514 matches
-
brad fiind cele mai preferate căci delicioase. Deși lăptuca dulce sau lăptucă neagră se pot mânca crud, pentru celelalte soiuri este recomandat neapărat un tratat termic înainte de ingerare, altfel bureții pot să provoaca intoxicații digestive. După consum, câteodată urina se decolorează roșu, ce însă este inofensiv. Pentru genurile "Lactarius" și Lactifluus" (ca și pentru soiul "Russula") contează: Toți bureții fără miros neplăcut precum gust iute sau neconvenabil sunt comestibili. Chiar și unii din acei iuți ar putea fi mâncați.
Lactarius () [Corola-website/Science/336927_a_338256]
-
de asemenea aflate în descompunere) mai ales de foioase dar și de rășinoase în tufe mari (uneori formate din zeci sau chiar sute de exemplare). Această ciupercă comună și multianuală se dezvoltă din (martie) aprilie până în noiembrie (decembrie). Buretele se decolorează cu Hidroxid de potasiu mai întâi portocaliu, apoi negru, cu sulfat de fier inițial verde, mai târziu verde-negricios și cu tinctură de Guaiacum repede albastru-verzui. "Hypholoma fasciculare" poate fi confundată cu alte specii saprofite crescătoare pe lemn atrofiat ca de
Ghebă pucioasă () [Corola-website/Science/337126_a_338455]
-
predominant pe soluri nisipoase și argiloase, de-a lungul marginea drumurilor și a spațiilor deschise similare din păduri de conifere sau de stejar mixte precum prin câmpii. Timpul apariției este din (aprilie) mai până la sfârșitul lui noiembrie. Ascele ciupercii se decolorează cu iod albastru. "Peziza bădia" poate fi confundată cu alte specii de aspect asemănător din încrengătura "Ascomycota", cum ar fi: "Caloscypha fulgens" (fără valoare), "Dumontinia tuberosa" sin. "Sclerotinia tuberosa" (fără valoare), "Helvella acetabulum" (comestibilitate limitată), "Helvella leucomelaena" (comestibilitate limitată), "Otidea
Urechiușă bârligată () [Corola-website/Science/337260_a_338589]
-
margini de drum și în șanțuri, adesea însoțit de ciuperci din familiile "Sclerotiniaceae" și "Pezizaceae" (de exemplu "Peziza badia"). Apare, de la câmpie la munte, dar preferat la nivel mijlociu, toamna, din septembrie până la sfârșitul lui noiembrie. Cuticula corpului fructifer se decolorează cu Clorură de fier (III) imediat galben. Mitra tomnatică poate fi confundată cu specii asemănătoare, ca de exemplu: "Gyromitra fastigiata" (comestibilitate restrânsă), "Gyromitra infula" (comestibilitate restrânsă, foarte rară), "Helvella acetabulum" (comestibilă), "Helvella elastica" (comestibilă), "Helvella ephippium" (necomestibilă), "Helvella lacunosa" (comestibilă
Mitră tomnatică () [Corola-website/Science/337263_a_338592]
-
ciuperci români fac greșeala, dând acestui soi denumirea „păstrăv de fag”, care însă aparține speciei "Pleurotus ostreatus" (se dezvoltă pe fagi, pini și molizi, adesea sus pe trunchi, în 4-5 m înălțime). Variația buretelui "Pleurotus citrinopileatus" est galbenă. Buretele se decolorează, ca "Pleurotus ostreatus", cu acid sulfuric brun-rozaliu, cu roșu, apoi violet și cu tinctură de Guaiacum verde-albăstrui. Ciuperca poate fi confundată cu specii aceluiași gen sau al unuia înrudit, ca de exemplu cu: "Pleurotus cornucopiae var. citrinopileatus" (comestibil), "Pleurotus dryinus
Burete cornet () [Corola-website/Science/337298_a_338627]
-
temperaturi sub 11 ° C. Corpurile fructifere pot supraviețui înghețuri și dezvoltă spori chiar și la temperaturi mai mici de zero grade (după Bresinsky până la -2.8 ° C). În consecință, soiul este de titulat în Europa ciupercă de iarnă. Buretele se decolorează, cu acid sulfuric brun-rozaliu, cu roșu, apoi violet și cu tinctură de Guaiacum verde-albăstrui. Ciuperca poate fi confundată cu specii aceluiași gen sau al unuia înrudit, ca de exemplu cu variațiile lui, cu toate comestibile, ca "Pleurotus ostreatus forma florida
Păstrăv de fag () [Corola-website/Science/337313_a_338642]
-
umede ale pădurilor conifere sub molizi și mai rar în cele foioase, acolo mai ales sub fagi precum pe soluri puțin adânci, pe teren mlăștinos sau turbăros, ce se întinde deasupra unor materiale carbonate, din iulie până în noiembrie. Buretele se decolorează cu anilină încet galben de lămâie, devenind după ore roșu și cu albastru-negricios. Toxicologia acestei ciuperci foarte otrăvitoare nu se poate descrie exact, fiind cuprinsă sub termenul "sindrom resinoidian". Nu este posibil de a detoxifica-o prin fierbere, uscare sau
Vinețica focului () [Corola-website/Science/335885_a_337214]
-
intermedia", "Russula persicina", "Russula pseudointegra", "Russula rhodopus" respectiv "Russula sanguinea". De asemenea, "Russula emetica" poate fi confundată cu specii comestibile cum sunt "Russula aurea", "Russula decipiens", "Russula decolorans", "Russula integra", "Russula lepida" sin. "Russula rosacea", "Russula paludosa", "Russula vesca" (se decolorează cu sulfat de fier portocaliu-roșu) sau "Russula xerampelina". Pentru genul "Russula" (ca și pentru soiurile "Lactarius" și "Lactifluus") contează: Toți bureții fără miros neplăcut precum gust iute sau neconvenabil sunt comestibili. Chiar și unii din acei iuți ar putea fi
Vinețica focului () [Corola-website/Science/335885_a_337214]
-
de Nord se găsește la rădăcinile de castani comestibili precum în păduri de foioase uscate pe stejari și carpeni, apărând deseori pe sol (lemn îngropat, ce nu se poate distinge în cele mai multe cazuri), din (iunie) iulie până în septembrie. Carnea se decolorează cu hidroxid de potasiu verde și cu hidroxid de amoniu palid-verzui pe suprafața pălăriei precum cu sulfovanilină imediat roșu-violet, apoi mai închis (pălărie și lamele). Cu toate că ciuperca prezintă proprietăți medicinale antibiotice slabe, efectul toxic al conținutului de iludină, numit sindromul
Buricul măslinului () [Corola-website/Science/335919_a_337248]
-
Gray în cartea sa "A natural arrangement of British plants" din 1821, "Russula lepida" descrisă de Elias Magnus Fries în opera să "Anteckningar öfver de i Sverige växande ätliga Svampar" sau "Russula incarnata" a lui Lucien Quélet (1882). Buretele se decolorează cu sulfat de fier într-un ocru-roz palid. "Russula roșea" ar putea fi confundată între altele cu soiurile comestibile "Russula aurea, "Russula decipiens", "Russula decolorans", "Russula flava", "Russula integra", "Russula lepida" sin. "Russula rosacea", "Russula mustelina", "Russula paludosa", "Russula veșca
Pâinișoara oilor () [Corola-website/Science/335928_a_337257]
-
Bucovina de Nord oriunde pe sol, izolată sau în grupuri mai mici, în păduri foioase și conifere, deseori și pe marginile lor. Buretele, care se dezvoltă din mai până în octombrie, crește în câmpie dar mai rar în munți. Buretele se decolorează cu acid sulfuric roșu de Siena, cu anilina galben de lămâie (apoi verzui, după 3 ore roșiatic), cu tinctura de Guaiacum albastru-verzui, cu Hidroxid de potasiu galben, cu naftolul α albastru că cerneală, cu rezorcina după câtva timp ușor ruginiu
Vinețică () [Corola-website/Science/335943_a_337272]
-
a lungul timpului s-au mai făcut două denumiri care pot fi neglijate: prima ca "Dryophila caperata" de către botanistul francez Lucien Quélet în 1886 și ultima ca "Togaria caperata" de micologul englez Worthington George Smith (1835-1917) în 1908. Carnea se decolorează cu hidroxid de potasiu galben și cu roșu. Acest burete poate fi confundat, în primul rând de începători, cu mai multe alte specii, parțial comestibile, (de exemplu "Cortinarius armillatus" tânăr, "Cortinarius balteatoalbus", "Cortinarius caninus", "Cortinarius glaucopus", "Cortinarius percomis", "Lepista nuda
Ciupercă țigănească () [Corola-website/Science/335961_a_337290]
-
în onoarea botanistului și micologului francez René Charles Joseph Ernest Maire, (1878-1949), nume binomial până la sfârșitul secolului al XX-lea. Atunci s-a preluat din nou denumirea "Russula nobilis" a lui Velenovský, actuală până în momentul de față (2016). Buretele se decolorează cu hidroxid de potasiu imediat palid galben-maroniu, cu sulfat de fier (II) gr-roșiatic până galben-maroniu și cu tinctură de Guaiacum după zece secunde albastru închis. Toxicologia acestei ciuperci otrăvitoare nu se poate descrie exact, fiind cuprinsă sub termenul "sindrom resinoidian
Vinețica nobilă () [Corola-website/Science/336016_a_337345]
-
intermedia", "Russula persicina", "Russula pseudointegra", "Russula rhodopus" respectiv "Russula sanguinea". De asemenea, "Russula nobilis" poate fi confundată cu specii comestibile cum sunt "Russula aurea", "Russula decipiens", "Russula decolorans", "Russula integra", "Russula lepida" sin. "Russula rosacea", "Russula paludosa", "Russula vesca" (se decolorează cu sulfat de fier portocaliu-roșu) sau "Russula xerampelina". Pentru genul "Russula" (ca și pentru soiurile "Lactarius" și "Lactifluus") contează: Toți bureții fără miros neplăcut precum gust iute sau neconvenabil sunt comestibili. Chiar și unii din acei iuți ar putea fi
Vinețica nobilă () [Corola-website/Science/336016_a_337345]