1,054 matches
-
crezut că sensul vieții este chiar viața. Acum nu mai sunt sigur. ― Asta nu se poate, a zis, imediat, profesorul, cu o energie neașteptată, care arăta că nu era vorba de o părere convențională. M-a mirat tonul lui foarte decis. ― De ce să nu se poată? ― Pentru că nu putem trăi în conflict cu noi înșine, a venit răspunsul, pe cât de surprinzător, pe atât de categoric. O clipă, am uitat de ce mă găseam acolo. Mi-a venit să râd și să-i
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
înclinăm mai mult balanța iubirii noastre care vrea s-asculte doar de noi vacanța și noi să ascultăm de ea. Mai, 1948 În Bărăganul prins de zări Iubita mea, cu sânii cum bujorii gata să dea n floare - doi prumbei deciși să zboare spre un nemuritor acum. Te-aștept cu-aceleași disperări să râzi, surâzi și să revii în Bărăganul prins de zări cu ntinderile aurii. Bujorii-mi plac când se desfac, în pânza dorului îi țes și nu mai știu
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
să se miște mai bine. N-avea nici un rost să stea și să zacă întins acolo. Era timpul să încerce câte ceva și să afle cum ar reacționa temnicerii săi. Era, în fapt, hotărârea de-a face ceva de unul singur. Decis, Gosseyn își deplasă mâinile în jos spre același punct: stomacul său. Cel mai mare tub se afla acolo. Cu degetul de la o mână apucă de carne în locul unde era prins tubul. Cu cealaltă mână, prinse tubul. Și tocmai voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
din Ierusalim cel puțin până în secolul al VII-lea î.C. Numai unele grupuri de credincioși, care mai apoi au dat viață teologiei pe care savanții moderni o definesc deuteronomistă (cf. Excursus 2), s-au împotrivit acestui cult. O opoziție decisă și unanimă împotriva sa, într-atât încât să fie clasificată ca „străină” sau „idolatrică”, dobândind în felul acesta trăsături polemice și negative, mai ales în Cărțile Cronicilor în care termenul așera apare aproape întotdeauna denigrator la plural, s-a conturat
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Instalat comod într-un fotoliu se afla președintele Hardie. Chipul său aristocratic se lumină văzându-l pe Gosseyn. Așezat acolo, lăsa o impresie de calm olimpian, de hotărâre.... ce mai, imaginea ideală a unui mare om de stat. Privirea lui decisă se aținti asupra chipului lui Gosseyn. ― Ți-am pregătit acest apartament, pentru că doream să-ți vorbesc fără teama de a fi auzit. N-avem timp de pierdut. ― Chiar așa? În mod deliberat adoptase o atitudine ostilă. Omul acesta încredințase unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Instalat comod într-un fotoliu se afla președintele Hardie. Chipul său aristocratic se lumină văzându-l pe Gosseyn. Așezat acolo, lăsa o impresie de calm olimpian, de hotărâre.... ce mai, imaginea ideală a unui mare om de stat. Privirea lui decisă se aținti asupra chipului lui Gosseyn. ― Ți-am pregătit acest apartament, pentru că doream să-ți vorbesc fără teama de a fi auzit. N-avem timp de pierdut. ― Chiar așa? În mod deliberat adoptase o atitudine ostilă. Omul acesta încredințase unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
a cunoscut o tânără soră de caritate de care s-a îndrăgostit. Părinții fetei n-au vrut să audă de o căsătorie cu un bolnav bețiv, el n-a avut puterea să lupte pentru a se impune, în vreme ce fata, mai decisă, s-a mutat la el punîndu-i o singură condiție, pe care a și respectat-o: să se lase de băutură. Dar, peste un timp, tânăra soră de caritate s-a răzbunat pentru elanul ei romantic. S-a culcat cu un
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ea, nerevoltîndu-mă. O las în pace cu escapadele ei. 4 ianuarie Azi cade o zăpadă rară, apoasă, provincială. Asta e tot. Cum spun crupierii, rien ne va plus. 6 ianuarie Mă gândesc că Dumnezeu n-a murit decât pentru cei deciși să-l socotească astfel. 9 ianuarie O clădire veche cu fațada acoperită de iederă. Urc la etaj. Ajung în fața doctorului B. care mă întreabă dacă n-am purtat niciodată barbă. "Nu, n-am purtat. " Și mă așed pe scaunul din fața
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mine acum ce planuri de viitor am, nu pot să spun categoric ceva anume, pentru că nu știu dacă e posibil să fie așa... cred că am căpătat o oarecare nesiguranță în privința asta, o oarecare ezitare în a alege un răspuns decis, deși nu e genul meu să îmi lipsească hotărîrea. Dar viitorul poate că e incert, imprevizibil și independent de noi, în mare măsură. Dacă e să fie, e oricum. Ce trebuie să fie, este. Poți să faci tot posibilul în
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
a cunoscut o tânără soră de caritate de care s-a îndrăgostit. Părinții fetei n-au vrut să audă de o căsătorie cu un bolnav bețiv, el n-a avut puterea să lupte pentru a se impune, în vreme ce fata, mai decisă, s-a mutat la el punându-i o singură condiție, pe care a și respectat-o: să se lase de băutură. Dar, peste un timp, tânăra soră de caritate s-a răzbunat pentru elanul ei romantic. S-a culcat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nerevoltându-mă. O las în pace cu escapadele ei. 4 ianuarie Azi cade o zăpadă rară, apoasă, provincială. Asta e tot. Cum spun crupierii, rien ne va plus. 6 ianuarie Mă gândesc că Dumnezeu n-a murit decât pentru cei deciși să-l socotească astfel. 9 ianuarie O clădire veche cu fațada acoperită de iederă. Urc la etaj. Ajung în fața doctorului B. care mă întreabă dacă n-am purtat niciodată barbă. „Nu, n-am purtat.” Și mă așed pe scaunul din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
neagreate de mentorul Vieții noi -, indică primele semne ale unei desprinderi discrete. A doua revistă minulesciană, Insula, apare tot în trei numere (18 martie - 5 aprilie 1912), cu mai mulți colaboratori decît Revista celor l’alți, cu un program mai decis, cu un sumar poetic mai bogat și mai valoros și cu o atitudine mult mai polemică. Numele revistei indică o atitudine de segregare, de respingere ostentativă a publicului filistin, „burghez”, a comercializării și oficializării artei, a inerțiilor conservatoare. Grupul „insularilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ieșim deci cu platoșe tari sub veste. Să înlocuim hărțile din redacții cu panoplii la îndemînă; să avem bombe asfixiante prin coșuri și condeie cu șiș”. Relevantă e și atitudinea față de public: lipsită de iluzii, conștientă de propria impopularitate, dar decisă a nu face nici un fel de concesii. Gerontocrația, spiritul mercantil, demagogia politicianistă sînt denunțate ferm. Desemnat drept victimă potențială a burgheziei, publicul larg trebuie „educat” spre a se opune manipulării politice. Tot elitismul întors al atitudinii avangardiste este deja aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
să spui. Adică, dacă el zice că e foarte bine, atunci așa e. — Excelent, exclamă Linda. Veniți la noi pe la șapte și un sfert. Ne vedem mai tîrziu! Și Închide. — Sandy? țip eu, Îndreptîndu-mă cu pași hotărîți spre biroul ei, decisă să nu mă răzbun pe ea, dar, cum am nevoie să-mi descarc frustrarea pe cineva, Sandy e, din păcate, și cea mai aproape și cea mai la Îndemînă persoană pe care să dau vina. — Ăăă? Sandy Își ridică neliniștită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și să las totul baltă. Mama mă privea și știam că înțelesese perfect ceea ce mă chinuiam să-i explic așa că înainte să iasă din cameră mi-a spus: Eu și tatăl tău te așteptăm în bucătărie. Când ești calmă și decisă să vorbim, poți coborî. Am reluat ideile și parcă acum nu mai părea atât de rău, însă tot nu puteam să accept faptul că trebuia să plec, așa că acum că era cea mai bună oportunitate de a vorbi cu familia
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
la cap, dacă ajunsese să vadă marea roșie de sînge și să-l ia pe Nico drept un vulgar spărgător. Cele douăsprezece luni departe de violența inerentă meseriei vor fi desigur o paranteză salutară. Marie se Întoarse În cameră, ferm decisă să uite că același coșmar Îi mai bîntuise deja nopțile cînd era foarte mică. Trei ceasuri mai tîrziu, incapabilă să pună geană pe geană, Încă se mai gîndea la coșmar, În timp ce alerga cu pași mărunți pe poteca vameșilor. În mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
spre Anne, care făcea deja cale-ntoarsă, se Îndreptă spre locul de Îmbarcare. Lucas o ajunse din urmă și Îi luă autoritar geanta din mînă, escortînd-o. Se gîndise pe drum la ce i-ar fi putut spune pentru a o reține, decis să nu folosească decît În ultimă instanță singurele argumente care i-ar fi putu schimba părerea, făcînd-o totodată să-l deteste definitiv. - Ești o excelentă polițistă, Marie, ești făcută pentru meseria asta și știi bine acest lucru. Locul dumitale e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ce ai împotriva lui? Ce nu-ți place la el? CĂLĂUL: Păi, așa arată un osândit? ARTUR ( Atins.): Dar cum ai vrea dumneata să arate? CĂLĂUL (Scuipând cu silă.): Ce-am ajuns, ce-am ajuns... (Îl măsoară pe ARTUR, apoi, decis, către GARDIAN.) Bine. Leagă-l de picioare. GARDIANUL: Mai încolo. Acu’ facem o plângere. CĂLĂUL (Electrizat.): V-ați dilit? GARDIANUL: Tu nu vezi cum plouă? Trebuie sa acționăm o dată! Omul ăsta e un dar al cerului. A venit la fix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
tare, că urăște să fie omul care îi cară pachetele Amandei, ceea ce însemna că trebuia să te străduiești să te ții după ea, încărcat cu o vitrină întreagă de cadouri, și să nu te împiedici, deși absolut toți trecătorii păreau deciși să te dărâme. În bucătărie, în mod cu totul neașteptat, se găsea un comitet de întâmpinare. —Soră Harris! a exclamat Amanda în timp ce-și dădea mănușile jos. Vă e frig sau ce s-a întâmplat? Haina asistentei Harris, legată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
reușit să desfacă partea din spate a căruciorului și să-l elibereze. Țuguindu-și buzele și bătând din gene, s-a ridicat în picioare. —Mulțumesc, a spus Hugo înșfăcând mânerele căruciorului. Acum ar cam trebui să plec. Însă Laura părea decisă să-l țină pe loc. —N-am știut că băiatul tău a început să vină aici, a rânjit ea, netezindu-și bluza de trening roz țipător trasă peste o pereche de blugi strâmți cu talia joasă, care stăteau să plesnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
foarte obosit. Chiar trebuie să-l duc acasă. Capitolul 17tc " Capitolul 17" Stând în fața casei, Hugo și-a amintit de instrucțiunile lui Neil. Ar trebui să fie destul de simplu, Fine. Vizitatorii - îi cheamă Buckley - sunt mai mult sau mai puțin deciși să cumpere locul, după ce l-au văzut pe website-ul nostru. Tot ceea ce trebuie să faci tu e să-i plimbi pe-acolo și să închei afacerea. Website-ul nostru, a sesizat Hugo. Dacă el n-ar fi insistat ca Dunn și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
tot timpul surprinzătoare. Căută din ochi pantofii, iar când făcu și a doua fundă îi auzi vocea. - Asta-i tare de tot, strada din spatele curții noastre! Aruncă ochii înspre televizor. O reporteriță, acoperită de o umbrelă care părea uriașă și decisă să acopere un cartier întreg, anunța cu o mină gravă că a avut loc un groaznic accident de circulație. Victima, un agent imobiliar, decedase, iar autorul părăsise locul faptei. Un individ în vârstă, probabil martor ocular, dădea declarații și făcea
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
făcu lăptoasă, căpătă consistență și gust de smântână. Reveni la realitate, aproape înecat, mototolind cearceaful între degetele crispate. Se uită la ceas. Patru fără un sfert. Beznă. Pipăi cu mâna după veioză, găsi într-un sfârșit butonul și îl apăsă decis, propunându-și să se ridice din cearceafurile jilave și să ajungă cât mai repede în bucătărie. O cafea e tot ce îmi doresc. Sau o vodcă, apucă să gândească înainte ca ochii să-i fie străpuși de lumină cu ace
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
plăcut, plecat pe pustii, către un inevitabil fluviu în care să se contopească într-o îmbrățișare vălurită. Dar scriitorul nu dădu atenție unor astfel de amănunte. Fumul acela care se mișca precum o cobră (alt șarpe, de data aceasta unul decis să stea în poziție de drepți) îl fascina, aproape că simțea nevoia să alerge cât mai repede pentru a vedea ce se întâmplase, unde anume și cine avusese ghinionul (șansa?) de a se afla la locul dezastrului (nu se îndoia
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mentenanță ar fi verificat, conform programării, regiștrii, apoi cursorul se îndreptă către partea din stânga-jos a ecranului, deschise meniul de start și se poziționă deasupra butonului shut-down. După câteva secunde, displayul se stinse, iar viața merse mai departe. Odată cu ea, decisă să plângă îndelung, precum o bocitoare profesionistă, ploaia se înteți... O sirenă sparse atmosfera, iar câțiva vecini, protejați de umbrele sau de pelerine, apărură la porți și priviră nedumeriți către casa prin ale cărei ferestre sparte ieșeau limbi de foc
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]