759 matches
-
prin deducții, cu un conținut predictibil, în genere. În marea dialectică dintre cunoașterea „empirică” și cea „rațională” de care Einstein vorbea deseori, realiștii tradiționali sunt adepții metodologiei primeia 36. Deoarece nevoia determinării, a predictibilității și a sistematizării logice prin interpretări deductive a fost evitată în mod explicit cel puțin de unul dintre ei (și probabil, implicit, de ceilalți), ideea unei construcții pur raționale, în care fiecare generalizare „să fie derivată, pas cu pas, cu o asemenea precizie, încât fiecare dintre afirmațiile
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ale tuturor acțiunilor politice este lăudabilă și perfect compatibilă cu prescripția raționalist-critică a individualismului metodologic. Faptul că se bazează pe inducție pentru a-și justifica descoperirile rămâne însă problematic, iar eșecul de a-și ordona explicațiile cauzale în forme sistematice, deductive nu le oferă posibilitatea de a demonstra că toate concluziile lor stau în picioare nu numai din întâmplare, ci și dintr-o necesitate logică evidentă. În această măsură, realismului tradițional îi lipsește ingredientul fundamental care face metoda științifică atât de
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
consecință, nu este surprinzător faptul că prima modificare a succesorilor lui, realiștii structuraliști, nu a ținut atât de conținut, cât de metodologie: trecerea de la un set de explicații bazat pe istorie și justificat inductiv la unul mai abstract și sistematizat deductiv. Un asemenea efort, tipic științelor sociale moderne, a devenit evident în opera deschizătoare de drumuri a lui Morton Kaplan, iar abordarea sa și, mai apoi, cea a lui Waltz trebuie să fie acum reinterpretate. O retrospectivă a situației Irakuluitc "O
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
pare a fi simplă și cu rezultate imediate. Deși a fost aplicată până acum pe mai mult de trei milioane de oameni, nu se furnizează informații despre validitatea ei. Descrierea tipurilor stilurilor de conducere conține mult prea multe date intuitive, deductiv‑speculative, amintind de zodiac. Instrumente de diagnoză a stilului de conducere au fost elaborate și în literatura psihologică românească. Prezentăm în continuare câteva sugestii. Pornind de la cele șase tipuri de activități pe care le desfășoară liderul unui grup (luarea deciziilor
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
străduiește să soluționeze unele dintre dificultățile create de o asemenea raționalitate incompletă. Lindblom, studiind mai ales administrația publică și instituțiile politice, constată că, din perspectiva luării deciziilor, acestea sunt departe de prevederile modelului raționalității complete, care aspiră la idealul rațional deductiv. Și atunci, în loc să cerceteze modul în care trebuie elaborate deciziile, el își propune un scop mai realist, și anume studierea modului în care sunt elaborate deciziile în fapt. În realitatea organizațională deciziile trebuie să se adapteze la trăsăturile reale și
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
noțiunea. Aceasta se formează pe baza unor imagini concrete, ale observațiilor. Mimico-gesticulația și felul în care se manifestă deficientul de auz în cadrul activitățiilor conduc la concluzia că gândirea în imagini nu este lipsită de unele forme elementare de raționament inductiv, deductiv și analogic. Dacă inducția și deducția ar fi absente, nu s-ar putea forma nici imaginea generalizată. Totuși, gândirea în imagini a deficientului de auz permite prea puțin evoluția principalelor calități care se realizează la auzitor prin cuvânt ca: discernământ
Ora de limba rom?n? la clasa cu elevi deficien?i de auz by Adina Cr?escu [Corola-publishinghouse/Science/84016_a_85341]
-
problemă, a întrebărilor retorice sau care determină reflecții (Ce se întâmplă dacă? Din ce cauză? Ar putea fi și altfel? La ce credeți că vă folosește această informație? Etc.). De asemenea, profesorul va aprecia și strategia comunicării (inductivă, explicativ-demonstrativă, euristică, deductivă, prin analogie sau combinată), precum și mijloacele audio-vizuale, a căror folosire sporește receptivitatea. 4. Comunicarea în afaceri 65 67 Activitatea de comunicare a firmei, preocuparea pentru modul în care întreprinderea își stabilește relațiile cu clienții sau furnizorii, atitudinea față de imagine contribuie
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
este susceptibil de a fi demonstrat. Ca atare, axiomatica, în accepțiunea ei de bază, reprezintă un corpus de concepte nedefinibile sau un ansamblu de propoziții nedemonstrabile declarate ca fiind valide sau adevărate și antrenate în construirea teoriei printr-o metodă deductivă. Axiomatica implică definirea statutului elementelor componente ale unui demers cognitiv, precum cel ipotetico-deductiv, care poate fi întreprins. Se pune astfel problema statutului ontologic al acestor elemente primitive și a naturii opțiunilor pe care le oferă, dacă sînt materiale sau ideale
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și tratare a datelor lingvistice (chestionare/ prelevare, tratare manuală/ automată), a tipului de date lingvistice cu care se lucrează (orale/ scrise/ audio-vizuale, autentice/ "fabricate"), a statutului corpusului (obiect/instrument de analiză), a raportului dintre corpus și obiectivele analitice (demers inductiv/ deductiv). Studiile pe corpus, în special cele de mare întindere, stocate de obicei în format electronic, au la bază diverse metodologii, dintre care cele mai cunoscute sînt statistica lingvistică și lexicometria. Amploarea unor astfel de analize a generat apariția unor curente
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cuprins în sfera lui. Această relație relevă, în cazul discursului științific și al discursului filozofic, un rezultat la care a ajuns gîndirea în procesul cunoașterii, prin reflectarea și interpretarea stărilor de fapt oferite de realitate. Maniera de alcătuire a discursului deductiv nu urmează o schemă unică nici măcar în cazul stilului științific, cel mai apropiat din punctul de vedere al structurării de rigorile logicii. O situație specială este reprezentată în acest caz de derivarea unor ipoteze pornind de la o teorie, ipoteze care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ipoteze pornind de la o teorie, ipoteze care, atunci cînd nu-și dovedesc valabilitatea, sugerează o restrîngere a domeniului de aplicare al teoriei. În unele tipuri de discurs, îndeosebi în discursul literar, relația dintre cuvinte stabilită printr-o organizare de tip deductiv nu este întotdeauna cea dictată de regulile logicii și ale științei, fiindcă, în cazul unor figuri de stil (metaforă, metonimie, sinecdocă), rezultanta deducției este o relație în care elementele antrenate (semnul includent și semnul inclus) pot avea rolurile inversate. Există
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
două elemente: genul (proxim) și diferența (specifică). Avînd un conținut mai bogat decît genul, prin adăugarea diferenței, definitul are o sferă mai redusă decît el, încît este una dintre speciile lui, și, în acest context, definiția se înscrie în maniera deductivă de realizare a cunoașterii. Definirea, actul de a realiza definiția, este una dintre formele de explicitare a formelor limbii cu propriile mijloace, care primesc statut metalingvistic atunci cînd alcătuiesc expresia ce reprezintă definitorul. Funcția definiției este de a preciza semnificatul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
opinie în mod evident inadmisibilă, de vreme ce latura cognitivă este întotdeauna corelată cu cea lingvistică (discursivă). Din perspectiva logicii elementare, argumentația ar fi o formă "slabă" (din punct de vedere logic) a demonstrației, căci pleacă de la premise probabile articulate prin forme deductive considerate valabile. În această perspectivă, argumentarea ar fi orice susținere prin argumente a unei opinii, în vreme ce demonstrația este o dovedire care poate uza atît de argumente logice, cît și de probe materiale (uneori obținute experimental). Din punctul de vedere al
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
al contextului. V. axiologie, context, etnometodologie, formație discursivă, reprezentare. GREIMAS - COURTES 1993; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004. RN IMPLICARE. Termenul implicare desemnează o relație logică între două sau mai multe propoziții printr-un proces inferențial deductiv. Implicarea este adevărată dacă și numai dacă este adevărat "non (P și non-Q)". Pe baza relației logice reprezentată de implicare, prin care un concept devine legat de alt concept, obținem informații logice care, alături de informațiile enciclopedice și de informațiile lexicale
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
A. Fodor, modulul lingvistic este cel care furnizează forma logică a enunțului, adică suita structurată de concepte ce servește drept intrare (bază inițială) în procesul de interpretare pragmatică a enunțului de către sistemul central de gîndire. Această interpretare se realizează pe cale deductivă și are ca premise forma logică a enunțului și contextul. Ca atare, modulul lingvistic acoperă domeniile fonologiei, sintaxei și semanticii, furnizînd forma logică a enunțului, iar sistemul central al gîndirii, realizînd interpretarea pragmatică a enunțului, oferă forma propozițională a lui
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Dooyeweerd și Maritain caută legi specifice ale istoriei, inițiativă contestată din fașă de Barth și C.S. Lewis în virtutea futilității ei. Eliot scoate în evidență liderii, iar Gutierrez reabilitează obidiții. Marrou și Florovski atacă marile teme ale istoriei dintr-o perspectivă deductivă, pe când Butterfield și Link pornesc de la particular spre general. Filozofi sau teologi ai istoriei, dar creștini în primul rând, ei încearcă să definească implicațiile pe care le poate avea asupra scrierii și interpretării istoriei calitatea de a fi creștin și
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
acord și uniformitate, a înțelegerii reprezintă justificarea esențială pentru speculațiile inductive ale lui Propp, Barthes și ale altora. 2.3. Barthes despre structura narativă Celebra Introducere (1966) a lui Barthes începe adecvat, cu un argument despre metodele inductive față de cele deductive (în lingvistica și studiul narațiunii) și se pronunță în favoarea celor deductive, în ciuda caracterului provizoriu, inevitabil determinat de trecerea de la observațiile detaliate la ipoteza generală. Barthes scrie: Analiza narativă este condamnată la o metodă deductivă, ce mai întîi creează un model
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
ale lui Propp, Barthes și ale altora. 2.3. Barthes despre structura narativă Celebra Introducere (1966) a lui Barthes începe adecvat, cu un argument despre metodele inductive față de cele deductive (în lingvistica și studiul narațiunii) și se pronunță în favoarea celor deductive, în ciuda caracterului provizoriu, inevitabil determinat de trecerea de la observațiile detaliate la ipoteza generală. Barthes scrie: Analiza narativă este condamnată la o metodă deductivă, ce mai întîi creează un model ipotetic de descriere (ceea ce lingviștii americani numesc „teorie” ), iar apoi coboară
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
argument despre metodele inductive față de cele deductive (în lingvistica și studiul narațiunii) și se pronunță în favoarea celor deductive, în ciuda caracterului provizoriu, inevitabil determinat de trecerea de la observațiile detaliate la ipoteza generală. Barthes scrie: Analiza narativă este condamnată la o metodă deductivă, ce mai întîi creează un model ipotetic de descriere (ceea ce lingviștii americani numesc „teorie” ), iar apoi coboară treptat spre diversele specii narative care, în același timp, se conformează cu modelul sau se îndepărtează de la el. (1977: 81) El sugerează că
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
află dincolo de Gîndirea Directă Liberă, într- un continuum gîndire-reprezentare: ca și GDL, acesta reprezintă sursa gîndurilor personajului la timpul prezent și la persoana întîi, dar de obicei este mai introspectiv, mai puțin ordonat sau „gramatical”, bazîndu-se mai mult pe conexiuni deductive implicite, adică este mai puțin cenzurat decît GDL. Destul de des se sugerează că în pasajele FC analizăm fluxul impulsurilor ce generează activitatea mentală a unui personaj, pus în cuvinte care sînt numai parțial ordonate și controlate: este ca și cum personajul nu
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
își asigură astfel dinamismul și autenticitatea. Dintre toți filosofii care abordează diferitele aspecte ale relațiilor cunoașterii, Descartes, Spinoza și Bacon s-au apropiat cel mai mult de infrastructura ei cerebrală. Din punct de vedere filosofic, metodele de gândire (prin rațiunea deductivă, inductivă și experimentală), forme descrise de Descartes, Spinoza și Bacon, sunt considerate de spiralogia biomedicală drept pârghii de dezvoltare permanentă a cunoașterii și a conștiinței într-o dublă spirală a progresului, în toate domeniile. Spinozismul descrie trei tipuri de cunoaștere
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
și filosof german, figură majoră a logicii empirice și a filosofiei științelor secolului XX. Este autorul modelului deductiv-nomologic - modelul DN (nomologic în sensul de lege). "Paradoxul Hempel" ridică problema inducției întrebării asupra răspunsului, apropiat de efectul observatorului în cuantică. Structura deductivă ascunde în întrebare predicția sau postdicția fenomenului ce trebuie explicat. Se referă la abilitatea prin care oamenii descoperă cauza, apropiind procesul de axiomatism. Se inspiră din ceea ce Aristotel numea explicații în fizică. 12 Paul Oppenheim (1877-1948), chimist și filosof german
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
care se ocupă de segmente ale sistemului politic, cum sunt partidele sau Parlamentele, sunt în general mai relevante pentru perspectiva comparată decât, să spunem, analizele dedicate ideologiilor. Comparația prin tipuri ideale și prin tipologii empirice Există două tipuri de tipologii: deductive și inductive. Abordarea deductivă constă în construirea unor tipuri abstracte. Max Weber este reprezentantul clasic al acestei metode. Arta de a construi tipuri ideale implică o cunoaștere profundă a realității și o mare capacitate de sinteză. Tipologia lui Max Weber
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
segmente ale sistemului politic, cum sunt partidele sau Parlamentele, sunt în general mai relevante pentru perspectiva comparată decât, să spunem, analizele dedicate ideologiilor. Comparația prin tipuri ideale și prin tipologii empirice Există două tipuri de tipologii: deductive și inductive. Abordarea deductivă constă în construirea unor tipuri abstracte. Max Weber este reprezentantul clasic al acestei metode. Arta de a construi tipuri ideale implică o cunoaștere profundă a realității și o mare capacitate de sinteză. Tipologia lui Max Weber referitoare la cele trei
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
că este nevoie de un alt concept, care să poată fi operaționalizat în cercetarea empirică prin măsurarea graduală a noțiunii de încredere. Așadar, întrebările corecte sunt: câtă încredere, a cui, în ce domeniu? Se pot da multe exemple de tipologii deductive, începând cu Aristotel. Cele mai multe dintre ele rezistă încă în literatura de specialitate (Tonnies: comunitate și societate; Durkheim: solidaritate mecanică și organică; Redfield: societăți rurale și societăți urbane; Parsons a sugerat și el câteva tipologii fecunde, dar extrem de abstracte). Dar în
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]