863 matches
-
Andrei Ionescu e grav și conștient că trebuie să vină repede cu o idee, mai mult, cu o poruncă, pentru ca toată lumea să aibă ceva de făcut. - Ar putea să fie cadavrul lui Vlad Țepeș, știu, te gândești că a fost decapitat, însă turcii jupuiau pielea și-o umpleau cu câlți, reconstituind fața individului, iar căpățâna o aruncau alături de corp. Să faceți un studiu asupra perioadei, consemnați frumos toate evenimentele, chiar tu să te ocupi, să aibă fiecare câte ceva de făcut, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
unele semne de întrebare, cel puțin pentru mine. În primul rând, trebuie spus că nu s-a găsit nici un semn că omul ar fi avut haine pe el. Apoi, craniul nu fusese descăpățânat. Se știe că Vlad Țepeș a fost decapitat, iar capul lui împăiat a fost trimis la Poartă. În opinia mea, nu există nici o dovadă clară că aceste oseminte ar fi aparținut voievodului valah. Colegul meu, Andrei Ionescu, în calitatea lui de coordonator al proiectului, a impus o viziune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
se grăbiseră, acum alegau înnebuniți peste câmp numai cu roțile din față ale căruței acum ruptă în două. Simți ceva cald la cot, se uită și de abia atunci își dădu seama de întreaga grozăvie. Nenea fusese pur și simplu decapitat de o schijă, sângele, pârâu neostoit curgea acum cu spumă albă prin șanțul scorojit și uscat de arșiță. Fetița se trăsese mai la o parte tremurând. Se uita la el cu niște ochi mari întrebători. Păpușa înfășată cu moletiera ceea
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
la comandament, Nobunaga lăudă poliția, dezbracă soldatul de armură și Îl legă de un copac mare, În fața porții templului. Apoi, ordonă să fie făcută cunonscută public fapta, iar omul să fie expus timp de șapte zile, după care să fie decapitat. În fiecare zi, pe la poarta templului treceau mulți oameni. Mulți dintre ei erau negustori și nobili, precum și mesageri de la alte temple și altare și prăvălieri care-și transportau mărfurile. Trecătorii se opreau să citească inscripția și Îl priveau pe omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
-l pe Mitsuhide și duceți amândoi imediat scrisoarea asta la Kyoto! — Shogunului? — Da. În scrisoare, i-am cerut shogunului să acționeze ca intermediar, dar ar fi mai bine s-o audă și din gura voastră. Dar atunci de ce l-ați decapitat pe mesagerul de pe Muntele Hiei? — Nu Înțelegi? Dacă nu făceam asta, crezi că am fi putut Încheia o conferință de pace? Chiar dacă am fi reușit să ajungem la un acord, e clar că ar fi Încălcat tratatul și ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Nobunaga la replica lui Nobumori fu rapid ca un ecou: — Atunci, du-te acolo și spune-i lui Hanbei așa: fiul lui Kuroda Kanbei, Shojumaru, a fost trimis la castelul lui de Hideyoshi, acum câtva timp, ca ostatic - va fi decapitat imediat, iar capul lui va fi trimis tatălui său, În Itami. Nobumori se Înclină. Toți cei din jurul lui Nobunaga se chirciră un moment, speriați de furia lui neașteptată. Nu se auzi nici un glas și, o clipă, Nobumori nu se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Întâmplă tot ce poate fi mai rău și vreun vasal Îndrăzneț ar trimite capul altcuiva Domniei Sale, n-aș avea ce scuză să-i prezint Seniorului Nobunaga. Prin urmare, cred că e cazul să mă duc eu personal pentru a-l decapita. S-ar putea ca, nu peste mult, starea mea să se Îmbunătățească. În timp ce vorbea, pe Hanbei Îl cuprinse un acces necontrolat de tuse. Duse un servețel la gură, dar nu părea În stare să se mai oprească. Un vasal din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
pregătirile de plecare. Hanemon Înțelegea foarte bine deznădejdea stăpânului său, iar de pe chip Îi dispăru, dintr-o dată, orice culoare. — Atunci, viața Domnișorului Shojumaru este... Hanbei observă că bătrânul tremura și, ca să-l liniștească, Îi spuse zâmbind: — Nu, nu va fi decapitat. Voi potoli furia Seniorului Nobunaga, fie și cu prețul propriei mele vieți. De Îndată ce a fost eliberat din Itami, tatăl lui Shojumaru s-a dus În campania din Harima, arătându-și astfel, fără cuvinte, nevinovăția. Acum, nu mai rămâne decât crima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
mesaj lui Sakuma Genba, Întrebându-l ce era de făcut cu prizonierii. Răspunsul Îi Îndemnă să acționeze repede: Nu pierdeți vremea cu ei. Omorâți-i pe loc și continuați imediat Înaintarea spre Muntele Oiwa. Fuwa Hikozo descălecă, scoase sabia și decapită un om. Apoi, le strigă tuturor membrilor avangardei: — Poftim! O sărbătoare a sângelui! Zburați-le capetele celorlalți și dați-le ofrandă zeului războiului. Apoi, În strigăte de luptă, porniți la atac asupra fortăreței din Oiwa! Soldații din jurul lui Hikozo aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
a mai spus nimic altceva? — L-am Întrebat de ce nu alesese moartea pe câmpul de luptă, ci fugise În munți, fiind capturat, În schimb, de țărani. L-am mai Întrebat și de ce Își petrece zilele În captivitate, așteptând să fie decapitat, În loc de a se sinucide. — Și ce-a spus? — M-a Întrebat dacă eu cred căseppuku sau moartea pe câmpul de luptă sunt cele mai curajoase fapte ale unui Samurai, după care, a spus că el e de altă părere: consideră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
murdărit. Dă-i-le pe acestea, pentru ținuta de moarte. În ziua aceea, Hikoemon se duse, din nou, În Uji pentru a se Întâlni cu Genba, care era Încarcerat singur. — Seniorul Hideyoshi a poruncit să fii purtat prin Kyoto, apoi decapitat pe un câmp din Uji, așa cum ai dorit, spuse el. Genba nu păru deloc nefericit. — Sunt recunoscător, spuse el politicos. — De asemenea, Seniorul Hideyoshi ți-a mai trimis și aceste haine. Privind kimonourile, spuse: — Îi sunt foarte recunoscător Seniorului Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
pedepsit, indiferent de statutul său. La fiecare punct de lucru exista o ierarhie de comandă formată din muncitori calificați, maiștri și muncitori necalificați din toate breslele. Responsabilitățile șefilor de echipă erau clar stabilite. Dacă cineva se lăsa pe tânjeală, era decapitat imediat. Samuraii din fiecare clan care serveau ca inspectori nu așteptau pedeapsa, ci Își făceau seppuku pe loc. Însă ceea ce-l preocupa cel mai mult pe Hideyoshi, În acel moment, era Tokugawa Ieyasu. Pe tot parcursul vieții sale, Hideyoshi nutrise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Farsa judiciară intentată grupului Augustin Pacha s-a încheiat cu condamnări la pedepse cuprinse între 10 ani de temniță grea și muncă silnică pe viață, astfel că, în anul 1951, întreaga ierarhie catolică (latină și greco-catolică) recunoscută de Vatican era decapitată. „Singura atitudine în acord cu poziția Sfântului Scaun este cea a mons. Schubert”, scria în 1951 mons. Domenico Tardini Capitlului din București, într-un moment când episcopul clandestin invocat era deja arestat și acuzat că ar fi preluat de la Gerald
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
1991). Începându-și studiile la Facultatea de Filosofie din București, obține o bursă Humboldt și, în baza ei, se înscrie la Facultatea de Filosofie a Universității din München. Asistă la epurarea profesorilor „nearieni”. Unul dintre ei, Kurt Huber, a fost decapitat de naziști. Întrerupe studiile în 1944; pregătea o teză despre Jacob Boehme. Întors în țară, încearcă să se înscrie la Facultatea de Drept din București. Nu reușește. Face gazetărie la „Fapta”. În 1943, debutase cu proza Nocturnă la München în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
faptele erau consumate. Prin Tratatul de la București, semnat la 28 mai 1812, se "consfințea" nu ocuparea, ci cumpărarea Basarabiei (prin înșelăciune, de la un stat care nu-i aparținea), în noua ei înfățișare extinsă abuziv, de către ruși. Dimitrie Moruzi va fi decapitat, pentru înaltă trădare, lângă Șumula, pe 26 octombrie 1812, iar șase zile mai târziu Panaiot, fratele său, la Istanbul, urmându-le Capudan pașa Ramiz, la 25 noiembrie 1813, lângă București, la Colentina. În schimb, Manuc-bei, mai prevăzător, a avut noroc
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
moldovan n-au putut fi mituit de influența morală a Austriei și că domnul a plătit cu capul protestatarea sa."21 Eminescu se referă la răpirea Bucovinei (1775) și la protestul lui Grigorie Ghica al III-lea, care a fost decapitat din ordin imperial. Trebuie subliniată asemănarea dintre măsluirea raptului Bucovinei și al Basarabiei, dovadă că imperiile recurg pretutindeni la falsificarea "legitimității". Sub Maria Tereza (1717 1780), rolul falsificatorului a fost jucat de Johann Amadeus Francisc de Paula, baron de Thugut
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
dragoste pentru fata Genarului. Aceasta îi arată cum să găsească un cal cu șapte inimi, pe când calul tatălui ei avea numai două inimi. Ajutat de împăratul țânțarilor și de împăratul racilor, el reușește să scape de bătrâna vrăjitoare care-și decapita victimele și le înfigea capetele în niște țărușe. Rămăsese liber un țăruș, care se clătina și zicea: "cap! cap!". Vrăjitoarea se gândea să pună acolo capul lui Făt-Frumos. Dar acesta izbutește s-o omoare și să-l învingă pe Genar
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
un boier foarte bogat) și de postelnicul Drăgan din Merișani, cumnatul lui Neagoe 79. Radu de la Afumați, lipsit de oaste, a căutat sprijin la rudele sale, marii boieri ai Craiovei, dar complotiștii l-au prins la Râmnicu-Vâlcea și l-au decapitat, împreună cu fiul său mai mare, Vlad, rod din prima căsătorie. Fapta, petrecută la 2 ianuarie 1529, ar fi avut loc chiar în biserica Sfinții Arhangheli de pe dealul Cetățuia, sub privirea înspăimântată a preotului (complotiștii nu au dat înapoi în fața sacrilegiului
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
afla semne de la ea prin hrisoave. Uciderea lui Ion Vodă cel Viteaz a fost, negreșit, o demonstrație de forță. (turcii o făceau, de altfel, destul de des; pe Mihail, fiul lui Mircea cel Bătrân, prinzându-l în timpul unei lupte, l-au decapitat din porunca sultanului Mehmed I; la fel și pe fiii săi, Radu și Mihail). Culmea în acest soi de „exerciții” o ating turcii prin uciderea Brâncovenilor și Cantacuzinilor. Să examinăm datele primului măcel: Sfârșitul tragic al Brâncoveanului („tăierea nedreaptă a
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Chiaro (și apoi, firește, Dimitrie Cantemir) întoarce complet ordinea, păstrând doar locul ultim pentru Domn: „Primul decapitat fu Văcărescu, apoi prințișorul cel mic Mateiaș, și al treilea fiu Răducanu (care urma să facă nunta; după învoirea vizirului), după care fură decapitați Ștefăniță și Constantin, cel mai mare, iar la urmă nenorocitul voievod, părintele lor, care a fost spectator la această cruzime și barbarie”133. Astfel a pierit de sabia călăului (traducătorul lui Cantemir i-a zis „carnefice”) Constantin Brâncoveanu, figură emblematică
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
să-l dea jos din scaun, întrucât Vlad Vintilă plănuia, în contact cu Ferdinand I de Habsburg, o răscoală împotriva turcilor], capturând pe boierii complotiști, pedepsind fără milă, în stilul lui Vlad țepeș, între 75 și 184 de prizonieri și decapitând pe conducătorii „opozanților, împreună cu un pretendent domnesc...” (Constantin Rezachevici, op. cit., vol. I, p. 188). 55. „[...] chiar la două săptămâni după așezarea (încoronarea) în scaunul de la București, la 31 martie 1545, Mircea [Ciobanul] a executat șase din marii dregători ai predecesorului
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
1552, că Mircea Ciobanul ar fi omorât mai mult de 1.600 de boieri (Constantin Rezachevici, op. cit., vol. I, p. 227). Cu execuții s-au soldat și încercările boierilor pribegi de a-l detrona: întâi, în 1546, când au fost decapitați - după înfrângerea oastei intervenienților - vistiernicul Udriște din Mărgineni și Teodosie banul și apoi, în 1552, când, înaintea bătăliei și de teama trădării, Mircea Ciobanul „a decapitat 47 de boieri la masa domnească și alți 6 chiar în ziua bătăliei” (Constantin
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și încercările boierilor pribegi de a-l detrona: întâi, în 1546, când au fost decapitați - după înfrângerea oastei intervenienților - vistiernicul Udriște din Mărgineni și Teodosie banul și apoi, în 1552, când, înaintea bătăliei și de teama trădării, Mircea Ciobanul „a decapitat 47 de boieri la masa domnească și alți 6 chiar în ziua bătăliei” (Constantin Rezachevici, op. cit., vol. I, pp. 229, 239). Să-i încludem și pe aceștia în numărul total raportat de Castaldo. 56. Un alt tiran: „[...] Alexandru [al II
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Să-i încludem și pe aceștia în numărul total raportat de Castaldo. 56. Un alt tiran: „[...] Alexandru [al II-lea Mircea], neavând încredere în boierii lui Petru cel Tânăr, astfel că în prima lună, înainte de 28 iulie 1568, domnul «a decapitat mai mult de 200 dintre ai săiț (supuși), sub pretextul plângerilor poporului (boierilor) împotriva fostului domn și a mamei sale, doamna Chiajna. La fel au pățit însă și foștii boieri ai lui Pătrașcu cel Bun, adversarii lui Mircea Ciobanul, Petru
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ce așteptau mântuire în Ierusalim” [Luca, II, 36 - 38]; Iudita fiica lui Merari, femeia frumoasă și avută, despre care Biblia ne spune ca a trăit 150 de ani ținând doliu după bărbatul ei, Minași, și postind și că l-a decapitat pe Holofera, general al lui Nabucodonosor 188), din lumea romană (precum Sfânta Elena, mama împăratului Constantin cel Mare, urcată pe un piedestal apostolic; Felicitas, patriciana ce și-a adus copii - șapte a avut - în sânul Bisericii și a suferit, împreună cu
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]