54,634 matches
-
Pe de altă parte, înviorătoarea, buna limbă românească a volumului, directă și poate ușor naivă uneori, încapsulează puteri terapeutice pentru cazurile în care ideile mai sunt încă bălmăjite cu o limbă înțepenită, de lemn. S. Mehedinți, Civilizație și cultură. Concepte, definiții, rezonanțe, îngrijirea ediției, studiu introductiv și note de Gheorghiță Geană, colecția "Cărți fundamentale ale culturii române", Editura Trei, 1999, 390 de pagini, preț nemenționat.
Izvoare dezghețate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17228_a_18553]
-
are geniul de a descrie sufletul rus, în care toate ființele umane se pot regăsi. Așa se întâmplă cu toate geniile și chiar cu simplii autori de teatru buni: fiecare replică scrisă de un autor undeva, în lume este prin definiție universală, dacă exprimă strigătul fundamental al Electrei: "Cum să-mi încep acuzarea? Cum să o închei? Ce să pun la mijlocul ei?"
27 martie, Ziua Mondială a Teatrului by Michel Tremblay () [Corola-journal/Journalistic/17232_a_18557]
-
Revista "Playboy" îți oferă cheia; De-aceea-n lume mulți îi poartă buhul - Săraci cu punga sau săraci cu duhul" Am citit nr. 4 (februarie 2000) al revistei "Playboy", ediția română. Ce va să zică "playboy"? Un articol semnat de Cristian Crisbășan consideră depășită definiția curentă ("tînăr bărbat elegant și bogat, care trăiește o viață plină de plăceri") și încearcă s-o aducă la zi : "Playboy-ul nu este niciodată șnici - n.m.ț prea-prea, nici foarte-foarte." Începutul e bun, fiind transcris din Caragiale: "El nu e
(S)PLAYBOY by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/17266_a_18591]
-
toată lumea? Sunt nemții buni ingineri, englezii toți gentlemani, iar francezul umblă tot timpul cu bereta pe cap și bagheta sub braț? Românul este cineva care mănâncă mititei și mămăligă, recită Eminescu, cântă doine și se îmbracă în iie? Propria mea definiție se referă în primul rând la limbă maternă. Este român cel care vorbește româna ca limbă maternă sau ca limbă oficială. În cazul meu, atâta timp cât romana este încă limba pe care o vorbesc cu cea mai mare naturalețe, această parte
Identități si succese bidimensionale. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_234]
-
cu atâta întîrziere, căci o aveam de mult în bibliotecă, Années Décisive de Oswald Spengler. Surprins de a găsi fraze întregi, formule, idei, paradoxe, din cursul lui Nae. Tot cursul lui de anul trecut (politică internă și externă, pace, război, definiția națiunii), toate loviturile lui (Singapore, Franța care moare, Rusia, puterea asiatică, Anglia în lichidare) totul e în Spengler cu o înmărmuritoare asemănare de termeni". Și încă n-am terminat. În ultimii ani s-au produs două asemenea dezvăluiri de plagiat
Un curs de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17265_a_18590]
-
însemnează, propriu-zis, exact același lucru ca și metafizica. În același fel în care ceea ce este dincolo de existența fizică se numește metafizică. Tot ceea ce este dincolo de această realitate a experienței mele se numește transcendență. Cea mai simplă și cea mai sigură definiție a metafizicii este transcendența. Între altele, pentru simplul motiv că transcendența și metafizica sunt unul și același lucru". Explică, firește ca în orice curs de metafizică, semnificația unor noțiuni și categorii filosofice precum timp, spațiu, necesitate, gnoseologie, întîmplări, substanță, imanentism
Un curs de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17265_a_18590]
-
Călinescu și Al. Dobrescu și alții au dreptate să pretindă că, în sens strict, maiorescianismul apare ca depășit și elementar. Critica literară n-a rămas, nu putea să rămînă, la clasicismul teoretic și la pozițiile practice ale autorului Cercetării critice. Definițiile și reglementările lui Maiorescu suferă de oarecare naivitate și ar fi exagerat să vrem a le prelua tale-quale. însă problema spiritului critic, pe care s-a întemeiat acțiunea junimistă, mi se pare, în continuare, valabilă. Mai mult, cauzele și efectele
Maiorescu, astăzi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17291_a_18616]
-
de câțiva ani a d-lui Cristoiu a dat roade, astăzi toată presa românească a devenit de-o vulgaritate insuportabilă! Dl. Cristoiu își bazează plângerea penală pe definirea în DEX a cuvântului "mitocan": "om cu comportări grosolane, vulgare, bădăran, mojic". Definiția e corectă, dar incompletă: mitocan e și "locuitorul de la marginea orașului". Dar la fel de relevantă e definirea, în același DEX, a cuvântului "bulevardist" (ceea ce dl. Cristoiu recunoaște singur a fi fost, măcar în perioada în care era directorul ziarului bulevardier "Evenimentul
Dreptul la sinonimie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17292_a_18617]
-
trib de obsesii/ lîngă un fluviu de îndoieli./ adunăm morții din duminicile războaielor/ cît timp turme sîngerii ne rumegă/ imitațiile nopților.// acum se crapă de ziuă în ochii piramidei" (Ultimul timp). Din incongruențele ontologice ia naștere ficțiunea, care, deși prin definiție "inventată", nu e absolut gratuită, adică arbitrară, fiind aidoma unei expediții cinegetice (sînt vînate sensurile lirice), în cîmpul căreia "glonțul libertății" (al viziunii) e asasin în înțelesul că "ucide" viața de la care pornește și pe care o reprezintă, chiar prin
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
El preferă spațiul tensionat al/ ciornelor, al foițelor zdrențuite,/ al bucăților de ziar îndesate prin/ buzunare// Scrisul agonic nu descinde în piețe,/ nu conduce dansul carnavalurilor ci/ conduce pașii dansatorilor spre/ subteranele conclavurilor, spre crame/ și poduri amețitoare// he, he, definiția este sfîrșitul/ poemului agonic" (ibidem). Pitorească ni se înfățișează, în lirica de care ne ocupăm, derivația cenaclieră a verbului literar. Spectacolul poeților ce se adună monden-ritualic spre a-și citi textele, dar și în vederea unor sindrofii, cu o derulare de
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
jurnalistice, ca alegere conștientă, "estetică", impunînd o modă care nu reflectă neapărat uzul oralității colocviale. Un asemenea cuvînt e adjectivul șturlubatic: pentru care, de altfel, principalele dicționare românești (DLR, DEX) au selectat ca formă de bază varianta fonetică sturlubatic și definiția "neastîmpărat". în DLR găsim de altfel numeroase variante ale cuvîntului: sturlubatec, sturluiatec, sturluibatic, strolobatic, strulibatic, ștrulubatic, șturbulatic etc. Incertitudinile formei sînt legate de cele asupra originii: DLR trimite la verbul a sturluiba, care figurează în dicționar cu "etimologie necunoscută"; și
Șturlubatic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17374_a_18699]
-
de optică a privitorului sau doar un unghi de privire, încă n-am avea curajul să opinăm că, prin purul efect artistic, acea lume era, totuși, mai frumoasă decât în realitate. Ceea ce nu înseamnă că ne-am pronunța pentru o definiție a istoriei ca lanț de crime, ticăloșii, compromisuri, iar a umanității sub dictatul biblic al văii plângerii, ca expresie a unei tragice incompletitudini. Ne mărturisim doar scepticismul în clasificarea unor epoci mai sălbatice, ori, dimpotrivă, mai luminoase decât altele. Când
24 de ore din 24 by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17367_a_18692]
-
dacă vreți, există și alte paradigme (cel puțin încă una, dar uneori două sau chiar trei), simțite însă ca marginale, - depășite sau încă neconcludente, - dintre care unele au fost dominante cîndva iar altele urmează să fie. Cum se poate vedea, definiția generației literare este, acum, dependentă mai puțin de perioadele de timp în care scriitorii au trăit (deși, firește, nu le putem elimina din discuție) și mai mult de identificarea unor paradigme diferite și de predominanța unora dintre ele, în condițiile
Generație literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17385_a_18710]
-
de partid, să te comporți discreționar. De ce, însă, și ipocrit? Pentru că (lucru cunoscut, mai rar, însă, recunoscut), în timp ce totalitarismul de dreapta e, adesea, cinic, naziștii ne(prea)camuflîndu-și vocația antidemocrată, nici inumanele intenții, un totalitarism de stînga e ipocrit prin definiție, obligatoriu ipocrit. Căci dacă unuia ca Hitler, în însăși calitatea sa de autor al lui Mein Kampf, nu-i mai incumbă nici un scrupul față de o democrație pe care nu o recunoaște decît ca trambulină proprie (el, Fürer-ul, fiind odrasla sufragiului
Stalinismul toponimic by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/17405_a_18730]
-
precum au fost Hitler, Mussolini și alții, măști pătimașe, aventurieri măcinați de morbul fanatismului rasial, de clasă, de orice fel, în timp ce umanitariștii, propagatorii moderației și ai concilierii sînt uitați, pierduți prin culisele războiului încheiat, minimalizați. A fi european înseamnă, după definiții, nu numai a fi de fel din Europa, ci și a fi favorabil construcției europene, a te referi la comunitatea economică sau politică a Europei. Erasm (mort în 1536) i-a lăsat Europei, drept moștenire, ideea concordiei europene și, totodată
Cel dintîi european by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17887_a_19212]
-
îndelungi. N^Kaoua are o comprehensiune firească a duhului romantic și viziunea să nuanțata și viguroasa în același timp este capabilă să surprindă forță epica a Baladelor, sau imagistică neprevăzuta a mazurcilor. Fără exagerări, cu echilibru și măsură - este o definiție a artei galice -, dar și cu un climat interiorizat, identificat mereu cu arhitectura muzicii el a cîștigat pariu.
Artisti francezi by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17920_a_19245]
-
cuvînt, în aparență banal și frecvent, lipsește pur și simplu din dicționare. Efectul lingvistic al unor asemenea absențe e lesne de înțeles: un cuvînt obișnuit devine o problemă de rezolvat, un caz de investigat. Pentru un străin, cuvîntul rămas fără definiție, fără atestări și fără datare e în primul rînd greu de înțeles, si apoi greu de plasat în registrele stilistice ale romanei; singurele repere rămîn contextul în care cuvîntul a fost găsit - si analogia. Cu timpul, trecînd o anumita modă
Un cuvînt misterios by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17935_a_19260]
-
de ce să aruncăm o minge cînd nu e altcineva s-o prindă și să ne-o arunce înapoi. Pînă la urmă nu mai știi a cui e mingea.ă". * În studiul Leonid Dimov, oniricul, Ion Pop își revizuiește mai vechea definiție a universului dimovian "ca spațiu al evaziunii spre orizonturile mai libere ale visului", si, pornind de la chiar reflecțiile poetului, crede că e vorba mai degrabă de o "invaziune" a visului în realul regizat oniric: "refuzînd să-și povestească propriile vise
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17940_a_19265]
-
de specialitate. Lectură cenzurii politice se dovedește, încă din acei ani, extrem de inventiva, descoperind în texte mai multe posibilități subversive decît și-ar fi imaginat chiar autorii lor. Citatele de dicționar - a caror selecție strict științifică depindea de adecvarea la definiție, de capacitatea de a ilustra sensuri contextuale, ca și de aceea de a reprezenta distribuția istorică și geografică a unui cuvînt -, sînt supuse unei examinări cantitative, dar și unei lecturi decontextualizate, în care fiecare citat poate conține un mesaj subversiv
"Citate dusmănoase" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17951_a_19276]
-
în poezia lui Nichita Danilov nu sunt individualizați, și nici măcar nu au înfățișarea generica a unor oameni. Poetul îi reprezintă prin ideea de verticalitate, ceea ce înseamnă un grad maxim de abstractizare. Omul este ceva care aspiră spre înălțime - asa sună definiția ființei umane din "dicționarul" poetului. Recunoaștem aici un mod expresionist de a gândi. Expresionista este și folosirea culorilor în descrierea "vestimentației" sau a "peisajelor". Toate au ceva țipător și nenatural. Roșul este de fapt ideea de roșu, albastrul - ideea de
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
pentru a demonstra că în toate demersurile parcursul a fost dinspre fragmentar și aspectual spre general și unitar, dinspre cum este fantasticul spre ce este el. Din pluralitatea abordărilor, tendința - evident, irealizabila - de constituire a discursului despre fantastic într-o definiție și o teoretizare pertinente s-a conturat destul de limpede. Paradoxul e că această tendință ne trimite în plin cîmp al subiectivității. André Carpentier, în încheierea colocviului, spunea: "nous avons tous des choses singulières à dîre sur le fantastique". Ceea ce ne
În căutarea unitătii by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17967_a_19292]
-
desfasoara și în spațiul pe care îl oferă raportul dintre schemă ritmica și continuitatea sintactica a frazei - respectiv în domeniul ingambamentului. În Versificația românească (Timișoara, Facla, 1980), I. Funeriu adopta, distantîndu-se de descrierile clasice și de diferențele dintre ele, o definiție practică și ușor de aplicat a ingambamentului ("scindarea unui lanț lexico-sintactic prin plasarea elementelor sale componente în versuri diferite", p. 98); în același timp, propunea o interesantă metodă de ierarhizare a tipurilor fenomenului, în funcție de solidaritatea lingvistică a textului scindat ("gradul
Ingambament extrem by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17987_a_19312]
-
Mariana Net Ce este literatura? Nu știu dacă aș putea să dau - sau să citez - o definiție care să mă satisfacă. Numai în secolul nostru au fost propuse, din diverse perspective, circa douăzeci, în general, valabile, începînd cu școala formală rusă (la care întrebarea, retorica, de mai sus face o trimitere directă) și terminînd cu promotorii, relativ
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
Căci scriitori și public deopotrivă au simțit nevoia de a pune o distanta oarecare între contingent și lumile narate. S-a produs astfel o întretăiere absolut specială a planurilor temporale, spațiale și lingvistice. Ceea ce ar putea, la rigoare, aproximă o "definiție" a literaturii. Proza nu poți să faci fără să știi, iar dacă o faci, e cît se poate de prozaica. Este o lecție pe care, cu peste două secole înainte de romantici, Cervantes a știut-o foarte bine: altfel nu ar
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
unică a stilului sau de gîndire, speculativ și totodată sistematizant, analitic dar și detașat literar, controlat și în același timp atît de liber să pornească dintr-un loc anume și să ajungă unde nu te-ai aștepta. Nu la o definiție a nostalgiei ajunge acest filozof al paradoxului și intermediarului, ci la o explicitare, poetica în bună măsură, ce-i drept, a mecanismului care declanșează nostalgia. Printr-o asemenea preocupare pentru cazuistica și semiologia nostalgiei, Jankélévitch are ceva în comun, evident
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]