715 matches
-
târziu. În Siria s-a descoperit un fragment dintr-o jachetă de copil, tricotată în secolul 3 î.e.n. Structura, lincs cu desene indică o tehnică destul de matură. Se presupune că însăși pânza Penelopei era tricotată, deoarece ceea ce lucra ziua, noaptea deșira, și numai tricoturile pot fi deșirate. O altă variantă propusă de unii istorici este faptul că tricotarea a fost adusă în Europa în timpul Cruciadelor (1095 1291), dar nu este susținută de probe. Următorul salt istoric ne duce în Spania, unde
Cercetarea din punct de vedere euristic a evoluţiei tricotajelor şi acelor de tricotat de la origini şi până în prezent by Mihaela Băsu () [Corola-publishinghouse/Science/543_a_871]
-
un fragment dintr-o jachetă de copil, tricotată în secolul 3 î.e.n. Structura, lincs cu desene indică o tehnică destul de matură. Se presupune că însăși pânza Penelopei era tricotată, deoarece ceea ce lucra ziua, noaptea deșira, și numai tricoturile pot fi deșirate. O altă variantă propusă de unii istorici este faptul că tricotarea a fost adusă în Europa în timpul Cruciadelor (1095 1291), dar nu este susținută de probe. Următorul salt istoric ne duce în Spania, unde, în mormântul prințului Fernando de la Cerda
Cercetarea din punct de vedere euristic a evoluţiei tricotajelor şi acelor de tricotat de la origini şi până în prezent by Mihaela Băsu () [Corola-publishinghouse/Science/543_a_871]
-
scoteam pe boltă luna. Dimineața,/ Eșeam cu oile Prea-Bunătății Tale,/ Și pruncilor le-aș fi adus dulceața/ Și lui Sîn-Petru îi coseam sandale." Imagini mișcate, dintr-o căsnicie pe cît de sfîntă, pe-atît de luată peste picior. Trecutul, care se deșiră la Pillat, stîrnit, de o bătaie-n ușă, sau de-un vis, din chivotele lui, se acumulează la Ștefan Baciu, ca apele de boală care cresc în trup: "Mai ieri jucam în brațe un cîntec și-o păpușe,/ Iar astăzi
Lirica recuperarilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10165_a_11490]
-
cocoșați. Printre personaje se distinge un anume sam, de profesie poet - într-o vreme în care nimeni n-are nevoie de poeți: "ssst faceți liniște/ sam își scrie poemul/ vede cum vaporul/ se apropie de capătul străzii/ vede apa neagră deșirându-se lent/ vede bucla unei fetițe/ răsucite pe-un deget uscat/ sam umblă pe cer/ trebuie să ajungă la mecca/ să cumpere mere" (sam umblă pe cer) Două lucruri trebuie deci să facă un poet: să ajungă la Mecca și
ÎNTÂMPLĂRI ÎN SUPRAREALITATEA IMEDIATĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16962_a_18287]
-
mor... Zbor Neavând aviator, cercu-a fost avariat, azi, în zbor, nimeni încă n-a aflat, cât timp stelele au stat pe pilot automat, ajungând în viitor, pe urma ideilor ce s-au spart... Vag Văzând stelele, cum trag, să-i deșire nervul vag, cercul și-a ieșit din fire, supărat pe omenire și pe tot ce are drag, evitând, cu osebire, pe femei să le inspire să descoase, cu vreun ac, stele de pe zodiac... Cuante Cercul, vizitat de cuante, suflete mirobolante
Versuri de Sabina Spineni by Sabina Spineni () [Corola-journal/Journalistic/4170_a_5495]
-
testamentul meu. Și tu ca un Atilla fără arme, dar Învingătorul rivalilor pe care I-ai făcut datornici astrelor, Înfeudându-i cerului cu Puternica pârghie a Eu-lui. (1921-1922) Însinguratul Atâta timp cât peste Țarskoe Selo Se revărsau cântecul și lacrimile Ahmatovei, Eu, deșirând ghemul vrăjitoarelor, ca un Cadavru somnolent abia-mi împleticeam Picioarele prin pustă, unde Murea neputința. Actor obosit Pășeam oricum, răpus, la întâmplare. Dar între timp în grota-ntunecoasă Cârlionțatul cap al taurului tenebrelor Devora oameni, clefăind sângeros În agresiva roire
Velimir Hlebnikov (1885-1922) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/15306_a_16631]
-
un nume, o profesie, un chip. Există tipul delicat de evreu, cu un nume neutru, cu o profesie obișnuită și un aspect cosmopolit. Dar alesul Marusei nu făcea parte din această categorie. Numele lui complet era Lazar Ruvimovici Țehnovițer; era deșirat, avea un nas lung, părul creț și... mai studia și vioara. Mai mult, ca orice evreu, Țehnovițer era antisovietic. Marusea îl iubea pentru talent, suplețe, erudiție și umorul lui sarcastic. Cu toate că nu erau antisemiți, părinții Marusei au intrat în panică
Serghei Dovlatov - O tânără de familie by George IARU () [Corola-journal/Journalistic/7049_a_8374]
-
de împlinit multe în continuare. Considerată la nivelul celor peste o sută de opus-uri, muzica sa se sprijină temeinic pe ceea ce îndeobște numim datele fizice ale sunetului considerat în datele lui fundamentale, trunchiul de bază lăsându-se a fi deșirat, mlădiat, recompus, reconsiderat, iar aceasta conform unei geometrii spirituale ce se sprijină pe funcțiile ancestrale ale relațiilor dintre sunete, dintre sunete și noi înșine; este un fapt ce conferă creației lui Horațiu Rădulescu un caracter quasiexotic, în egală măsură atemporal
Singurătatea artistului de cursă lungă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15596_a_16921]
-
mai reușim. Și nu doar atît! Vorbim despre vremea rămasă-n urmă s-a făcut mare fiindcă a trecut și acum ar trebui adunată, salvată din timp. Poate știu oasele: Sărăcia noastră, aiureala asta după cine știe ce nemurire, gîdiliciul, un rîs deșirat o viață întreagă orientat spre sfîrșit un rîs deșirat, ridicol. Drept mulțumire pentru lapte pisica ne aduce doi pui morți de rîndunică. Șlițuri albe, lipite în măști de puf. Deasupra greu copăcelul de soc cu ciorchinii lui negri. De cîtă
Masa se răcește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8921_a_10246]
-
Ceea ce iarăși nu prinde Titus Muntean în acest film este magia pe care o creează comicul trist al nuvelei lui Groșan; inteligență scriitorului de a creiona inefabile, ezitări, accente subtile, eboșe nostalgice din stereotipii și lirisme conjuncturale, mixing memory and deșire, îi scăpa printre degete. În loc de aceasta, regizorul face din nuvelă un film tezist, mediocru, unde fiecare personaj se încadrează la stânga sau la dreapta, bun sau rău. Realizez cu filmul lui Titus Muntean că în mod ironic ceea ce nu a reușit
O caravană, două caravane… by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6098_a_7423]
-
o rețea de poteci, fiecare poiană fiind dedicată unei specii de arbori sau arbuști. Astfel, vizitatorii vor avea posibilitatea să poposească, după poftă, în Poiana liliacului, Poiana magnoliilor, Poiana brazilor argintii... File de cronică Până atunci, fie-ne îngăduit să deșirăm ghemul timpului... O hartă a Banatului (1717) atestă că între Tisa și Timiș se aflau întinse păduri de stejar. Ne-o confirmă, indirect, și Francesco Griselini („Istoria politică și naturală a Banatului“, Viena, 1780), care, referindu-se la fortificațiile nou
Agenda2004-19-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282382_a_283711]
-
ale primului manuscris nu aveau nici o legătură cu cartea. Am reînceput după câteva luni, iarna, și de-atunci n-am mai șters nimic: cartea s-a scris egal, de-a lungul a paisprezece ani, ca și cum ai împleti, fără să mai deșiri ceva, un pulovăr uriaș. Primul volum l-am scris aproape în întregime la Amsterdam, singur în cămăruța mea de pe Waatergraafsmeer. Al doilea s-a scris în diverse locuri, dar mai ales la Berlin și la Budapesta, cam prin 2000-2001. Am
„Am atins o clipă cerul cu palma“ by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/6575_a_7900]
-
critica de cafenea, gestată în micile localuri pline de larmă, unde fiecare nou-venit este sau devine în scurt timp un amic. întîlnirile monotone se fac brusc palpitante cînd sînt colorate de bîrfă. Seri cu prietenia atît de subțiată încît se deșiră sînt salvate de critica groasă. Conversația literaților la o bere (două, trei) nu duce lipsă de subiecte: fiecare nume de scriitor vechi sau nou este tocat mărunt, e transformat într-un caz și sfîrșește în mizerie. S-ar putea scrie
Urechiștii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14865_a_16190]
-
al Adrianei Bittel: Am umblat fără noimă pe străzile vechi. Soarele expia pe fațade ocru, cenușii, gălbui, se filtra prin frunzele înroșite ale iederei ca prin palme bătrâne, cu sânge subțiat, și alina trandafirii arși de brumă din mici grădini deșirate între ziduri. }ipete de ciori rotite pe cerul sidefiu, încă în lumină paradisiacă, în timp ce jos, sub coroanele pomilor cu rădăcini în asfalt, se îndesea umbra și o undă de descompunere flutura în răcoarea lui octombrie". Se simte în proza Adrianei
Fustele lui Mitică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10088_a_11413]
-
Cristian Teodorescu Timp de mai bine de o săptămînă afacerea firului roșu cu Moscova a fost marele subiect al mediei autohtone. Ziare, televiziuni, radiouri au tot deșirat firul pînă cînd afacerea a inflamat mai toate partidele parlamentare care au cerut înființarea unei comisii de anchetă pentru descîlcirea problemei. Pînă atunci însă au ieșit la iveală și documente, dar nu din categoria celor limpezitoare, documente care au fost
Cînd firul e calul, dar calul nu e firul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17222_a_18547]
-
cu Uniunea Europeană. Dacă strămoșeasca formulă a Convenției Democrate pare depășită, după ce formația des ciocănită de P.D. se fisurase la toarte, alte alianțe fac cu ochiul dreptei-stânga, cu acea firească atragere a blondului spre brună, a grasului către slabă, a celui deșirat pentru cea cât un dop, a tomnaticului cavaler pentru îmbobocita jună. Se adeverește astfel că liberalismul poate fi social, socialismul liberal, iar neocomunismul - cu plete - calea cea mai scurtă către societatea celei mai autentice democrații. Dl Emil Constantinescu râvnește ca
Feluritele chipuri ale nemulțumirii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16943_a_18268]
-
s-a părut că n-am făcut niciun gest, nici de îndemn la fugă, nici de oprire. ș...ț Dar faptul, acest fapt minor arată cît de mult ne potriveam, calul acesta mic și cu mine, care începusem să mă deșir pe verticală." Rică va rămîne, în memoria autorului, "calul pe care l-am iubit cel mai mult, pe care îl crescusem, îl călărisem de la început și era, cînd îl încălecam, parcă o prelungire a mea". Amintirile lui Constantin Ottescu ne
Despre cai și nu numai by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7364_a_8689]
-
deși totul fusese pregătit/ foarte atent:/ în locul halatului alb, prietenia -/ un frac de tinichea,/ în lipsă pulovărului bleumarin/ o mîngîiere de sîrmă,/ cineva a dat din mîini/ spărgînd mănușile de porțelan în care-l/ visați/ a dat și din picioare/ deșirînd ginsii de fonta/ în care-l turnaserăți/ (după acest ultim cuvînt/ simt nevoia să trag în piept/ puțin aer curat!)/ cineva/ scuipînd mîlul/ pe care i-l injectaserăți în plămîni,/ v-a murdărit/ prea cinstitele obrazuri" (Cineva). Uscăciunea catastrofica a
Poezia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17623_a_18948]
-
dedicat în întregime creației chopiniene se constituie el însuși într-un element de sporită atracțiozitate; în mod special în acest an în care lumea muzicală aniversează un secol și jumătate ce a trecut de la dispariția marelui muzician polonez. Pianistul francez Deșire N^Kaoua deține toate datele stilului pianistic chopinian. Este un gânditor matur iar ciclul celor patru Balade dispune de o încărcătură poetic filozofica pusă în valoare cu inteligență, cu un farmec al simplității nesofisticate, întotdeauna sensibile. Regretabil rămâne faptul că
Pianistii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17955_a_19280]
-
că eram beat-mort, dar în a doua l-am auzit din nou și-am alergat din răsputeri spre vatra luminoasă. și-atunci am văzut ce trebuia văzut. nu era nici tramvai, nici mașină de gunoi, era o porcărie cu far deșirată pe șine, o caravelă făcută din muci. am coborât pe linie să văd mai bine: avea ochi de bivol însă nu era nimic din ce crezusem pân-atunci. stătea la patruzeci de metri depărtare și sforăia. pun mâna-n foc
petrecere de pietoni (fragment) by Ioan Es. Pop () [Corola-journal/Imaginative/14747_a_16072]
-
coșmarul iernii o bîntuie, încă pocnindu-i ger în urechi pînă se fac roșii și cad. Pomii de Crăciun și-au încheiat misiunea de mult. Cadența se sparge în degetele pianistului, se-ncurcă în corzi și nici nu și-a deșirat colierul alb-negru. Zdrăngănind întrerupe prezentul amintirea poeziilor scrise cîndva e hîrtie lucioasă. În sala de concert. Între allegro și adagio se tușește palmele aplaudă la întîmplare. Pianistul își iese din fire lovește cu furie clapele să smulgă din ele restul
Poezie by Carmen Elisabeta Puchianu () [Corola-journal/Imaginative/6903_a_8228]
-
și despre geamurile bibliotecii lui, care răsfrâng, pe gânduri, o profunzime singuratică și dragă. E chiar poetul ce-aș fi vrut să fiu; căci este unul care știe multe în privința tinerelor fete ș...ț. El le rostește numele lejere, nume deșirându-se grațios, cu literele mari împanglicate potrivit modei de pe vremuri, - ca și numele unor prietene de-ale lor, mai vârstnice și-n care se presimte o brumă de destin, o umbră de decepție și de moarte." O, așadar, misticitate asemenea
Șerban Foarță către Ioana Pârvulescu by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8924_a_10249]
-
acest spectacol cîteva momente uriașe, în care te întrebi de unde scoate ce scoate, la infinit, inepuizabil, cum poate să ducă și blesteme, și orgoliu, și iubire, și disperare, și umilință, și țîfnoșenie, și neputință, și ură, și iubire, să se deșire sub ochii tăi, să ai senzația că s-a topit toată și să o ia, iarăși, de la capăt, să fie într-un monolog de cincisprezece minute în cincisprezece feluri diferite? Sau Marian Râlea, Sașa cel de nouă ani și cel
Afară, în fața ușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5801_a_7126]
-
spectatori căutând înfiorat de luciul stins - jur împrejur - al plușului În timp ce orchestra invizibilă atacă deodată uvertura și epilogul într-o suprapunere aiuritoare de sunete și ecouri în timp ce pe scena mută în aerul împietrit în straturi de respirații încep să se deșire ca într-o ninsoare caldă - dincolo de vreme - imagini peste imagini chipuri și chipuri scenete peste scenete și dintr-o dată aplauzele irump într-un alai sonor și bagheta dirijorului strălucește brusc ca o flacără până sub cupola Operei În timp ce auzul și
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/8573_a_9898]
-
Ioana Ieronim Tezeu și Ariadna Iată firul promis - deșirat din vălul străvechi al casei firul în care m-am tors pe mine, țara toată și piatra pe care calc el te va duce la lumină, se spune din labirintul lăsat moștenire de bătrânii mei din propriul tău labirint. Ah
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/3855_a_5180]