2,354 matches
-
bănui că nu valorez cît frate-meu. Iartă-mă că te-am făcut să-ți pierzi vremea. Se răsuci și o zbughi pe coridorul ce ducea spre bibliotecă. Am văzut-o Îndepărtîndu-se pe pardoseala În alb și negru, umbra ei decupînd perdelele de lumină ce cădeau dinspre geamuri. Bea, așteaptă. Am blestemat poza pe care o luasem și am Început să alerg după ea. Am oprit-o la jumătatea coridorului, Înșfăcînd-o de braț. Mi-a aruncat o privire care ardea. — Iartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
New York la Boston. întărită în urma războiului, industria automobilului triumfă. Apar noi tehnologii, printre care radioul și motorul electric. în 1919, Tratatul de la Versailles, a cărui secțiune economică este redactată în special de oamenii de finanțe americani, redesenează harta Europei. El decupează Imperiul Otoman în bucățele ușor de digerat, ratifică nașterea Uniunii Sovietice și impune Germaniei învinse plata unei imense datorii de război. Atotputernic acum, președintele american poate chiar să încerce să impună reguli pentru evitarea unui nou război, prin crearea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
cât o mie de ceruri, unde sufletele fericiților ar fi Înotat, scăldându-se Într-o eternă purificare? Îndepărtă cupa, Îngrozit de blasfemie, așezând-o brusc pe masă. Atunci, un sunet metalic curmă tăcerea. O privi cu luare-aminte. Lumina lumânării Îi decupa clar conturul. Meandrele și curbele de pe piciorul pocalului, cu traseul lor simetric, desenau pe fundal conturul a două chipuri omenești opuse. Umbra omului cu două fețe despre care vorbise Marcello. A noua umbră... Asta ce Însemna? Ridică iarăși cupa, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
îndrăznea nici să se arate și-și petrecea zilele ascuns în spatele imenșilor nori îndoliați. Puștii nu mai pierdeau vremea pe străzi, nu mai mergeau la pescuit, nu mai aruncau cu pietre în geamuri. Până și animalele păreau fără chef. Clopotele decupau timpul ca pe un trunchi de copac doborât. Câteodată, urlete de lup umpleau orașul. Era Martial Maire, prostănacul, care înțelesese totul, și care-și striga suferința, chircit la poarta școlii. Poate că ar fi trebuit să facem cu toții ca el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
chipul ei, dar ochii și surâsul ei, strălucirea soarelui pe mâna sa ce ținea marginea pălăriei ridicate de vânt, toate acestea îi dădeau acelui chip o grație fermecătoare. Era o adevărată regină a câmpurilor. Cea de-a doua fotografie fusese decupată, după cum o demonstrau marginile netede în stânga și-n dreapta, precum și forma ciudată a pozei în care o fetiță fericită privea drept în față. Foarfecele lui Destinat o izolase astfel pe Belle de jour din fotografia pe care i-o dăduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
textul poeziei, e drept că aveam o altfel de voce, poate mai subțire, eram micuță și toți se minunau cât volum am, cântam, uneori, cântece germane, Lili Marlen, mai ales, îmi ieșea foarte bine, mi se potrivea... Femeia cu rochia decupată la spate până jos, spre cele două fese, începe să cânte, are o voce groasă și cântecul chiar i se potrivește, nu clipește, nu are emoții, ridică nasul coroiat: Vor der Kaserne/ Vor dem groben Tor/ Stand eine Laterne/ Und
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pe afară, nefericită, Loredana ar vrea s-o aducă înăuntru, dar Maestrul fusese categoric: miroase a câine prea tare în casa asta, să mai stea și afară! Acuma, bărbatul e rezemat cu fruntea de ușa de la intrarea în casă, ușă decupată pe toată înălțimea, pusă sticlă la mijloc, așa încât, în depărtare, se poate vedea grădina în toată frumusețea ei. Bună arhitectă am avut!, exclamă el, se uită spre merii plini de fructe, dar n-o să-i culegem încă, e cald și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
trecut i-am scris unei fătuțe de la St. Timothy un bilețel de amor cu-adevărat frumos. Într-un loc m-am excitat prea tare și am scris „Doamne, ce mult te iubesc!“ Ea și-a scos forfecuța de manichiură, a decupat cuvântul „Doamne“ și a arătat scrisoarea Întregii școli. Nu merge nicicum. Nu sunt decât „dragul și bunul de Kerry“ și tot rahatul ăsta. Amory a zâmbit, Încercând să se imagineze ca „dragul și bunul de Amory“. N-a reușit deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
important. Din moment ce au spus‑o alții mai deștepți decât mama lui Hans, înseamnă că‑i adevărat. Soarele nu râde în timpul ăsta, fiindcă tocmai s‑a retras definitiv. Din Kochgasse n‑au mai rămas decât cercurile luminoase pe care felinarele le decupează din întunericul caselor. Asta nu înseamnă însă că ceea ce nu se vede nu există. În măsura în care n‑a trecut și nu e, deci, uitat și îngropat, mai este încă prezent. Este încă prezent, și multe destine, de altfel nu foarte interesante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
altul. De aceea existați, iar eu exist de asemenea. Ce prostie mai e și asta? Doar lumea‑i așa de frumoasă și de largă și de pestriță și de tânără, mai ales când și tu ești tânăr. Au voie să decupeze noul poster cu Elvis, în sfârșit le dă voie, deși până acum le interzisese acest lucru. Mama e alungată ca o muscă sâcâitoare. În timpul ăsta copiii își recapătă privirea aceea anormală de dinainte. Mama pleacă și din ușă spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de departe sub jetul de apă, de parcă i‑ar despărți o autostradă foarte circulată, ca‑ntr‑o zi de duminică. Vrei și tu un pupic, nimic mai mult, și nici pe ăsta nu‑l primești. Nu de mult, Rainer a decupat câteva postere cu fete din niște reviste ilustrate, dar le‑a îndepărtat sânii și restul corpului cu ajutorul unei foarfeci, doar chipul a ajuns să ocupe acel loc de cinste, pe ușa de la șifonier. O pată uriașă de lumină tremură pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
sănătos. Toți suntem egali, adică suntem oameni din carne și oase. Doar tu, mamă, tu ești imaterială ca bunul Dumnezeu; numai tata îți înjosește trupul, de aceea spun că acest trup nu există și chiar la posterele cu fete drăguțe decupez totul de la bărbie în jos, înainte de a le expune pe dulap. Carnea începe imediat să pută dacă o ucizi și o lași la loc deschis. Ah, băiatul ăsta! Iar acum șterge‑te bine, asta poți să faci și singur. Orga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
scutită de negativitate, un refugiu în care nu se promite că fericirea va fi atinsă mâine, într-o altă lume sau într-o altă viață, ci aici și acum cu trupul pe care-l ai, fiind ceea ce ești, în cadrul geografic decupat de voința oamenilor, la periferia Atenei. Grădina lui Epicur este anti-Republica lui Platon. Căci Cetatea autorului dialogului Phaidon e perfectă pentru că este ideală și inexistentă, ea scânteiază, dar cu sclipirile bijuteriilor false, strălucește, dar precum decorurile de teatru, unde nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Terra etc., etc. Episodul 21 La barul „Supernova” În sfârșit, tot mergând ei pe bulevard însoțiți de cele două femeiuști verzi care chicoteau și glumeau de te treceau fiorii, ajunseră în fața unei intrări somptuoase, deasupra căreia o lumină intermitentă, gălbui-roșiatică, decupa în noapte literele firmei: „Supernova Bar. Only for Men and Women”. Femeiuștile le făcură semn că aici, și cei trei roboți pământeni, însoțiți de Getta 2, pătrunseră, nu fără o firească emoție, înăuntru. Înăuntru era cam întuneric și mirosea ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
iarnă cumplită - omul meu de zăpadă doar în Photoshop 3 cărări de iarnă - pe urmele tatălui până la crâșma Vasile Conioși-Mesteșanu 4 Om de nea gătit - bunica nu-și găsește oală de noapte Ildko Juverdeanu 5 om de zăpadaă- de pe cer decupează norul cu barbă 6 slujba prea lungă - fumătorul pe furia iese-n pauză 7 cerul plumburiu - în curtea bunicilor sania-așteapta... Marcela Ignatescu 8 primul pătrar - doi câini vagabonzi șchiopi urlă în noapte 9 iriși albaștri - bunica trece pe lângă ei fără
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361394_a_362723]
-
îmi pot regăsi forma delimitată odinioară dintr-un punct. Astăzi este suprarealist crescută într-o formă primară care nu își înțelege marginile. Doar crește fără nicio determinare și îmi încearcă gustul gândurilor. Mă încearcă tot mai mult înțelegerea pentru realitatea decupată din noțiunea prestabilită de realitate alternativă. Realitatea alternativă să fie o constantă tangentă în realitatea propriu-zisă dar amandouă să plece de pe principii de egalitate. Rațiunea îți poate oferi o realitate prin prisma cognitivului, care se reflectă imagistic la nivel central
PUNCTE...REFERINŢE GEOMETRICE SAU SUMA REALITĂŢILOR ALTERNATIVE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361409_a_362738]
-
913 din 01 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Îmi place pielea ta crudă, zăpada cruciadelor o preerie adulmecată de păsări expirate în vreme de război, citesc despre golul din umbre ca despre insomniile tale furișate prin galaxii de uitare mă decupezi în lungi miresme de vară și mă mîntui cu totul ca pe-o meduză leneșă cu gleznele ude de dragoste cu tine într-o valiză plină de nori de ore mototolite în modul cel mai distins albastru regal din zile
ZĂPADA CRUCIADELOR de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 913 din 01 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363979_a_365308]
-
frustrări dureroase, care i-au marcat existența, trecând peste ele cu demnitate, cu înțelegere și cu discreție, uneori chiar și cu umor. Apropiindu-se ziua lui de naștere la mijloc de ianuarie, mi-am propus ca din viața lui să decupez scene mai puțin cunoscute publicului larg, care ilustrează umilința prin care a trecut de-alungul vieții lui atât de scurtă. Pentru a fi mai autentice, am descris scenele din viața lui sub formă de dialog: 1. Hamal în port la Giurgiu
EMIESCU-STĂRI DE UMILINŢĂ TRĂITE CU DEMNITATE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363061_a_364390]
-
corporații! Apare chiar scheletul înfiorător al unei noi construcții. Dar senzația este similară cu vederea unui schelet uman. Și din loc în loc, terenuri năpădite de buruieni înalte, filiforme... iar printre ele, apare gingaș, câte-o spirală ascendentă de frunze alternante, decupate în forme interesante, care nu se simplifică decât reducându-se din ce în ce mai mult spre vârful plantei, unde sfârșesc prin a deveni sepalele caliciului, aliniate în cerc. Este o întoarcere spre începutul lor și în același timp un nou început, cel al
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]
-
de catifea, ci un pat modest, asemenea celor existente în casele țărănești. De aici se ajunge în baia reginei, intimă și luxoasă. În centru se află o vană mare, patru vane laterale mai mici, pe pereții laterali în care sunt decupate arcade, sunt lavoare prevăzute cu câte două robinete și geamuri mici, divers și viu colorate. In budoarul reginei se află un lavoar din marmură roz, o oglindă și un dulap. O ușă masivă de lemn cu motive florale conduce spre
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
diagonală, fortifică sacralitatea locului. În fața bisericii turiștii îmbrățișează un arbore despre care aflăm că este arborele de hârtie pe care, conform unei credințe bulgărești străvechi, dacă îl îmbrățișezi, îți aduce bogăție. Pe laterala dinspre mare a Capelei în beton este decupată o cruce, iar în pământ este fixată o cruce de piatră, în poziție verticală. Pe ea sunt încrustate elemente cu o simbolistică bogată: în partea de jos se află două oase și un cap de mort, deasupra o combinație de
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
MANDALAY BAY ÎN VEGAS (VII) Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 202 din 21 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Tentațiile te cotropesc la fiece pas, ai vrea să insiști pentru a fixa în memorie detalii, dar nu poți decupa pe felii întregul decât cu multă stăruință, valul te ia și ești mereu într-o amețeală a simțurilor, a culorilor, luxul debordant se lăfăie sporindu-ți “încremenirea” într-un șir nesfârșit al semnelor de exclamare care instabilizează firea și n-
DE MÂNĂ, CU LENIN DECAPITAT LA MANDALAY BAY ÎN VEGAS (VII) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366833_a_368162]
-
aș teme de noapte decât dacă ea ar ieși din mine... Exil în inimă (VI) viața este o minune, Luiza, și noi ne ascundem între penele ei unii stau cu lupa să îi afle secretul alții cu foarfeca să-i decupeze inima alții se roagă să continue această minune. noi ne ascundem între penele ei până când ea se va ascunde definitiv în noi. Exil în inimă (VII) încă nu se știe pe ce drum ni se va întoarce sufletul acasă lumea
EXIL ÎN INIMĂ de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367097_a_368426]
-
treaptă socială sau culturală s-ar găsi. Prostituata, culegătoarea de pere, cusutoreasa-artistă sunt personalități. Au nume, hipocoristice și porecle, biografii, motivații, speranțe, realizări, satisfacții, necazuri. Tot așa, faptele și evenimentele sunt întâmplări aparte, cu reușite sau eșecuri și rateuri precis decupate de scriitor și radiografiate fără menajamente. Nimic nu alunecă din planul certitudinii: „este”, „s-a întâmplat”, „a fost”, „îmi aduc aminte”, „vă mai aduceți aminte?”, „văd”. Alexandru Emil Petrescu știe bine pentru cine scrie și aduce întotdeauna informații binevenite (pentru că
CARTEA DESPRE „ORICE” (UN PLOIEŞTEAN LA CURTEA SPANIEI DE ALEXANDRU EMIL PETRESCU) de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367130_a_368459]
-
sau al unor sfinți. În atelier se simte mirosul pielii arse și al vopselii acrilice cu care Cătălin Golea a colorat suprafața de imprimare pentru a obține efecte de fond și pentru a evidenția cromatic imaginea. La final, pielea este decupată cu fascicolul laser. Marginile au un contur sinuos, ca cel al papirusurilor mâncate de vreme. Este necesară și o latură creativă, pentru ca icoanele să aibă statut de lucrări cu semnătură de autor În atelierul lui Cătălin Golea s-au adunat
ICOANE PE PIELE de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349565_a_350894]