteți deșarte, le mai spuse el. Nimeni n-ar avea de ce să moară pentru voi. Floarea mea, firește, un trecător de rând ar crede că e asemeni vouă. Ea însă singură e mai de preț decât voi toate laolaltă, fiindcă pe ea
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
nu trebuie să transformi scriitorii despre care vorbești în sfinți feriți de ispite. În asceți. Asta mă enervează la profesori. Scriitorul e un prieten care se folosește de tine ca de un duhovnic. Sau ca de un tomberon în care deșartă toate mizeriile personale. Scriitorul e doar un om care are norocul să practice o meserie al naibii de frumoasă. Și care aude sau vede mai mult decât alții, pentru că își face o profesie din a fi un observator atent al oamenilor, al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
gospodărie a oamenilor În lupta cu mate ria și ei Înde ei. Timiditatea, cu Întreg complexul ei, dă Însă - lucru curios! - Îndrăzneală și libertate de spirit prin aceea că te izolează, În chip firesc, de tentația lumii gălăgioase, de interesele, deșertă ciunile și țâfnele ei, pe care, dacă te pune naiba să le Împaci cumva, satisfăcându-le pe toate, ieși până la urmă tocit, uzat, măcinat. Apoi, iarăși din timiditate disprețuitoare, nu am solicitat prie tenia sau colaborarea oamenilor ajunși, pe care
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cum îl înjur și eu pe altul care aproape mă rade cu portiera, cum ne oprim după pod și mâncăm doi langoși sleiți pe care îi port de trei ore în geantă, cum o virăm la stânga, pe sens interzis, cum deșertăm totul în curte, cum o luăm în trap înapoi pe Fucsik și cum mai facem o tură. E deja întuneric, când ajungem a doua oară pe Victoriei. Mama zice să ne oprim, fiindcă Rigo a spus la telefon că tot
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
lângă mine posesiv, ca și cum ți-aș spune „Scumpa mea, hai să vezi ce mi scrie ea“. Azi, draga mea dragă, sunt singură, dar am primit vești de la tine, și casa, toată casa ta, se bucură; astăzi bunul Dumnezeu și-a deșertat sacul cu minuni, în camera ta: fac ochii mari și nu-mi cred... urechilor și fericirii. N-am vrut să telefonez nimănui; pe urmă am început să-ți fac comisioanele. Înainte de a-ți relata toate astea, o să-ți mărturisesc ceva
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
merge la grupul sanitar În afara timpului prescris. Mâncărurile constau În lichide, iar frigul obliga organismul să elimine apa. Reținerea Îndelungată a urinei afecta rinichii. Unii deținuți, cu un organism mai șubred, urinau În celulă, alții În bocanci pe care Îi deșertau apoi la WC, atunci când erau scoși pentru necesitățile fiziologice. Manejul. Deținutul era obligat să alerge În cerc atât ziua cât și noaptea, sub supravegherea unui gardian. În timpul alergării, acesta era bătut În permanență cu un bici de către gardianul care stătea
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
tare mult i-am iubit”. Tot gândind la viața lor și amintindu-și tot felul de întâmplări și oameni, a terminat de desfăcat știuleții de porumb, a strâns ciocălăii în saci, că sunt buni pentru foc, iar grăunțele le-a deșertat într-o covată mai mare. Soarele își trimitea razele pe dealurile din jurul Măgurei, vântul căldicel de primăvară adia ușurel, purtând mireasma florilor dinspre salcâmii înfloriți ce împrejmuiau livada. Se gândi să-i trezească ușurel pe cei doi copii mai mărișori
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]