28,239 matches
-
a sila, pe care, în final, evident, o va accepta ca un semn al umanizării sale. Pe scurt, relația dintre Ruby și Quentin nu se pune în termeni de superioritate sau de depedență a unuia dintre ei. Este vorba mai degrabă despre o nonrelație pentru că cei doi aparțin unor universuri mentale diferite, despre un hiatus pe care unul dintre personaje vrea cu tot dinadinsul să-l depășească, din motive numai de el știute. Cu aceeași situație debuta și un alt film
Să râdem cu Francis Veber by Cristina Corciovescu () [Corola-journal/Journalistic/12632_a_13957]
-
sau Punct, promotoarele constructivismului (cubismul literar) și pictopoeziei. Tzara și Vinea debutaseră înainte de război la Simbolul. Al doilea val e acela din jurul lui 1930, cu Geo Bogza, Sașa Pană, Mihail Cosma (Claude Sernet), Aurel Baranga, Virgil Gheorghiu, M. Blecher ( mai degrabă un marginal), editori și colaboratori la unu, Urmuz, Integral, Alge etc. Nu sînt neapărat mai radicali, dar cu siguranță mai teribiliști decît premergătorii lor, mai ales cînd e vorba să atace pudibonderia burgheză. în 1931, Baranga și alții editează, cu
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
cel care o adoptă nu-și poate camufla neliniștea de a nu fi conectat cu vremea sa. Dacă această teamă e legitimă, ea reclamă răspunsuri proprii și nu grefe rapide. Nu semnele exterioare, ci experiența modernității contează. De aceea, mai degrabă decît în Woyzzeck, în Disco pigs, piesă de Enda Walsh, Ostermeier face din teatru o aventură actuală. Aici doi tineri, frate și soră incestuoși, se consumă într-un adevărat delir de alcool și dezmăț cotidian pentru a-și ascunde pudic
Un Avignon renăscut by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12649_a_13974]
-
muzicologului, măcar prin tânăra generație ale cărei preferințe și opțiuni sunt altele, chiar dacă instrucția serioasă nu-i lipsește. Am folosit deja cuvântul-cheie "comercial"; el a fost rareori pronunțat în acele zile de seminar, însă toți i-am simțit prezența, mai degrabă amenințătoare decât reconfortantă. S-a vorbit insistent despre audiență, cu o singură posibilă concluzie de bun-simț: pentru un post public (așa cum e și România Muzical) este desigur important să atragi auditoriul, cu condiția ca el să dorească aceasta (cum bine
Muzicologie radiofonică by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12650_a_13975]
-
radio, cel puțin prin faptul că îi asigură o coerență a gândului, un exercițiu al scrisului și al exprimării clare pe care l-a practicat minimum patru ani de zile. Și el va învăța, cu timpul, că va atrage mai degrabă ascultătorul de radio povestind despre ultima creație excentrică a lui Stockhausen - un cvartet de elicoptere -, strecurând totodată și informații despre complexitățile abstracte ale tehnicii serial-integrale ale aceluiași compozitor contemporan. Sau că o introducere în muzica lui Carlo Gesualdo, principe da
Muzicologie radiofonică by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12650_a_13975]
-
din propria lor biografie, dar nu lipsesc nici evocările unor oameni care le-au marcat viața în perioada comunistă (tatăl lui la Gabriel H. Decuble sau profesorul Jean la Cerasela Stoșescu). Este limpede, de aceea, că întregul volum are mai degrabă aspectul unei antologii de texte, decît al unui proiect elaborat unitar după reguli stricte. Aceasta nu schimbă însă foarte mult datele problemei și nici nu reduce cota de interes a cărții. Dimpotrivă, îi oferă cititorului o varietate menită să-i
Rosso Relativo by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12671_a_13996]
-
promovate de PCR. Teribilismul juvenil, spiritul ludic, sentimentul confortabil de solidaritate cu alți colegi de generație din întreaga țară (excelentul dialog dintre Dan Lungu și Robert Șerban este edificator în acest sens) îi face să vadă în Nicolae Ceaușescu mai degrabă personajul aproape simpatic din bancuri decît liderul politic rudimentar și cinic, "pretinul" lui Saddam Hussein și al lui Yasser Arafat. Este generația celor care frecventează discotecile, videotecile, bibliotecile lectoratelor occidentale și pentru care roșul comunist a devenit unul foarte relativ
Rosso Relativo by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12671_a_13996]
-
pornește de la premise adecvate unui alt proiect, realizînd astfel ceea ce autorul numește o comparație extrinsecă. Cornea demonstrează că putem descrie viziunea expusă de Platon în Republica sa drept utopică în baza faptului că ea propune o lume ideală , situată "mai degrabă în cer decît pe pămînt", spre deosebire de concepția de filozofie politică a lui Aristotel, mult mai ancorată în concret, în oameni în carne și oase, animale politice capabile de autoguvernare rațională cu sau fără tichia de filozof. Dar la o analiză
" Cafeaua asta intelectuală..." by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/12641_a_13966]
-
unei poziții - variază în funcție de anumite "preferințe empirice", cum le numește autorul, care la rîndul lor sînt consecința unor înclinații și opțiuni mai largi, culturale, ideologice, poate chiar naționale. Utopicul, în înțelegerea lui Andrei Cornea, este un termen de comparație mai degrabă decît o proprietate independentă a unui obiect. Pe bună dreptate, căci, la urma urmelor, a stabili în ce măsură o idee este utopică presupune a ști deja ce este realitate. Conform definiției de dicționar (neinfirmată de o lungă tradiție de gînditori atrași
" Cafeaua asta intelectuală..." by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/12641_a_13966]
-
la frontiera dintre poezie și proză, hibrid între ficțiune și însemnarea nudă (este greu de spus cît este roman de ficțiune și cît realitate trăită, în condițiile în care la tot pasul apar referințe lesne identificabile în viața reală; mai degrabă se poate vorbi de organizarea romanescă a unei materii epice altoite pe marginea unor însemnări zilnice sau desprinse din paginile unui volum de memorialistică), înșiruire capricioasă de însemnări din epoci și de pe paralele geografice diferite, pigmentată cu vise, reflecții filozofice
Hoinăreală în timp by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12656_a_13981]
-
criticii literare de un Bachelard, Raymond, Picon ori Starobinski, dar care, în plan componistic sonor, comportă doar înrudiri și filiații răzlețe (poate un John Cage, pe alocuri, un Eric Satie, în ordine facturală ori un Morton Feldman, în plan mai degrabă psihologic). Unii l-ar putea chiar invoca pe Beethoven, maestrul dezvoltărilor prin eliminare, al surpărilor și ruinărilor microstructurale. Numai că "titanul de la Bonn" a fost "lucrătorul" ce a ținut permanent într-o mână pikamerul și în cealaltă mistria, jucând deopotrivă
Festin al silogismelor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12686_a_14011]
-
moderniștii iubitori de antiliteratură și antiteatru. în plin postmodernism, Rekhagel e un dinozaur modernist care a reușit să facă din niște meridionali sută la sută niște nemți sută la sută. Nu mă gîndesc la nemții lui Völler, care alcătuiau mai degrabă o salată decît o echipă, dar chiar la aceia care au cîștigat titlu după titlu și subtitlu după subtitlu prin rigoare și disciplină. închid paranteza nemțească. Mi-au plăcut apoi englezii. Ce-a făcut, ce n-a făcut, Eriksson a
Eurofotbal by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12704_a_14029]
-
Alți gînditori de orientare similară au căpătat poziții influente în diverse zone ale administrației (Kenneth Adelman, Richard Perle, Elliott Abrams). Unii dintre aceștia au reintrat în arenă în timpul administrației George W. Bush, despre care se spune adeseori că este mai degrabă continuatorul politic al lui Reagan, decît al tatălui său. Să mai amintesc că una din cărțile care au influențat decisiv evoluția intelectuală a lui Ronald Reagan a fost Witness (Martor), sfîșietoarea confesiune a lui Whittaker Chambers (carte admirată, între alții
Ronald Reagan și prăbușirea sovietismului by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/12749_a_14074]
-
americane și mondiale în secolul XX poate fi comparat doar cu acela al lui Frankin Delano Roosevelt (un președinte pe care Reagan l-a apreciat în tinerețea sa). Aparent detașat și neinteresat de detalii concrete, dispus să delege responsabilități, mai degrabă decît să le concentreze autocratic, Reagan a luat în serios ideologia. Lupta împotriva a ceea ce el a definit într-un celebru discurs la începutul primului său mandat prezidențial drept imperiul răului a fost ideea-cheie a Doctrinei Reagan. Pentru el, dictaturile
Ronald Reagan și prăbușirea sovietismului by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/12749_a_14074]
-
zis măsură / cînd pămîntul multe îndură / a poposit la noi, tăcuta ploaie." (Ploaia) Chiar dacă a fost publicată în acest sezon, poezia Annei Eichert pare a fi fost scrisă, totuși, anul trecut sau acum doi ani, pentru că tonul invocativ trădează mai degrabă reveria celui care traversează o secetă cumplită, așa cum a fost în anii precedenți, decît experiența celui care trăiește în plin diluviu, așa cum s-a întîmplat anul acesta. Cînd tocmai te pregătești să tragi concluzia că apele Dunării ar putea să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12747_a_14072]
-
mai curînd în evenimentul meteorologic, Moldova are o sensibilitate mai aproape de aceea a căutătorului de izvoare, avînd reprezentări subtile, freatico-peisagistice ale umidității. Un alt debutant din Oglinda literară, de data aceasta un bărbat, invocă o lume a umezelii obscure, mai degrabă igrasioase decît la vedere. El șoptește insinuant și senzual: Încet, te rog, încet / sărută-mă pe frunte / să-ți simt umezeala sufletului. / Nu respira! Aburul tău / inspirat de lăcomia mea, / va umezi și sufletul meu./ Contopiți, vom traversa / rîul cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12747_a_14072]
-
sistemul modal dezvoltat de compozitor, bazat în principal pe teoria mulțimilor, și care a generat lucrări extrem de diverse (aparent, de fapt trepte ale unui ansamblu profund organic). Vieru nu a aderat decât pasager la serialismul anilor '50-'60, fiind mai degrabă preocupat de orientarea modală a unui Bartók, Messiaen, Șostakovici sau Enescu, preluând, de asemenea, sugestii de la Webern. La sfârșitul anilor '50, tratează intuitiv modurile (scările sonore pe care și le constituie ca punct de plecare al diferitelor piese) prin teoria
Anatol Vieru și Ciaccona by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12744_a_14069]
-
înalte" prin folosirea/inventarea unui limbaj aparte, în primul rând dezinhibat, pe fundalul culturii hip-hop. Scriitura ar fi cumva autentică, voit neșlefuita, nepreocupată de estetic, de altfel, criteriu marginal. Cu toate acestea, C. Rogozanu nu e prea convins, ci mai degrabă reținut. De aceea face și câteva confuzii. În opinia mea, pe bune/pe invers este model de nonconformism no cojones care, înainte de a "violență prejudecățile culturii înalte", cum spune prefațatorul, preia comod și fără furie tocmai clișeele protestatare, ale revoltei
Clișeele unui nonconformism timid by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12750_a_14075]
-
iar hip-hop-ul doar inițial o miscare militant-ideologizată. Nu e însă foarte clar nici aici care ar fi modelul muzical suprem al grupului din român și, implicit, atitudinea așa-zis ideologică. Deși, la cât vorbește Șchiop despre Suede, se impune mai degrabă figură lui Bret Anderson, decat a lui Damon Albarn, a lui Sid Vicious sau Kurt Cobain. Ceea ce, refăcând ecuația, ne îndepărtăm bine de grunge și ne apropiem mai mult de brit-pop și de alternativ. Or Șchiop spune tocmai că "alternativul
Clișeele unui nonconformism timid by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12750_a_14075]
-
șoc de limbaj. Doar pentru că se spune "pula" și "muie" pe fiecare pagină nu cred că mai șochează pe nimeni. E și facil. Iată, tocmai ce le-am rostit și eu în România literară! Limbajul lor, așa frust, e mai degrabă un semn firesc al mediului studențesc dezinhibat, nicidecum al vreunei atitudini subversive. Iar englezismele din text, dacă le traducem atent, vom vedea că nu sunt folosite în locul clișeelor de limbaj insuportabile în română, dar pentru că tocmai ele (expresii fixe și
Clișeele unui nonconformism timid by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12750_a_14075]
-
mai nimic spectaculos în discuțiile leneșe ale grupului de prieteni, toate poveștile sunt banale. De aceea autorul insistă pe metaforă Peșterii din final cu "povestea despre orice poveste posibilă, o ficțiune despre Ficțiune". Metaforă care mă trimite cu gândul mai degrabă la un sofisticat român postmodernist ŕ la prozatorii târgovișteni. Inteligent, fără îndoială, cu o scriitura bună și fluenta, dar fără o practică serioasă a ficțiunii adevărate, Adrian Șchiop încearcă un roman al generației deopotrivă nonconformist și de substanță, lucru, totuși
Clișeele unui nonconformism timid by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12750_a_14075]
-
România). În plus, în acest volum autoarea își întoarce mult mai des privirea spre sine. Activismului evident din primele jurnale i se opune acum tot mai des tentația reflexivă. Căderile într-un trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat " mai degrabă, mai îndepărtat " produc accese de melancolie și sentimentalism dificil de reprimat, aproape de neimaginat la pătimașa luptătoare din anii care au premers revoluției. Amintirea mamei și a tatălui, frînturi de imagini din copilăria bucureșteană, evocarea anilor tinereții prilejuită de dispariția cîte
Melancolii și decepții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12751_a_14076]
-
În cartea sa atît de neobișnuită, apărută la Postdam în 1931, Müller & Kiepenheuer Verlag, pe numele ei adevărat Kunstideologie " Stabilität und Aktivität im Kunstwerk, adică Ideologia artei " stabilitate și activitate în creația artistică, în care stabilitatea și acțiunea au mai degrabă înțelesul de static și activ, Hans Mattis-Teutsch face o adevărată radiografie a universului artistic, a creativității ca act asumat, pornind de la enunțurile unei pedagogii elementare. Tonul apodictic și propozițiile scurte, respirația intelectuală sacadată, eliminarea oricărei discursivități care ar putea să
Din nou despre Hans Mattis-Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12764_a_14089]
-
în privința locului pe care îl ocupă scriitorii respectivi în tabloul general al literaturii române. Sînt analize aplicate pe text, temeinic făcute, dar care nu propun noi unghiuri de evaluare a operelor în cauză. Se poate vorbi, în aceste cazuri, mai degrabă de recitire decît de revizuire. Cu totul altfel stau lucrurile în primul capitol al cărții unde aproape fiecare frază a autorului riscă să-l arunce pe cititor de pe scaun. Ion Simuț face o serie de afirmații șocante (aș spune chiar
Raport despre starea fictiunii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12789_a_14114]
-
a deveni o prezență constantă în paginile unei publicații transformate în birou de registratură pentru frustrările din viața noastră culturală. O replică de două pagini de revistă din partea domnului Victor Neumann (la o cronică în care cartea domniei sale era mai degrabă lăudată), urmată de o alta, de o pagină de revistă, a unui domn Florin Lobonț, în care mi se impută cu expresii contondente idei pe care nu le-am avut niciodată, îmi sugerează că ceva nu este în ordine. De
Bucuria de a citi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12772_a_14097]