596 matches
-
în care sunt nu-i cea mai grozavă. Suprafața e foarte tocită, se poate citi aproape numai numele: Niels Krabbe, pastor, d. 13 iunie 1703. Nu-i cine știe ce plăcere să deschizi un mormânt. Pun "Knickerbocker-ul" deasupra, nu arată nimic. În debara găsesc cazma, rangă și frânghii. Jos e numai o criptă de piatră, la mică adâcime, circa o jumătate de metru (Să fi fost mutată piatra? Să se fi refăcut podeaua?). Pun două cozi de greblă sub piatră ca s-o
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
că e greu "să simți ritmul", se pare că e nevoie de mult antrenament. Să mă obișnuiesc să accept improvizația. 7 decembrie (Ziua înmormântării) În cele din urmă sunt nevoit să constat că localul e nepotrivit. Caut o pompă în debara, rezultat negativ. Nu pot să aștept autobuzul de seară. Închid lada cu o panglică de mătase. Nu apuc să fac curat, las 500 pentru portret. După-amiaza: Am făcut două ore cu bicicleta până aici. Am făcut totuși două opriri pentru
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
lariul le era destul tr-un apartament în centrul de mic și în plus așteptau și venirea unui copil. Din cauza aceasta, în anii aceștia am muncit foarte mult la casa lor, la tencuirea pereților, cu ajutorul lui Dan a m dărâmat o debara și am lărgit spațiul bucătăriei. Am instalat centrală termică, am schimbat faianța și gresia, am cărat jos, la punctul gospodăresc, peste patru tone de p iatră care era împrăștiată pe acoperiș, și am efectuat și alte lucrări, fără ca nora mea
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
ale unui castel de nisip și ale porumbului, liliacului și făinii albe. Impozantă și voluptoasă, elegantă și economic mobilată, casa avea patru dormitoare cu tavane înalte, un apartament „principal“ care ocupa jumătate din primul etaj, avea șemineu, bar, frigider, două debarale înalte, largi de 50 de metri pătrați, jaluzele care dispăreau în niște nișe din tavan și fiecare dintre cele două băi adiacente avea câte o cadă imensă îngropată la nivelul pardoselii. Mai exista o sală de gimnastică complet utilată unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
plecasem la Camden și apoi la New York, iar de-a lungul anilor o parte din această încăpere spațioasă cu privirea spre San Fernando Valley se transformase încet-încet într-un birou unde depozitam vechi scenarii și fișiere pe rafturile suprapuse din debara. Aici mă aflam acum. Am început numaidecât să caut prin vrafurile de hârtii - proiecte de roman, articole din reviste, cărți pentru copii - până când ajunseră cu toate pe podea. Și, în sfârșit, am găsit ceea ce căutam: o copie a manuscrisului original
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Clayton? Și în timp ce mă gândeam la asta am zărit ceva lângă pantoful meu. Era un desen dintr-o carte pentru copii pe care îl făcusem când eram copil. Era una din mai multele pagini împrăștiate pe podea după ce scotocisem în debara. Aceste pagini făceau parte dintr-un volum ilustrat pe care îl scrisesem când aveam șapte ani. Cartea avea un titlu. Titlul era Jucăria Bret. M-am aplecat încet să ridic pagina pe care era scris titlul, dar m-am oprit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
aproape cuvânt cu cuvânt prima versiune a romanului scris de mine în primul an la Bennington - romanul care a devenit Mai puțin decât zero. O singură copie existase înainte de a-l rescrie (și, asemeni celorlalte, se găsea pe raftul din debaraua camerei mele din Sherman Oaks). Dar de acum încetasem să mă mai întreb cum avusese „Clayton“ acces la el. Când m-am întors în L.A. am comparat manuscrisul lui cu al meu și erau identice - o copie perfectă. Până și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ostili care-și dispută fiecare metru pătrat, și urcând niște scări șubrezite, m-am trezit aproape nas în nas cu domul moscheii Al-Aqsa, situat la doi pași. Era locuința provizorie a unei familii de coloniști tineri. Pe terasa transformată în debara, se usca lenjerie, ca la Neapole. Geamuri sparte, ferestre cu grilaj, deșeuri, fiare vechi. Un WC cu ușa batantă pe palier. Dominând această șandrama parcă gata să se prăbușească, o gheretă ultramodernă, prevăzută cu termopane și împrejmuită cu sârmă ghimpată
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
artistice pe măsura tragediilor istorice traversate în toată perioada comunistă de generația noastră? Mă felicit că n-am publicat decât atât de puține cărți din mormanul de manuscrise care-mi sufocă dulapurile casei, spațiile libere de sub paturi, de prin balcoane, debarale, băi etc. Am sentimentul că o bună parte din cărțile mele și ale colegilor noștri de generație, care au apărut în tot acest timp, inclusiv după 1989, sunt o specie de literatură artificială, monocordă, manieristă, extrem de săracă și cu totul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și ușile deschise și te uimești ce poate să ofere fiecare colțișor: camera lui Hemingway cu picturi mexicane, harta Africii, piei de leu, mașina de scris, biblioteca, sub geam colecția de mocasini, sandale și bocanci soldățești, cuțite, centuri și în debara 6 puști și un pistol! Soții Hemingway s-au așezat "gospodărește" la "Finca", dispunând de grădină de legume, spații pentru flori, pomi fructiferi bananieri, avocado, migdali, palmieri, mândria lui "Papa" fiind cele 17 specii de mangotieri și de vaci, găini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Nastase Daniela, declaram că donam socrului și, respectiv, tată, Miculescu Angelo-Romeo-Constantin, apartamentul duplex situat în București, str. Av. Jean Texier nr.4, sector 1, care se compune din subsol, parter și etaj, cuprinzând vestibul, două holuri, cinci camere, baie, bucătărie, debara, WC, oficiu, scara interioară, logie și pivniță, și din terenul existent în suprafață de 284 mp se transmite în folosință 100 mp. Subsemnatul Miculescu Angelo-Romeo-Constantin declar că primesc cu mulțumiri donația ce se face de către Nastase Adrian și Nastase Daniela
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
amendarea excesului, a "hermeneuticii exaltate, fanatice", numai că o judecată la fel de acidă s-ar cuveni aplicată și celor care văd în Eminescu un scriitor depășit, neinteresant, de care e imperioasă necesitate să ne debarasăm (cineva zicea să-l lăsăm în debara), pictându-i portretul fizic, moral și literar în tușe grotești, menite a-l discredita. Oare aici nu am putea avea imbolduri subterane, secrete? Despre acest aspect, geopoliticianul literar amână discuția pentru un nou volum, probabil. Să-l așteptăm. Până atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
unii, fapt ce a stârnit, ca efect, și iritarea altora. Se pornește de la citarea lui Virgil Nemoianu, cu imperativa solicitare de a ne despărți de Eminescu, în pandant cu Horia Roman Patapievici pentru care inactualul poet "joacă rolul cadavrului din debara", fără a-l neglija pe Neagu Djuvara, cu "sfatul de a nu mai fi retipărită" proza politică a poetului, sau pe Andrei Pleșu, venind cu soluția de a se crea o "tăcere purificatoare" în jurul operei acestuia, deranjându-l monstruoasele inadecvări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
În sfera acestei campanii s-a plasat și intervenția lui Horia Roman Patapievici, care în volumul Politice, definea poporul român ca "o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără șira spinării" ș.a.m.d., Eminescu reprezentând "cadavrul din debara" al culturii noastre, de care trebuie să ne debarasăm cât mai curând pentru a putea să intrăm în Europa. La vremea respectivă, Răzvan Codrescu a polemizat dur cu autorul acestor obraznice teribilisme ("am criticat-o ferm în articolele mele polemice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
putea să intrăm în Europa. La vremea respectivă, Răzvan Codrescu a polemizat dur cu autorul acestor obraznice teribilisme ("am criticat-o ferm în articolele mele polemice"), acum însă, în două articole cuprinse în sumarul actualului volum (Recurs la "cadavrul din debara" și Eminescu vs Patapievici?) reia discuția dintr-un alt unghi de vedere și într-un alt registru, nu neapărat pentru a-i lua apărarea ("reprezentanții Universității de Vest, care i-au acordat acestuia titlul de Doctor Honoris Causa"), cât mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
i-au acordat acestuia titlul de Doctor Honoris Causa"), cât mai ales pentru a se referi la conjunctura politică/socială/culturală în care ne aflăm cu toții azi: "Adevărul tragic și paradoxal este până la urmă acela că adevăratul nostru "cadavru din debara", de care nu se pune problema să ne debarasăm, ci cu care vrem cu orice preț să accedem în Uniunea Europeană, nu este nefericitul Eminescu, ci însuși acest popor român de azi, decerebrat, nevertebrat, pervertit, leneș și sterp, care, vorba poetului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Nici nu mai conta textul în sine. Hai să mă dau mare, să mă pup singur în cur. Spuseseră ăștia tineri că io nu am luat niciodată un premiu, deși sunt atâția veleitari care au o sacoșă de premii prin debara. Nu luasem. Din clasa a VII-a nu mai avusesem un premiu. Coroniță și alte prostii. Scrisesem pentru fata lui văru-miu, nepoată-mea, dacă stăm să socotim să vedem cum e cu arborele genealogic, un text pe care să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Germania mă primește cu surle și fanfare, confrații români cu o oarecare condescendență - săraca, vorba Angelei Marinescu, „Ești afectată, asta e!“ sau „există și o frenezie senilă, nu știai?“. Dar mă îndepărtez de la subiect. Care subiect? Mă aflu într-o debara plină de boarfe înghesuite de-a valma, mă aflu într-o cameră de gazare după ce trecerea gazului prin țevi se întrerupe automat și cănurile alea goale, inerte se suprapun unele peste altele de nu le mai poți distinge. Vezi, de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
se pare neverosimil că le-am purtat. M-am luat și eu după fete și m-am trezit în fustă de sac. Mi-am luat chiar și un paltonaș de sac. Imediat după ’90 a fost mâncat de molii, în debara. Haine de sac? Horor! Cool! Niciodată nu mi-au plăcut cu adevărat hainele pe care le-am purtat în viața mea. Doar un tricou primit de la cumnata mea din Suedia. Avea câteva dungi groase, pastelate. Ea mi-a dat și
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Crăciun, vor cumpăra cadouri pentru bunica și bunicul Bloomwood, ca la o adică să fie pregătiți, dar acestea vor rămâne de fiecare dată nedeschise sub brad și le vom lua de acolo fără un cuvânt și le vom pune în debara, și într-un an fetița noastră va spune „Mami, dar de ce ne urăște bunica Bloomwood?“, iar eu va trebui să-mi înghit lacrimile și să-i spun „Draga mamii, nu ne urăște. Doar că...“ — Becky? Ți-e bine? Revin brusc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
p. 49 - 50 EXTRASE: -TÂRCOVEANU, EUGEN, In memoriam. Prof. dr. Constantin Dolinescu (1927-2001) Chirurgia, revista Societății Române de Chirurgie, Ed. Celsius, București, nr. 2, martie-aprilie 2002, p. 99-100 -LEON, AUREL, Strania situație de la Institutul de Medicină Iași sau „poftiți la debara, domnule profesor!”, „Monitorul”, nr. 137 (593), 15 iunie 1993MARINESCU , C.GH., Un secol de învățământ medical superior la Iași, Vol. II, I.M.F. (1948 - 1979), Iași, I.M.F., 1979, p. 26, 47, 135, 202, 256.TÂRCOVEANU, EUGEN, O lumină aprinsă pe bisturiu, ca
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
pasionale. Cea de-a doua parte a cărții (a doua călătorie), are ca justificare participarea autoarei la ediția din iulie 2008, a Conferinței anuale de Șamanism, care urma să se desfășoare la Iquitos, Peru. „Iulie 2008. Îmi scot rucsacul din debara, îmi fac bagajele și pornesc, pentru a doua oară, către America de Sud. De data asta, într o călătorie diferită: vreau să explorez lumea șamanică”. Atmosfera conferinței oferea șanse depline în acest sens. Noi oameni cunoscuți, din toată lumea, noi experiențe de viață
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
greșeli mai mici sau mai mari și ne folosim ghidul interior pentru a evita greșelile colosale. Până la urmă, tot la gradul de specialist vom ajunge, pe un drum mai mult sau mai puțin întortocheat. Iulie 2008. Îmi scot rucsacul din debara, îmi fac bagajele și pornesc, a doua oară, către America de Sud. De data asta, într-o călătorie diferită: vreau să explorez lumea șamanică, sau lumea spiritului. Primul stop: A 4° Conferința Amazonică de Șamanism, Iquitos, Peru A DOUA CĂLĂTORIE Conferința de
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
cu Înclinații mecanice fac cârpeli, corupând forțele naturii, precum se pare că au prevăzut unii matematicieni Îngăduitori, spre tainica lor surpriză; de aceea este poate momentul să examinăm vechi instantanee, grotele sertarelor cu trenulețe și avioane, grămezile de jucării din debaraua plină cu boarfe. Ne vom Întoarce și mai mult Înapoi, Într-o dimineață de mai a anului 1934, și vom schița În legătură cu acest punct fix diagrama unui sector al Berlinului. Iată-mă Întorcându-mă acasă la ora cinci dimineața, de la
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
adecvate. Despre supremația ploșniței în cetatea imperială, în timp ce în satele cele mai mizerabile din Italia aproape că nu se găsesc, mi s-a dat de către vienezi o explicație plauzibilă: se pare că în casele aflate în construcție, constructorii instalează la debarale, cît și la camerele pentru servitori, tocuri pentru ferestre și uși cumpărate la preț scăzut de pe șantierele care se ocupă cu demolarea vechilor imobile. În felul acesta, colonii întregi de ploșnițe se răspîndesc în tot orașul. În perioada cît am
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]