710 matches
-
drum de multe mii de zile și încă nu l-am învățat. Adorm în fiecare seară pe aceeași parte, cu aceleași gânduri și aceeași durere de oase. Punguța cu sfaturi e doldora și agitată toate se împung între el. Lacrimi deșirate pe un obraz (cel drept ) celălalt îl vedeți voi: curat și plin de zâmbet. Mi-aș ieși din trup și mi-aș pulveriza sufletul asupra voastră așa nu mă voi pierde niciodată. Merg pe o stradă goală înconjurată de clădiri
Lumea sufletului meu. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Olariu Livia () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2371]
-
am mai văzut la vârsta de șaisprezece ani, în holul farmaciei Policlinicii 10 de pe Rozelor. Stăteam la rând să iau nu știu ce medicamente, când l-am văzut intrând. Rareori am simțit o mai puternică fascinație ca în acel moment; Traian se deșirase incredibil, avea poate un metru și optzeci înălțime. Purta un trening roșu ca flacăra, bluză și pantaloni, în picioare avea bascheți, dar tot aspectul său fizic contrasta cu ținuta asta sportivă. Mâinile, fața îi erau zbârcite, mersul clătinat părea de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de apă. Și el, simțindu-se foarte tânăr, alergând în lumina neașteptată, traversând în goană pe roșu, de teamă că o să întârzie. Fata avea umerii fragili și înguști, brațele subțiri, acoperite de un puf negricios. Unul dintre ciorapi îi era deșirat deasupra genunchiului și prins în grabă cu ață albă. I-l zărise în timp ce, cu mâinile neîndemânatice, încerca să-i desfacă fermoarul. O simțea în brațe, țeapănă și morocănoasă, fără volubilitatea ei obișnuită, dar graba și teama îl făceau să nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o destinație invizibilă, departe, spre sud. CÎnd coloana de 200 de soldați Începe să Înainteze șerpuit, picioarele sincronizîndu-se cu greu sau aproape deloc, ciorile din plopii de pe margine se ridică pe cerul din ce În ce mai galben, croncănind speriate - un pumn de litere deșirînd pentru o clipă enunțuri aleatoare, Înainte ca hîrtia de aer să le absoarbă. Ce scrie acolo? mă aud Întrebînd. — Scrie: Taci din gură, răcane, și culcă-te la loc! mîrÎie de undeva vocea unor pași tîrșîiți, un caporal dormitînd. Mă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
la centrala termică și, cînd nu dorm, sînt de serviciu lîngă cazanul pe care Îl alimentează cu cărbunii sfărîmicioși (bine că sînt și ăștia!), pe care Îi cunoaștem foarte bine. Cei doi frați par decupați dintr-un film de groază: deșirați, ușor efeminați, mereu murdari și plini de muci, nu Înțelegi cum e posibil să se afle cineva Într-un asemenea conflict cu propria lui igienă. Nu Înțelegi cum pot doi membri ai aceleiași familii să se afle Într-un asemenea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
scrisoarea lui John Robert), Emma era în mod special țâfnos și sensibil, dar fără să facă vreo aluzie la cele întâmplate. „Și acum, se întreba Tom, povestea asta o să dispară fără o vorbă în trecut, o să fie ca un vis deșirându-se încetul cu încetul în uitare?“ Și te duci? întrebă Emma. La Rozanov? Bineînțeles. Tu nu te-ai duce? Mor de curiozitate. Te-ai putea duce acum, în dimineața asta. Încă nu-i unsprezece. Cât îți ia drumul până acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu daruri. Nu că darurile ar cântări cine știe ce, le explicase Doamna. Dar sania însăși e destul de grea. Ca atare am nevoie de șapte băieți musculoși. Mici și îndesați... Sandu Tornea, deși ținuse morțiș, fusese respins ca fiind din cale-afară de deșirat și de slăbănog. Pentru rolul "Fulg-de-Nea" nimeni nu contestase că cea mai potrivită alegere era Călin Chivu. Lucian își amintea de el încă din septembrie. În curtea pe care băieții o umpluseră în recreație se amesteca plin de neastâmpăr printre
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
observa când începeau să se roadă. Jachetele și puloverele rareori le cârpea în coate pentru că, spre deosebire de ciorapi, rosăturile acelea prea ar fi fost la vedere. Și cum, în ciuda sărăciei, pentru ea conta și prestigiul familiei, remediul stătea în a le deșira și a le împleti de la început. Așa se face că obiectele tricotate mai devreme sau mai târziu ajungeau gheme. Urmăream ușurătatea cu care munca ei migăloasă se nimicea cu iuțeală firul de lână se deșira alergând c-un pârâit ușor
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
remediul stătea în a le deșira și a le împleti de la început. Așa se face că obiectele tricotate mai devreme sau mai târziu ajungeau gheme. Urmăream ușurătatea cu care munca ei migăloasă se nimicea cu iuțeală firul de lână se deșira alergând c-un pârâit ușor și mărunte poticneli de la un capăt la celălalt al spatelui sau al unuia din piepți și se înfășura într-un ghem. Aici era mâna mamei, care, iată, se rotea amețitor în jurul ghemului lucrând în secvențe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
obicei îndărătnică, acum făcea dinadins tot ce putea ca s-o supere. Lina avea un suflet miezos și puhav ca pâinea moale, dar avea și micile ei manii inofensive: un ghem de lână pe care nu-1 suferea să i-1 deșire nimeni; cabinetul medical ce sticlea și unde nu vrea să se amestece nimeni; 0 boccea unde aduna resturi și era bănuitoare când îi lipsea un șiret sau o panglică și, mai ales, șifonierul unde nu umbla decât ea. Sia umbla
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
peștele în spumă. Într-o găoace de piatră picura un fir de apă. M-a pălit aromeala și, deodată, nu s-a mai auzit decât țivlitul acela subțirel. Deslușeam un glas. Am avut atunci aievea în față vedenia feti-mea deșirând tortul de in în cerdac. Feciorașul ședea și el pe pălimar ș-amândoi grăiau despre mine. Din tindă a ieșit babica, m-a privit așa în fundul ochilor și apoi s-a întors către dânșii. Le auzeam doar glasurile care scădeau
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
arareori e văzut. Aldo Leopold, A Sand County Almanac Ultimii martori dispar, mai repede decât le-a luat să se adune. Se înghesuie cu toții pe râu timp de câteva săptămâni, îngrășându-se; apoi pleacă. La un semnal invizibil, covorul se deșiră în panglici. Păsări cu miile se desfășoară până departe, luând cu ele amintirea râului Platte. O jumătate de milion de cocori se risipesc pe tot continentul. O țin întins spre nord, străbâtând un stat sau mai multe pe zi. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
poate că ar recunoaște un prieten vechi. Neurologul cognitivist stă lângă patul lui, înfiorându-se sub televizorul din perete, uitând de ce se află acolo până când îi aduce aminte pacientul. —Deja pleci? Ce te grăbești așa? Abia ai venit. S-a deșirat și s-a subțiat ca viața. Își împreunează mâinile, ca să-și ceară scuze. Lumina trece limpede prin ele. Mark îi dă o ediție ieftină, uzată, a lui My Antonia. —Pentru drum. Am citit-o la micul club literar la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să fie. N-aș putea-o spune altfel. Tot ceea ce avea el aș fi vrut să am și eu. S-a îndreptat și m-a privit. Mi-a făcut cu ochiul. "Vino!" Trudnic, dintr-o dată foarte conștient de trupul meu deșirat cu mușchii săi lungi și tari, m-am ridicat. Nu-l văzusem bine mai înainte? Mi-a făcut loc. Aproape că ne atingeam unul pe altul. De aproape i-am văzut firișoarele subțiri de păr negru de pe piele. Desigur că
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Pentru ca să nu-i fie știrbită credința în cuvinte, în fapte bune și în gândul bun. Își aduse aminte că avea treișpe ani și tichia albă a ritului nu-l mai cuprindea peste frunte. I se întâmplau multe lucruri: brusc, se deșirase, creștea și mâinile îi atârnau caraghioase pe lângă corp. Dacă tată-său și bunicu-său nu s-ar fi dezis de zartoshti, ar fi fost el însuși ervad, laolaltă cu băieții de preot. Într-o zi, cel care pregătise surcelele și barsom-ul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
șters pahare cu o cârpă murdară. Tânărul se oprea din când în când, ajutat de sunetele neregulate ale concertinei și nu își putea continua treaba până când următoarea notă nu se făcea auzită. Purta o rubashka murdară, a cărei țesătură se deșira. ă Cine e responsabilul aici? Băiatul răspunse interogării bruște a lui Salitov cu o privire de speriată. Patronul, prostule! Salitov bătu cu pumnul în masă, însă gestul nu fuses așa de înfricoșător pe cât ar fi sperat el, dar a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de foc Nu e un obstacol al minunatului joc, Iar Hades privește tânjind spre pământ, Îi înfruntăm privirea cu și mai mult avânt. Vara cu iarna în brațe se strâng, Apele repezi suspină și plâng, Vibrează pământul când luna-și deșiră Vălul de-argint peste pădure și șură; Dansează-ntr-un ritm oceane și munți, Din cer se scurg peste prăpăstii și punți, Zburăm ne-ncetat mai sus, tot mai sus, La curcubeu în sfârșit am ajuns. Toamna A bătut aseară toamna
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
vibrant și straniu al păsăretului ne învăluia compact, era de parcă am fi stat în aburi sau în vălătuci de ceață calzi și umezi, și simțeam că mă apucă durerea de cap. Apoi păsările au obosit pesemne, părea că li se deșirase cântul, se distingeau din nou voci izolate, atunci Csákány a oftat din greu, s-a șters cu mâneca la ochi, s-a uitat la mine și, arătând spre păsări, mi-a spus în șoaptă că păsările nu se pot suporta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
care să le umple stomacul, În lipsa moralului căzut În bernă. Majoritatea insularilor erau pe punctul să se Împrăștie cînd vedeta jandarmeriei se Îndreptă țintă spre unul din traulerele aflate Încă pe mare, Le Pen-Ar-Cleuz. Timpul păru dintr-odată că se deșiră. Apoi vasul de pescuit se Întoarse, cu viteză redusă, escortat de vedetă. Pentru cunoscătorii versați În pescuitul marin, simplul fapt că năvodul, Împovărat cu sute de pești, continua să fie agățat de scripete nu era semn bun. În vreme normală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ușii, o prinse pentru a ajuta să fie ridicată la bordul elicopterului și o Întinse ușor pe targa așezată jos. Un medic militar Îl dădu atunci la o parte fără menajamente și Începu operația de reanimare. Timpul păru că se deșiră. Dură mult, mult prea mult. Avea sentimentul că plutește Într-un tunel lung, la capătul căruia Gildas și Loïc, aureolați de lumină, Îi făceau semn să vină spre ei. Inima Îi umflă piepul cînd Îl văzu pe Nicolas bebeluș Încercînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Adică, urmă Goncea firul unui gând numai de el știut, să discutăm, coane, de ce am venit eu acuma aicea. E o chestie mai complicată, nu pot să ți-o spun pe deslușite toată, că nu e bine să o știi deșirată la tot chichirezul ei. Deșălată toată, cum ar veni. Dar partea care te privește e cu mare interes. Cum ar deveni... Abia atunci parcă observă că Obănceanu rămăsese în picioare, aproape în poziție de drepți în fața lui, urmărindu-l ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de Crăciun care se pare că fuseseră recuperate din gunoaiele din anul precedent. Și, judecând după mesajele scrise pe ele, nu numai din gunoiul lui Jake. Silitoare, Alice a legat diverșii Moși Crăciun, prihori și clopoței cu fire de bumbac deșirate din haine vechi și a încercat să le atârne pe crengile de carton uleios. În timp ce lucrau, amândoi cântau versiuni reciclate ale colindelor tradiționale pe care Alice le învățase de la Jake. „Noaptea, când ciobanii împleteau ciorapi/ Din lână reciclată...“ Alice nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de tine și abia reușesc să te urnească din loc. Pentru ce să te miști ? Trăiești cu inima grea a călĂului. Ceva amenințător s-a insinuat În viața ta de când coridorul s-a Înfundat sau poate de când ai rupt și deșirat coconul iubirii. Noaptea stai Întins În pat și asculți liniștea, pipăind cu gândul un vechi coridor Înfundat. Nu se mai simte nici o spărtură, ești prins aici, inima bate repede. Adina Dabija 14 *** Înaintând pe culoarul cel mare, deschisesem totuși, În
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
cofetăria cu pești. Nu făceam decât să schimb mereu o colivie cu alta, mai interesantă, mai confortabilă, diferită, și totuși În esență aceeași. Aveam douăzeci și cinci de ani și nu fusesem niciodată liberă. Însă, unul câte unul, vălurile cădeau. Poveștile se deșirau una după alta. Pe unele le sfâșiasem singură, altele se destrămaseră de la sine. Ciclurile se succedau repede, suficient de des ca eu să-mi dau seama de structura lor. Început - intrigă - desfășurare - punct culminant - deznodământ. Personaje cu aceleași funcții. mecanicitate
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de tine și abia reușesc să te urnească din loc. Pentru ce să te miști ? Trăiești cu inima grea a călăului. Ceva amenințător s-a insinuat în viața ta de când coridorul s-a înfundat sau poate de când ai rupt și deșirat coconul iubirii. Noaptea stai întins în pat și asculți liniștea, pipăind cu gândul un vechi coridor înfundat. Nu se mai simte nici o spărtură, ești prins aici, inima bate repede. Înaintând pe culoarul cel mare, deschisesem totuși, în scurta mea existență
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]