1,118 matches
-
sunt așadar abordate în mod constant cu referire la capitalism (la societățile "moderne", industriale etc., în funcție de denumiri), ceea ce înseamnă că diversele enunțuri teoretice sunt supuse unei verificări reflexive imposibil de dus la bun sfârșit, de vreme ce această verificare este complicată de decupajele epistemice și condamnată să confrunte materiale și abordări eterogene. Această reflexivitate necesară îi constrânge pe antropologi să nu rețină din societățile "moderne" din centrul sau de la periferia capitalismului după termenii în uz la acea dată decât unele scheme abstracte și
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
termenul putând fi înțeles în polisemia lui intrinsecă. Tematicile "dezvoltării" implicând în logica lor proprie și chiar de la origine (independențele) o optică integraționistă ar putea fi considerate exemplare pentru trecerea de la o voință de finalizare la o supunere ideală față de decupajele și modelajele obiectelor de către organismele de finanțare, în pofida calității anumitor lucrări ce reintroduc instituțiile de dezvoltare ca pe unul din actorii dinamicii raporturilor sociale. Să observăm în paralel că în orientările instituționaliste ale științelor economice, precum și în anumite curente ale
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
a unui grup social dat, produs de diviziunea muncii, și pe segmentarea ierarhică a societății. Dacă ele semnalează cu putere influența întreprinderii, aceasta din urmă rămâne însă îndepărtată, cu unele excepții, în virtutea poziției contingente pe care o ocupă în cadrul problematicilor. Decupajul ei latent, prin atenția prioritară acordată categoriilor inferioare, absența aproape completă a studiilor etnologice ale nivelurilor ei superioare, ignorarea frecventă a straturilor ei de mijloc, arată la un alt nivel că întreprinderea în globalitatea și complexitatea ei pare aici oarecum
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
interes în cadrul unei perspective afirmate de separare între câmpuri sociale a priori deschise unei multitudini de strategii (familie, rezidență, asociații, sociabilitate etc.) și altele precum munca și înscrierea profesională, care ar sta sub semnul impunerilor globale. Punerea în cauză a decupajului epistemic postulat, care abandonează întreprinderea sociologilor, economiștilor și disciplinelor având ca finalitate gestionarea, a fost propusă doar de puțini antropologi, preocupați de a nu elimina această sferă dintr-un demers antropologic prin definiție "totalizant" privind prezentul societății. În această optică
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
Ceea ce a fost desemnat drept "cultură a muncitorilor" a modelat totodată o tematică și, începând cu anii șaptezeci, i-a îndreptat pe unii antropologi spre universurile industriale ale terenurilor franceze, africane sau sud-americane, în cadrul identificării dihotomiilor de clasă reproduse în decupajul obiectelor și evacuând întreprinderea ca unitate socială coerentă în singularitatea ei. Drept urmare, în timp ce "managementul participativ" cunoștea momente foarte scurte de glorie ideologică, "cultura de întreprindere", menită să șteargă bipolarizările și tensiunile rezultând din dominările înscrise în muncă, i-a atras
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
importanța întreprinderii în câmpul pieței, sunt concentrate astăzi cu prioritate asupra oamenilor de afaceri, a investitorilor, antreprenorilor și conducătorilor locali, pe scurt, a tuturor "șefiilor" moderne ale întreprinderii cărora li se măsoară aptitudinile culturale după capitalismul mondializat. În acest cadru, decupajul etnic este reînnoit mai ales prin scrutarea unui "ethos" în mod necesar singular al păturilor dominante autohtone cărora le sunt încorporate mitic cele inferioare lor, în măsura în care acestea sunt concepute ca reprezentative ale unei omogenități culturale globale: etnicizarea calităților sau a
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
oră) și foarte complexă, dând loc nu la dispute, ci la multiple considerații juridice; atribuirea unei părți nu e niciodată individuală, ci se face în funcție de rudenie. Bucata va fi împărțită între toți bărbații grupului de rudenie, de unde o înmulțire a decupajului cel puțin de neînțeles. Prin caracterul ei stereotipat, făcând legătura cu strămoșii prin această obligație de autoconsum, această vânătoare rămâne martora unui univers non-monetar. Totuși, puritatea ei e pusă în cauză, și aceasta în două moduri: • prin prezența străinilor în
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
pe de o parte, DEP evaluează politicile culturale; pe de alta, se ferește să evalueze politicile publice, căutând doar să înregistreze practicile, să le înserieze și să le grupeze în "tipuri" de practici (pe baza unui eșantion național, fără nici un decupaj regional). Această atitudine permite ministerului (Lang, în mod deosebit) să intervină "asupra" rezultatelor, să le conteste, chiar să le minimalizeze. Într-o sinteză a rezultatelor produse de trei anchete prealabile realizate de serviciul său, Donnat arăta că cei mai mari
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
distincte, dar care surprind aceeași realitate socială sub două aspecte diferite, căci, din moment ce dăm o anumită definiție managementului, implicit stabilim și contextul În care el apare. Definițiile joacă un rol important În procesul cunoașterii, ele „departajând” domenii de „realități”, creând „decupaje” În realitatea investigată. Se spune că „nomen este namen” („a cunoaște Înseamnă a numi”). Prin crearea și definirea unui concept, noi devenim conștienți de existența unei realități, ceea ce nu are un „nume” nu are nici o posibilitate de a fi identificat
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
de a reduce dependența de resurse (printr-un management strategic vizând formarea de „coaliție”, alianțe, rețele), teoriile noi (constructiviste) susțin rolul organizației de a schimba mediul și - În special - de a-și construi un „context” propriu de acțiune ca „un decupaj” realizat În mediu, În raport cu strategiile manageriale. „Contextul include acele elemente importante pentru viitorul Întreprinderii, atât În mediul exterior În care ea acționează, cât și În ceea ce privește caracteristicile interne ale Întreprinderii Înseși. Înțelegerea contextului reprezintă punctul de plecare a managementului strategic”<footnote
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
Costică Pintilescu și Nicolae Coca). În familiile Maftei, Vraciu și Grigoreanu se purta peste cămașă ilicul împletit din lână albă în mai multe modele. Peste jaletcă se purta o haină scurtă de suman denumită „chepeneag”, ornamentată cu benzi înguste și decupaje florale tip „coada șoricelului”. Flăcăii ieșeau la horă cu sumane găitănite 1, purtau tot timpul anului opinci din piele de porc, cu „gurgui” și încrețite la călcâi și oghele 2 din suman alb sau negru. La confecționarea flanelelor, ilicelor și
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
arhaica piesă moldovlahă, ajunsă până astăzi din vremuri străvechi. În satele răzășești Bărboasa, Dealu Perjului și Laz portul național era asemănător cu cel din restul comunei, cu deosebirea că peste jaletcă, sumanul denumit „cherpeneag” era ornamentat cu benzi înguste și decupaje florale din catifea. Încălțămintea purtată după anul 1900 consta din iminei 3 făcuți „de porunceală”, la atelierele specializate din Gloduri și Stănișești și din cizme cumpărate din comerț sau confecționate la meșteri precum Zaharia C. Zaharia sau Costică V. Savin
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
eului creator. Numai acesta poate pretinde că ține seama atât de personalitatea autorului, cât și de ceea ce e el În stare „să scoată” din ea. Altfel spus, subiectivitatea e o condiție esențială a intimității, pentru că, ontologic vorbind, ea creează un decupaj În real, În realitatea „obiectivă” a vieții. Or, să observăm imediat, estetica intimității și a intimului operează modificări structurale În Însuși spațiul asupra căruia se proiectează. Intimul devine, astfel, o valoare psihologică, un câmp tensional În interiorul căruia se desfășoară mișcările
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
el trăsături, obiceiuri, acte care alcătuiesc personalitatea autorului de jurnal. Desigur, e vorba de un autoportret fulgurant, care nu are decât arareori consistența și coerența autoportretului din artele plastice. Recompus după o geometrie variabilă, el propune o lectură proprie, un decupaj mai degrabă al stărilor decât al imaginilor. Portretul construit de către jurnal va fi, așadar, Întotdeauna unul mai apropiat de psihologic decât de arta literară. Absența autoportretului sistematic și voluntar se leagă, fără Îndoială, de pactul secretului. Scriind, inițial, doar pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
efortul sistematic al creării unei realități secunde. Ambiția jurnalului intim este de a reface, de a re-da, de a salva in extremis realitatea primă. E un rol asumat aproape În mod inconștient, extras din datele inițiale care-l fac posibil. Decupaj În real, jurnalul acționează În funcție de pulsiunile conținute de selecția (sau absența selecției) operată la nivelul realității propriu-zise. Cu toate acestea, el cade În plasa ficționalizării, Împrumutând tehnicile prozatorului, constrâns de tensiunea conținută de Întâmplările pe care le narează nu atât
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
jurnalul intim ia naștere asemănător felului În care Își croiește liliacul drumul În bezna compactă În care se mișcă. Sunetele emise Înspre țintele necunoscute se Întorc modulate, iar radarul ultrasensibil nu face decât să decodifice și să sistematizeze semnificațiile acestui decupaj În real. Prin urmare, acumularea de asimetrii transformă jurnalul Într-o oglindă involuntară a eului. Adică forma cea mai complexă de autocunoaștere. (De altfel, În Evul Mediu, speculum, oglinda, oglindirea, numea sistematizarea enciclopedică a cunoștințelor.) Fără Îndoială, e vorba de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
elimina din descriere ficțiunea, imaginarul, interpretarea. Dar, alungate pe ușă, acestea se reîntorc pe geam. Tensiunea extraordinară provocată de dubla articulare a autoportretului - la o extremă, de imaginarul cu pretenții de obiectivitate al scriitorului, la cealaltă, de expresivitatea involuntară a decupajului zilnic - conferă jurnalului, ca Întreg, rolul de conștientizare a sinelui. Adică prerogativele fantasmării În marginea a ceea ce pare cunoscut, acceptat și inamovibil. Înainte de a fi scrierea multiformă (Însă ușor previzibilă) a ceea ce se vede, jurnalul e investigarea turbulentă a ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
jurnalului - pretenția de a surprinde clipa -, de a nemuri un prezent strict delimitat este și ea contrazisă de complicațiile practice ale relației scriere - lectură. Jurnalul se vede mereu proiectat spre un viitor incert, singurul capabil să obiectiveze ceea ce, În complicatele decupaje din prezent, se relevă a fi, de fapt, atemporal. Deschiderea jurnalului către viitor este, fără Îndoială, perfect exemplificată de situația autoportretului. Dacă jurnalul rămâne fatalmente un gen ce refuză Închiderea imediată, cu atât mai mult autoportretul va trebui să-și
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
un subiect de neocolit pentru cercetătorii memoriei, motivați și de controversele pe tema cunoștințelor de istorie oferite sau nu elevilor 35. În volumele coordonate de Pierre Nora, cartea școlară a fost considerată, în sine, un "loc al memoriei"36, un decupaj exemplar al identității naționale 37. Analiza relației dintre manualul de istorie și memoria colectivă a devenit un subiect aparte de cercetare 38, evoluând considerabil în următorii ani. Studiul conținuturilor s-a extins apoi și asupra practicilor prin care sunt vehiculate
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
o metodă nouă, practicându-se și înainte de 1989, dar la alte dimensiuni. Introducerea obiectelor opționale a oferit o șansă de recuperare sau aprofundare suplimentară, în cuprinsul unor cursuri de istorie locală, de istoria artei sau a bisericii, populate cu obișnuitele decupaje instituționale, monografice sau biografice. Ceea ce a rămas după toate amenajările este, în continuare, concordant cu ceea ce se întâmplă și în alte țări; în Franța, de exemplu. Aici învățământul istoric debutează în școala primară, fiind proiectat după principiul că toți elevii
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
informații, care în manualele claselor mai mari s-ar fi regăsit la rubrica de "politică internă". Dar aici se restrângeau la o simplă frază, că "Ștefan-Vodă s-a îngrijit să sporească bunăstarea țării". Realizările culturale ale domniei sale aglomerau sfârșitul acestui decupaj, după care cititorul era brusc readus la scopul principal al relatării, printr-un fragment despre "Pregătirile pentru apărarea țării". Sensul atribuit retrospectiv întregii sale domnii era unul singur: "mai mult ca orice, Ștefan-Vodă a dorit ca Moldova să fie țară
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Adunări (s.n. C.M.)"82: titulatură mai potrivită în timpul comunismului, decât în Evul Mediu. Expunerea "politicii interne" a devenit aici o miză categoric mai importantă decât în manualul de școală primară. Dar nu Ștefan a fost, în realitate, vizat în acest decupaj, ci "puterea centrală", în jurul căreia "clasele sociale" se grupau din motive uneori patriotice. Marea boierime, de pildă, obiect principal al blamului istoric postbelic, a fost amintită doar ca antiteză pentru "boierimea mică, orășenimea, țărănimea liberă". Domeniul și sfatul domnesc erau
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
alături de Iancu de Hunedoara, Vlad Țepeș apărea împreună cu Ștefan cel Mare, iar Mihai Viteazul rămânea să încheie singur subiectul. Textul propriu-zis al lecției consta în două propoziții, elevul fiind trimis, pentru detalii, la "dosarul" domnitorului. În sprijinul textului principal, un decupaj rezervat "evenimentului istoric" găzduia referințe speciale la celebra luptă de la Vaslui, inclusiv cunoscuta hartă militară a bătăliei, însoțită de minime explicații 93. În final, la grupajul recapitulativ "galeria marilor voievozi" se confirma aceeași distribuție inegală. Ștefan împărțea o singură pagină
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
care le înlocuia 104. În acest format, Evul Mediu românesc a fost descris în nu mai puțin de 140 pagini, dintre care aproximativ 30 erau rezervate marilor voievozi, în capitolul dedicat "luptei pentru neatârnare și apărarea lumii creștine". Acest voluminos decupaj a oferit, aproape un deceniu, relatarea maximală a eposului ștefanian, depășind toate ofertele istorice de uz școlar de până atunci. Domnitorul domina categoric saga veacurilor XIV și XV, iar prezentarea sa amintea de structura narativă a manualelor din anii '80
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de o altă generație de manuale. Tratând teme de istoria "universală", din antichitate până în secolul al XVII-lea, ele cuprindeau și câteva secvențe de istorie românească. Sub titlul "Relațiile comerciale și politico-militare ale Țărilor Române" se regăsea, de exemplu, un decupaj aproape identic cu cele din manualele de clasa a XII-a, unde erau amintiți succint aceiași voievozi. După cum era de așteptat, lecția culmina cu Ștefan și se încheia cu Mihai Viteazul. Domnia voievodului moldovean era apreciată, cu predilecție, în termeni
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]