30,841 matches
-
din față. Miriam îl desprinse ușor, ca să nu facă zgomot. Deschise ușa și vântul rece al nopții o izbi în față. Era acum pe deplin trează, încrezătoare, vesel. Deodată, îl zări. El fugi spre dânsa, iar ea îi puse un deget pe buze. * în zori, Calman auzi deschizându-se ușa dormitorului. "O fi vântul?", se întrebă el, pe jumătate adormit. Zelda continua să doarmă nestingherită. - Tată, tată... Recunoscu glasul lui Șeindl. Ea se apropie și-i spuse: - Tată, vino afară. N-
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
alții se pricep să le fure. De la vechile căpetenii de trib, "decorate" cu arșice de om, pînă la osuarele profanate ale vremii noastre, drumul e lung și povestea ciudată. O spune, en miettes, Filip Florian, în romanul cu care debutează, Degete mici, de curînd publicat la Polirom. Se adună, în carte, ca pe buza ciobită a vreunei ulcele dintr-o "cultură" oarecare, o lume-fagure, făcută din trabecule inegale, în care feluritele curiozități sînt hăituite tot timpul de iutea, schimbătoarea curiozitate. In
Falange și falanstere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11786_a_13111]
-
al Cellei Serghi...), un singur schelet (dar atîtea...) ieșit din pămînt sau din mortar trage după el fire din trecut care leagă vieți la pachet, amintiri prespălate și vag incomode. N-aș spune că lucrurile stau chiar la fel în Degete mici. E, mai curînd, o problemă de interese, parțial suprapuse, și de straturi. Parțial suprapuse. Dacă uiți (deși nu-i o treabă ușoară) de nada și mai mare, și mai mică, și mai gustoasă, și mai sălcie pe care ți-
Falange și falanstere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11786_a_13111]
-
ales, în cîți ani au trecut de la a doua venire a Preacuratei, "care de trei ori s-a pogorît din ceruri ca să-i arate sprijin și încredere". Adică în lățimea fîșiei de piele uscată care desparte fiecare două crestături de pe degetul lui arătător, un răboj viu pe care ține socoteala. Onufrie acesta e un "iertat", precum cei care odihnesc și nu prea acolo unde odată au tăbărît (adică și-au pus tabăra) romanii. Peste ordinea, din pămînt și din stele, pe
Falange și falanstere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11786_a_13111]
-
pus tabăra) romanii. Peste ordinea, din pămînt și din stele, pe care nițel încet la minte, părintele o știe totuși bine, tăbară, la propriu, antropologii argentinieni, urmași, întrucîtva, de-ai lui Traian. Ei, ultima falangă, cea care "ține" amprentele, la degetul mic al unei foarte încîlcite istorii, vin să facă ordine într-o lume care numai de-asta n-are nevoie. Dispăruții lor, los desaparecidos, părinți, bunici, glorii din fotbal, eroi naționali, simple cunoștințe sînt, pentru ei cinci, de cînd "se
Falange și falanstere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11786_a_13111]
-
istorii, vin să facă ordine într-o lume care numai de-asta n-are nevoie. Dispăruții lor, los desaparecidos, părinți, bunici, glorii din fotbal, eroi naționali, simple cunoștințe sînt, pentru ei cinci, de cînd "se aflau încă în stadiul de degete de sine stătătoare și nu bănuiau că, împreună, vor forma, cîndva, o mînă", o boală fără leac. Printre poftele de tot felul, fie bizare, ca pasiunea dromaderului cumpărat de domnul Sașa pentru juninci, fie interzise, precum jindul mamei lui Onufrie
Falange și falanstere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11786_a_13111]
-
vede foarte diferit. În una stă domnul Maeriu, reprezentantul oficial al foștilor deținuți politici, un bun naiv crezînd sincer că acolo sînt moaște de martiri. Nu departe, doarme fără vise rele colonelul-magistrat, procurorul militar Spiru, cel care și-a pierdut degetul mic, pare-se "în misiune", și acum și-l poartă, ca pe un totem, la gît. O întîrziată lege a talionului îl face să adune, din marele mormînt, micile oase, foarte asemănătoare, dar nu la fel cu al lui, manie
Falange și falanstere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11786_a_13111]
-
și întru pomenirea morților pe care nu-i cunoaște. Inițiala numelui său, o, tot apare în cafeaua tantei Paulina. Despre el scriu ziarele cînd se duce să "dezlege" osemintele dintre ruine. Este un profet, dar a ajuns prea tîrziu, cînd degetelor Treimii, ridicate a binecuvîntare, li s-a pus deja împotrivă degetul mic și ciuntit. În degetul mic, care-și ia numele latinesc de la obiceiul străbunilor de-a-și desfunda cu el urechile, se adună parcă toată puterea unei (foste) orînduiri cu
Falange și falanstere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11786_a_13111]
-
său, o, tot apare în cafeaua tantei Paulina. Despre el scriu ziarele cînd se duce să "dezlege" osemintele dintre ruine. Este un profet, dar a ajuns prea tîrziu, cînd degetelor Treimii, ridicate a binecuvîntare, li s-a pus deja împotrivă degetul mic și ciuntit. În degetul mic, care-și ia numele latinesc de la obiceiul străbunilor de-a-și desfunda cu el urechile, se adună parcă toată puterea unei (foste) orînduiri cu auzul foarte fin. Și cu mînă, incredibil, foarte ușoară. Cînd crezi
Falange și falanstere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11786_a_13111]
-
cafeaua tantei Paulina. Despre el scriu ziarele cînd se duce să "dezlege" osemintele dintre ruine. Este un profet, dar a ajuns prea tîrziu, cînd degetelor Treimii, ridicate a binecuvîntare, li s-a pus deja împotrivă degetul mic și ciuntit. În degetul mic, care-și ia numele latinesc de la obiceiul străbunilor de-a-și desfunda cu el urechile, se adună parcă toată puterea unei (foste) orînduiri cu auzul foarte fin. Și cu mînă, incredibil, foarte ușoară. Cînd crezi că i-ai descoperit urmele
Falange și falanstere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11786_a_13111]
-
astea se întîmplă în cartea lui Filip Florian, bine scrisă, fără artificii baroce și obositoare examene de conștiință (auctorială), în așa fel că, oricît de distrat/distras ai citi-o, pînă la urmă tot te "prinde". Cît ai pocni din degete... Filip Florian, Degete mici, Polirom, Iași, 2005, 236 pag.
Falange și falanstere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11786_a_13111]
-
în cartea lui Filip Florian, bine scrisă, fără artificii baroce și obositoare examene de conștiință (auctorială), în așa fel că, oricît de distrat/distras ai citi-o, pînă la urmă tot te "prinde". Cît ai pocni din degete... Filip Florian, Degete mici, Polirom, Iași, 2005, 236 pag.
Falange și falanstere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11786_a_13111]
-
Simona Vasilache Rețeta scurtmetrajului literar cuprinde, pe lîngă știința de-a alterna, rapid, planuri, o anume "poftă" de-a juca pe degete, cu prea subțiată "politețe", fetișurile prozei respectabile. Bunăoară, pensiunea. Casa veche, cam șubredă, cu mulți chiriași fugind de tot atîtea secrete pare sortită, dintru început, unei bune cariere romanești. Fără chelăresele cam excentrice și indiscrete, controlînd, o viață, șiruri de
Roman de mistere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11812_a_13137]
-
opere și caractere, alunecările, de orice fel, au fost prezente. Acum nu mai este interesant să separi bobul de neghină, ci să le amesteci, prețios, în spațiul spectacolului sau al comentariului despre, trăgînd în derizoriu totul. E banal să pui degetul pe valoarea existentă, reală. E cu mult mai interesant să forțezi nașterea unor nume, să împingi în față spectacole minore. Sînt două tipuri de analiză: una în care se disecă o montare, și sînt multe bune în anul 2004 la
Premiile Uniter - Acuzații de șovinism! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11797_a_13122]
-
continuat dialogul început atât de promițător și ne-am văzut de drum. Nu suficient de repede, însă, ca să nu le auzim pe cele două profesioniste urlând în urma noastră: "Luați muie, fraierilor!" Delicatele voci erau, firește, acompaniate de binecunoscutul semn al degetului median ridicat în sus. Așadar, unde e trivialitatea? În comportamentul de acest tip, sau în încercarea de a găsi soluții legislative unei tragedii sociale? Lucrurile trebuie spuse deschis, și nu lăsate, așa cum se ordonă în comunicatul citat, în penumbra activității
Site-uri pe centură by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11830_a_13155]
-
fața lui și i-a șuierat: "Și ce dacă apari la televiziune? Te nenorocesc în bătaie! Smecher de doi bani!" M-am apropiat de el, spunâdu-i: Nu rezolvați nimic cu amenințările! Chiar aș fi curios să-l atingeți cu un deget, pentru că ați regreta-o imediat!" S-a calmat o clipă și probabil că dimensiunile mușchilor, vizibili prin tricou, ai oponentului l-au calmat. Am continuat: Cred că faceți o mare greșală provocând scandal chiar sub geamul locuinței dumneavoastră. Dacă într-
Bastilia cade în fiecare zi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12899_a_14224]
-
foame strecurată sub inimă, ca o durere, de fapt ca o durere surdă, care se trezea ca o foame în suflet. Nu-și amintea de cînd îl secătuia dorul acela de schimbare precum o forță vlăguită. Zăcea ținînd adunate buricele degetelor mijlociu și policar și cum adormea mîna cădea din pat și el își răsfira degetele. Atunci tresărea de parcă pierduse ceva. De fapt, își pierduse sinele. Și dorința acolo era. Teribilă, neînduplecată, grea, de parcă sub povara ei începea să șchiopăteze cu
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
trezea ca o foame în suflet. Nu-și amintea de cînd îl secătuia dorul acela de schimbare precum o forță vlăguită. Zăcea ținînd adunate buricele degetelor mijlociu și policar și cum adormea mîna cădea din pat și el își răsfira degetele. Atunci tresărea de parcă pierduse ceva. De fapt, își pierduse sinele. Și dorința acolo era. Teribilă, neînduplecată, grea, de parcă sub povara ei începea să șchiopăteze cu piciorul drept... Sau, altădată i s-a părut că în farfuria lui plină cu varză
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
garnizoana. - El e ca o femeie. Mereu poate! - spuneau rîzînd ofițerii din escadronul lui. Din ziua aceea grăitoare, tînărul Opujiș ieșea în lume cu taina asupra lui și cu sulița bărbătească de sub abdomen gata de atac. Cel de-al unsprezecelea deget al său stătea ridicat și era pregătit să numere stelele. Și așa rămase. Ceea ce pe el nu-l deranja, călărea vioi, dar despre taina sa, care putea fi cauza a toate, nu va vorbi niciodată cu nimeni. Prima cheie. Magul
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
moarte a căpitanului Opujiș Și iarăși se împărți colivă pentru sufletul său. Atunci, fetița din prima scenă ieși în fața spectatorilor și se înclină. - Să nu mai pleci. Morții mei nu se simt prea bine în seara asta; pune-mi un deget în ureche ca să știu că ești aici cînd o să adorm. Ascultă! Inima bate în beznă numărul anilor care se sfîrșesc în noi... Aceea a fost apariția celei de a treia morți a căpitanului, cea mai tînără. Pe scenă se făcu
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
Carol II... La sfatul generalului Cantacuzino, zis grănicerul, Codreanu a respins de trei ori avansurile palatului... Dar nu era nici locul și nici momentul pentru asemenea explicații. Pe de altă parte cunoșteam perseverența bucovineamă a lui Flondor... Pocnesc din două degete spre Antohi: - Un scotch dublu pentru domnul baron - Și pentru Dstră? întreabă mirat Antohi. - Și pentru mine răspund după o clipă de ezitare... Nu poate să-mi facă decât bine. Am un whisky Mc. Callum de doisprezece ani. Cu pinten
Addenda la Troica amintirilor de Gh. Jurgea Negrilești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12953_a_14278]
-
duhul umanitar al Andreei a îmbrăcat deodată straie bisericești și a luat azimutul pe o mănăstire din nordul Moldovei. Cu maica stareță în studio, smerită prin rol și plină de sfiiciune în fața reflectoarelor și a figurantelor cu fustița de un deget și cu picioarele cît Parîngul, concitadina lui Luca Pițu s-a preschimbat subit într-un fel de Doică Tereza (adică o Maică Tereza precoce) și s-a pornit pe danii ca la inundații. La un semn aruncat către culisele abundenței
Imagini și ipocrizii de Paști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12937_a_14262]
-
clinici de urgență bucureștene, ați reciti paragraful de mai sus și m-ați suspecta de literatură. Dar ce vină am eu!? Știu și ce anume v-a intrigat cel mai tare. Poate chiar scandalizat, dar să nu ne învârtim după deget: toată lumea știe că doctorii, mai precis chirurgii, asistați îndeaproape de anesteziști, iau zilnic, în toată România, mită de miliarde de lei. Faptul că unii doctori sunt tineri și frumoși, mai amabili și mai sufletiști pentru că încă nu sunt atinși de
Ce mai contează titlul! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12959_a_14284]
-
era acoperită cu inele negre,/ pe lîngă urechi tirbușoane lungi îi atîrnau/ pînă la gît, nu puteai să-ți dai seama/ dacă îngerii se pierdeau sau se atîrnau/ ca niște maimuțe printre liane,/ nici nu-ți făceai vreo iluzie că degetele tale/ își vor așeza inelele vreodată pe ele,/ era pierdută,/ nici ea nu-ți mai găsea locul,/ locul ei părea a fi nicăieri sau așa ceva încerca/ să spună,/ nu era stafie, era femeie în care te puteai pierde,/ odată cu plecarea
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
de versuri... numai clasici... versurile nu se cumpără... sînt păguboase... prind ciupercă de la umezeală... îmbolnăvesc ungherele de romantism, lîngă ele se pupă pe gură clienții, amețesc, e nevoie uneori de Salvare!... tipa zîmbea languros, învîrtind un lănțișor cu clopoțel pe deget... pe urmă s-a scărpinat cochet sub fiecare sîn ruinat dulce în puloverul de culoarea roșu-incendiu... Cîteva cărți însă, necesare, dragi, le-am fișat. Cum le știu aproape pe de rost, îmi e de ajuns să citesc foița și parcă
Îmbujorarea genului epistolar by Emil Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12986_a_14311]