1,072 matches
-
și-o răsfiră printre degete. " Gîndește-te, Melania! Gîndește-te bine!" Adăugă încet privind fix steluțele de săpun care se spărgeau cu un sfârâit ușor: ― Îți urez succes, fetițo. Maiorul recunoscu în atitudinea inginerului reacția clasică ce urmează mărturisirii. Raul Ionescu vorbea degajat, părea în mod straniu bine dispus, și făcând abstracție de bandajul de la cap ― o rană superficială ― părea în vizită la Cristescu, gata să discute despre mașini, fotbal și femei. Zâmbi. ― Inutil insistați. Nici unul din noi n-o cunoaștem. ― Ce vă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
dorit-o de noră." Cam prostuță Melania, dar cel puțin n-are gărgăuni. O nevastă ca ea îți mănâncă din palmă. Nu umblă după fleacuri! Ghitară, castaniete, dans apaș... Cu astea faci un bordel, nu casă." Zâmbi încercînd să pară degajat. ― Știi că pe vremuri te-am iubit puțin, Melania... Bătrâna roși violent și puse ceașca pe masă. Spuse tulburată: ― Doamne, Șerbănică, ce idei năstrușnice îți trec prin minte. ― Parole... Am avut multă afecțiune pentru tine. ― Ești un gentil și vrei
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
preluase controlul asupra navei. Hedrock se cățără din sala mașinilor pînă în atelierul de reparații de de-asupra. Începu să cerceteze instrumentele, fiind conștient că Greer nu-l scapă din ochi. La rîndul lui, dar cu un aer mult mai degajat, îi supraveghea și el pe Greer. Din nou îl punea la încercare pentru a afla exact ce știe individul. Erau acolo macarale mobile, mașini de stanțat, aparate de sudură și de tăiere a metalelor, aparate de lustruit fin ― toate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
PUR ȘI SIMPLU PE HEDROCK. ASTA TREBUIE SĂ FIE UȘA CAMEREI DE PROPULSIE. Tocmai acum se descoperea faptul că el se află în libertate. Peste cîteva secunde avea să răsune zgomotos alarma. Hedrock se îndreptă fără grabă, cu un aer degajat, spre scară, se frecă de mai mulți oameni care așteptau pe acolo și începu să urce. Era incredibil de simplu. La fiecare nivel se aflau alți paznici, dar n-aveau aerul că ar păzi ceva anume. Hedrock nu-și putu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
soldații care ies din război și cei ce aspiră să clădească o altă revoluție. Postmodern și intertextual, Pratt strecoară în proza sa elementele întâlniririlor enigmatice fără de care Corto nu ar fi niciodată cu adevărat Corto. Elegant și dezabuzat, Cortopiratul discută, degajat, cu un anume Ernest Hemingway, pregătit să pună punct final unui roman cu un titlu care va fi cel al capodoperei, Adio, arme !. În vuietul acestui uriaș malaxor care distruge destine, imaginația și istoria intră într-un dialog ce anulează
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
nu discută decât cu femeile ce le-au fost prezentate sau, și mai rău, în rândul impotenților care se laudă cu virilitatea lor, dar la o adică fug de le sfârâie călcâiele. De aceea i-am spus pe un ton degajat: "Să nu te duci singur la mlaștină". Și am împins portița din gard, pătrunzând pe lângă un gutui sălbatec în curtea invadată de urzici. Eram mai calm acum. Mi se părea că în cătunul acela izolat nu mai funcționau regulile obișnuite
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
care o simțisem cu o zi înainte în fața pescarilor m-a ajutat să îndrăznesc. Poate credea că mă chemase Bătrânul. Mi-am luat, deci, inima în dinți și am continuat să înaintez spre el străduindu-mă să par cât mai degajat. Spre marea mea bucurie, când m-am apropiat, namila s-a dat la o parte fără să mă întrebe nimic, făcîndu-mi loc. Apoi a pornit după mine ca un însoțitor politicos. Eram uimit, totul se întîmpla ca și cum eram așteptat. Întorcând
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de tatăl său și deloc deranjat de amenințarea cu cuțitul a lui Mahmud, Nawaf sărise în mijlocul ei și săpa. — Ce se întâmplă? —Așteaptă și ai să vezi. Naasri și Mahmud stăteau și se uitau la Nawaf cum sapă încet și degajat. Mahmud observă brațele lui Nawaf, căptușite cu mușchi. Treptat, în pământ începea să se deslușească o formă. Ali săpă mai repede, după care aruncă deoparte lopata, se ghemui și începu să scormonească în pământ cu mâinile goale. În lumina lunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
care se prăbuși pe dușumea, Ignatius se ridică greoi în picioare și văzu un bărbat de vârstă mijlocie, îmbrăcat sport, ținând mâna pe clanța ușii biroului ca să o poată lua din loc la fel de repede precum sosise. — Bună ziua, spuse domnul Levy degajat. Un nou angajat, Gonzalez? — Da, domnule. Vi-l prezint pe domnul Reilly. Este foarte eficient. Foarte priceput. Datorită lui am reușit să ne descurcăm fără câțiva dintre ceilalți funcționari. — Braah! — A, mda. Numele de pe cartonul acesta. Domnul Levy îi aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
descopăr și să adopt expresia „Din cîte mi-amintesc...“. Invitat la cină la părinții unui prieten, cînd stăpîna casei a servit o tartă cu fructe făcută chiar de ea, nici nu Înghițisem bine prima Îmbucătură că luasem deja un ton degajat pentru a zice: „Din cîte mi-amintesc cînd mă-ntorc cu gîndul În trecut, n-am mîncat niciodată o tartă atît de bună“. Parcă o aud și acum pe mama prietenului meu, Robert Dumont, tare la matematică, dar zero la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
meu, să te cufunzi În muzica aceea, hm... În acea seducătoare durere... Reik Îmi spusese că Freud suferise și el de agorafobie, ceea ce Zscharnack părea să ignore, deoarece sărise În sus surprins: „Ce? Freud era agorafob?“. Pe un ton foarte degajat, fără să-mi reprim un mic surîs de satisfacție, am confirmat: „Știu chiar de la Reik. Freud șovăise de față cu el să traverseze o stradă și Îi mărturisise: «E urma unei agorafobii prost Îngrijite.» Îți cer, doctore, să fii mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
nu discută decât cu femeile ce le-au fost prezentate sau, și mai rău, în rândul impotenților care se laudă cu virilitatea lor, dar la o adică fug de le sfârâie călcâiele. De aceea i-am spus pe un ton degajat: „Să nu te duci singur la mlaștină”. Și am împins portița din gard, pătrunzând pe lângă un gutui sălbatec în curtea invadată de urzici. Eram mai calm acum. Mi se părea că în cătunul acela izolat nu mai funcționau regulile obișnuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
care o simțisem cu o zi înainte în fața pescarilor m-a ajutat să îndrăznesc. Poate credea că mă chemase Bătrânul. Mi-am luat, deci, inima în dinți și am continuat să înaintez spre el străduindu-mă să par cât mai degajat. Spre marea mea bucurie, când m-am apropiat, namila s-a dat la o parte fără să mă întrebe nimic, făcându-mi loc. Apoi a pornit după mine ca un însoțitor politicos. Eram uimit, totul se întâmpla ca și cum eram așteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a părut a fi o viață interesantă, iar observațiile sale au la bază propria experiență. Simte că opiniile sale transformă, nu știe cum, oamenii În ființe mai bune și că Își aduce contribuția la binele public și că aerul său degajat de a ști toate lucrurile alea de care vorbește Îi conferă autoritate, așa că oamenii sînt convinși că sub pielea unui călător studios se află o inimă palpitîndă. Ba și-a creat și o reputație de „vorbitor motivațional“, deși nu chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
care trebuia s-o compătimească să o izbească în plin. — Ei bine, Ben, zâmbi Carrie, n-ai de gând să mă prezinți? — Francesca Tyler, mormăi Ben, mama mea. — Cu ce vă putem ajuta? întrebă Carrie, cu un aer atât de degajat și părând să se simtă atât de în largul ei, de parcă n-ar fi plecat nicicând. Pentru o fracțiune de secundă, Fran nu știu ce să spună. „Am venit să-i spun soțului dumneavoastră că-l iubesc“ o fi fost adevărul adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
împiedice pe Gaston să-i vorbească lui Kanai. Se auzea destul de aproape zgomotul asurzitor al aparatului de sudură. 8 Încredere și suspiciune Unde mergem? îl întrebă Kanai pe Endō, bănuitor, oprindu-se brusc. — Numai până acolo, răspunse Endō simplu și degajat. Femeile nu sunt japoneze și nu vor să fie văzute. Le-am spus să aștepte acolo. — Aha. Zgomotul de pe șantier se auzea și mai tare acum. Gaston era mult mai înalt decât cei doi japonezi. Au dat toți trei colțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
a trecut prin vama Yokohama așa că nici prin cap nu-i trecea să-l lase pe el să plătească. Doar ea l-a invitat să mănânce împreună. — Tu călătorești, Gaston. Trebuie să-ți drămuiești banii, spuse ea, încercând să pară degajată. — N-am nevoie de bani, răspunse Gaston blând, zâmbind. Tăcu o clipă și apoi o anunță hotărât: — Vreau să fii invitata mea. Tomoe știa deja cu cine are de-a face și la fel de bine știa cât era de neclintit o dată ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
acea după-masă, cînd numele Lindei apare pe display-ul telefonului meu, zîmbesc (am citit odată că, dacă te forțezi să zîmbești cînd vorbești la telefon, vocea Îți va suna În mod automat mai veselă), ridic receptorul și rostesc un salut degajat. — Bună, zice Emma. — O! Am crezut că e maică-ta. În ciuda hotărîrii mele, mă cuprinde un val de ușurare. — Nu, nu-i. Am dat pe-acasă pentru că voiam să iau o carte uitată săptămîna trecută și m-am Întrebat dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
bune. Spune-le că e pentru mine.“ „Dragă, sună la Hermès și vezi dacă au niște genți Birkin pe undeva, pe acolo. Spune că Întrebi pentru mine.“ I-am Întîlnit pe acești oameni zilnic la Calden. Uimită de Încrederea lor degajată, de abilitatea lor de a-i fermeca pe toți și a obține astfel ce-și doresc (iar asta se Întîmpla fără excepție), indiferent cît de absurdă e pretenția. Dorințele le erau Îndeplinite, iar ei nu păreau niciodată surprinși, căci știau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
nu, nu, nu vreau nimic! protestă Kevin, privind cu disperare ușa de la Paradisul Copiilor - unde, ca pentru a-i tăia orice posibilitate de fugă, se așezase vânzătoarea. De ce Îl arestaseră din nou? Ce vină avea? Maja Îi adresă un surâs degajat patroanei, care, deosebit de serviabilă, Înșirase pe tejghea toate noile achiziții de la Pitti Bimbo: tricouașe marinărești cu dungi orizontale, pantalonași de in și haine cu coadă. Apoi văzu un smoching de ceremonie - pe care Îl combină, bucurându-se de bunul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
numărul de Înmatriculare al mașinilor din față. — De cât timp ești cu tipul ăsta nou? se interesă Antonio. Continuă să surâdă ca și cum treaba nu-l interesa deloc. Dar Emma cunoștea de douăzeci și unu de ani acel surâs și tonul nepăsător și degajat pe care Îl adopta atunci când suferea. Îl cunoștea din prima lor vară. Erau În camping la Lipari. Întinși pe spate În cort, goi, privind la stele prin plasa de țânțari. Antonio Îi ceruse să-i spună numele. Numele cui? răspunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de asemenea, partener la Carter Spink, adaugă Trish mândră. Toate invitatele schimbă între ele priviri impresionate. O femeie în vârstă din capătul opus se întoarce către Trish, confuză. Tot personalul tău e format doar din avocați ? — Nu chiar, spune Trish degajată, luând o gură mare de șampanie. Dar mă-nțelegeți, atunci când ai o menajeră care a făcut Cambridge-ul, nu poți să cobori ștacheta. — Și de unde-i iei ? întreabă cu aviditate o femeie roșcată. Există o agenție care se ocupă cu asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Dar mă sufoc! Eu am propria mea versiune asupra a ceea ce s‑a Întâmplat. Se găsea acolo un medic de gardă care nu purta un halat alb, ci era În cămașă. Vorbăreț și competent, cu obrajii aprins colorați și maniere degajate, mi‑a explicat condiția mea. În asemenea Împrejurări, bărbații și femeile răsar, apar, se materializează. Doctorul ăsta guraliv părea să vorbească despre probleme tehnice care nu aveau legătură cu starea mea. Dar am Înțeles greșit tot ce s‑a Întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
anul 1998! O să-ți primești mai târziu stiloul placat cu argint, zise Hugo cu aciditate. Bill pufni și mormăi ceva despre fătălăii cu pretenții, iar Hugo își miji ochii în semn de amenințare. —Drăguță, zise el pe tonul cel mai degajat, rămânând un pic în urmă pentru a-l cuprinde pe Bill pe după umerii săi largi. Îmi pare așa de rău. Poți să mă chemi cum vrei tu, oricând și oriunde... că tot veni vorba, am auzit că avem aceeași cabină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
bine că Hugo nu venise cu noi. *** —Tot nu ți-a răspuns Violet? îl întrebă MM pe Matthew pe când urcam dealul înapoi, ghiftuiți cu omletă și ciuperci. Cu pâine prăjită, bineînțeles. Acum că Steve ne părăsise, conversația era mult mai degajată. — Din păcate, nu. Vrei să mă duc până la ea acasă? MM ridică din umeri. Nu, nu-ți face griji. Dacă nu răspunde la telefon, e foarte puțin probabil să-ți deschidă ușa. Până la ora asta trebuie să fi primit deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]