596 matches
-
lectura textului în amonte, și cata-pherein, "a purta în jos", la dreapta, în aval în text. Dacă noțiunea de cataforă apare în 1934 la Karl Bühler, cea de anaforă datează din secolul II, cînd Apolonius Dyscolos face opoziția între pronume deictice (pronume care trimit la obiecte) și anaforice (pronume care trimit la segmente de discurs). Uzajul lingvistic modern al termenului anaforă se găsește în dicționarul Littré: "termen de gramatică greacă. Expresia unei relații", alături de termenul retoric și stilistic de anaforă ca
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
sintaxei. Conexitatea înlănțuirilor de propoziții (fenomene de legare locale) trebuie analizată în cadrul tensiunii textuale: asigurarea reluării-repetiției (continuitatea textuală) garantând progresia. Lucrările de lingvistică devenite de acum clasice descriu pe larg fenomenele de pronominalizare (Pisica.... Ea...), articularea (O pisică....pisica...), referențializarea deictică contextuală (O pisică.... Această pisică...), nominalizarea (O pisică intră.... Intrarea pisicii...), substituția lexicală (O pisică...Animalul...), reformularea (Această pisică este o felină), cadre presupoziționale și alte reluări inferențiale (Lucky Luke s-a lăsat de fumat: deci el fuma înainte)4
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
voi reveni în paginile 215-216), în care Zerbinette îi povestește lui Géronte întâmplarea prin care tocmai acesta trecuse. Efectul comic rezidă în aceste quiproquo-uri. Ambiguitatea referențială (ea nu știe, de fapt, despre cine râde și nici nu bănuiește că deicticul "aia" face trimitere către interlocutorul: "javra aia de zgârcit"), precum și nerespectarea legii informației, reprezintă de asemenea, o sursă a comicului. Legea motivației Lege pragmatică prin excelență, această cea din urmă lege subliniază nevoia ca povestirea, dincolo de un simplu aport de
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
are loc inserția povestirii: (1) Exclamația de intrare a Zerbinettei: "Ha, ha, ha, ha, ce poveste nostimă! Și ce păcăleală a mai mâncat ăsta!" Folosirea anaforicului ăsta este interesant în măsura în care Zerbinette nu știe că de fapt se referă la Géronte (deictic, în acest caz). Géronte însă îl interpretează, într-o primă etapă, cu valoarea de deictic, iar Zerbinette este obligată să-i explice că nu râde de el (deși este vorba de întâmplarea prin care tocmai acesta trecuse); (2) Întrebarea pentru
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
poveste nostimă! Și ce păcăleală a mai mâncat ăsta!" Folosirea anaforicului ăsta este interesant în măsura în care Zerbinette nu știe că de fapt se referă la Géronte (deictic, în acest caz). Géronte însă îl interpretează, într-o primă etapă, cu valoarea de deictic, iar Zerbinette este obligată să-i explice că nu râde de el (deși este vorba de întâmplarea prin care tocmai acesta trecuse); (2) Întrebarea pentru satisfacerea curiozității lui Géronte: "De ce ai venit aici să-mi râzi în nas?" La care
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
gen, tip10. Valoarea clasificatoare se manifestă în relația operatorului alde cu mai multe tipuri de centre: nume proprii, dar și substantive comune, pronume personale sau demonstrative cu sens "neutru", generic (astea, acestea, alea). Demonstrativele și pronumele personale sunt centre predominant deictice care pot avea și interpretare clasificatoare, categorizantă, decodabilă contextual 11. Utilizarea clasificatoare prototipică presupune un reper individual și stabilirea, prin raportare la acesta, a unei clase. Valoarea de plural (care apropie acest uz de cel discutat sub 2.1) este
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
28.VIII.2006); "toate complicațiile astea, gen conturi, comitete și miliarde de canale" (forum.undernet.org); "marii corupți (...) sunt ăștia tip Becali" (gandul.info). 11 Interpretarea categorizantă este aproape imposibilă în cazul numelor de rudenie cu referent individualizat și ancorat deictic. 12 Exemplul este întrucâtva ambiguu, în măsura în care numele propriu e o contaminare de două nume, putând trimite la doi referenți. 13 Ceea ce confirmă, la distanță în timp, asocierea pe care o făcea DA între antonomaza pluralului și cea marcată prin alde
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
utilizează în ficțiune discursul indirect liber și monologul interior. Un alt indiciu lingvistic al ficțiunii este constituit de prezența verbelor de situație în enunțuri având drept obiect evenimente îndepărtate în timp sau cu datare nedeterminată. La acestea se adaugă utilizarea deicticelor spațiale raportate la terțe persoane și, mai ales, combinarea deicticelor temporale cu perfectul simplu și mai mult ca perfectul. Se reține, de asemenea, utilizarea masivă a dialogurilor, mai ales atunci când acestea aparțin unui moment îndepărtat în timp față de cel al
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
alt indiciu lingvistic al ficțiunii este constituit de prezența verbelor de situație în enunțuri având drept obiect evenimente îndepărtate în timp sau cu datare nedeterminată. La acestea se adaugă utilizarea deicticelor spațiale raportate la terțe persoane și, mai ales, combinarea deicticelor temporale cu perfectul simplu și mai mult ca perfectul. Se reține, de asemenea, utilizarea masivă a dialogurilor, mai ales atunci când acestea aparțin unui moment îndepărtat în timp față de cel al enunțării povestirii. Teoreticienii nu acceptă în unanimitate teoria existenței unor
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
lingvis- tică care o consacră, deformarea. Unul dintre cei care a adus în discuție acest fapt încercând să precizeze marca identitară a acestei deformări, să-i dea un nume este Horia- Roman Patapievici. Numele pe care l-a primit acest deictic identitar este cel de „bășcălie”, iar titlul eseului care deschide semnificativ volumul intitulat Cerul văzut prin lentilă este „Despre bășcălie”. Trebuie spus că întregul volum constituie pentru autor spațiul de reflecție asupra unei societăți care, departe de a-și regăsi
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
în filologie, asistent universitar la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" Iași. Domeniile principale de interes sunt: comunicare subiectivitate/intersubiectivitate/contextualizare, lingvistică, didactica abordării comunicării la nivel preprimar și primar. Dintre lucrările publicate amintim: Microsistemul deicticelor în limba română vorbită neliterară actuală (2003), Teste de limba și literatura română pentru gimnaziu (coautor, 2005), Elemente de didactică a limbii și literaturii române pentru ciclul primar (2006). Referenți științifici: Conf. univ. dr. Dorina Sălăvăstru Conf. univ. dr. Liliana
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
Romanica Hispanica" Editorial Grados, 1962 Ezechil, Liliana, Prelegeri de didactică generală, Editura Paralela 45, 2003 Fisher, B. Aubrey, Interpersonal communication: pragmatics of human relationships, New York, Random House, 1987 Golu, Mihai, Bazele psihologiei generale, București, Editura Universitară, 2002 Hobjilă, Angelica, Microsistemul deicticelor în limba română vorbită neliterară actuală, Iași, Casa Editorială Demiurg, 2003 Koch, Peter; Oesterreicher, Wulf, Gesprochene Sprache in der Romania: Französisch, Italienisch, Spanisch, Tübingen, Max Niemeyer Verlag, 1990 Lohisse, Jean, La communication. De la transmission à la relation, Bruxelles, Éditions De
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
descrie ceea ce nu numește: de exemplu, o acțiune, o stare etc.: ,,vântul [+ gest: mișcarea crengilor]"), afective (exteriorizare a unor trăiri, stări de spirit de exemplu, îmbrățișarea mamei, a unei jucării, aruncarea unui obiect etc.), respectiv indicative (cel mai frecvent asociate deicticelor verbale: ,,aici [+ gest de indicare cu degetul]", ,,băiatul acela [+ gest de indicare cu degetul]" etc.). În ceea ce privește limbajul desen (ca formă de manifestare a copilului, ca mijloc de comunicare și de autocomunicare, de relaționare cu sine, cu ceilalți și cu lumea
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
Nova, 2005 Golu, Mihai, Bazele psihologiei generale, București, Editura Universitară, 2002 Hansen, Kirsten; Kaufmann, Roxane K.; Burke Walsh, Kate, Crearea claselor orientate după necesitățile copilului, Iași, Cermi, 1999 Cândroveanu, Hristu, Literatura pentru copii, București, Editura Albatros, 1988 Hobjilă, Angelica, Microsistemul deicticelor în limba română vorbită neliterară actuală, Iași, Casa Editorială Demiurg, 2003 Huizinga, Johan, Homo ludens. Încercare de determinare a elementului ludic al culturii, Traducere din olandeză de H. R. Radian, Cuvânt înainte de Gabriel Liiceanu, București, Humanitas, 2003 Jurcău, Nicolae; Megieșan
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
iar cel de-al doilea la natura clivajului. Este esențial să precizăm că "paradigma celor patru clivaje fundamentale" ale lui Rokkan constituie un model logic pe care îl putem califica, recurgând la reflecția lui Jean-Claude Passeron, drept model de tip deictic. Statutul de model implică o serie de consecințe. Mai întâi, "modelele nu sunt decât niște ipoteze, niște sisteme de explicație solid legate potrivit formei ecuației sau funcției: asta este egal cu aceea sau o determină pe aceea". Vom adăuga la
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
cum constatau von Neuman și Morgenstern. Modelul nu este așadar teoria sau o teorie, ci aplicarea unei teorii la un obiect, modelul se înrădăcinează așadar într-o teorie prealabilă. În sfârșit, modelul celor patru clivaje e un model de tip deictic, adică descrie și enunță reguli interpretative, însă nu pretinde că furnizează vreo explicație. Luarea în calcul a proprietăților inerente caracterului de model sau, mai exact, statutului logic sau epistemologic, impune ca utilizatorii acestuia să-i respecte constrângerile structurale. Astfel, dorința
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
este interjecția tipică a prezentării conversaționale în limba română; apare numai în conversație (dialog − real sau simulat), presupunând obligatoriu prezența alocutorului. A. În calitate de marcă a cunoașterii perceptuale, uite este utilizată prototipic pentru îndeplinirea unor funcții de identificare, însoțind, adesea, diverse deictice. Sunt prezentate alocutorului: (a) obiecte din contextul situațional: D: Uite, un aparat de făcut masaj, mamă, la talpă! A: Ia să văd ((zgomot)) da' ce drăguț e! (IVLRA: 54) (b) persoane (ființe): C: Ce-i aia? Uite o ciocănitoare. Uite
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
o amploare care mă sperie. Dar eu o să-încerc... A: Haideți să-ncercăm. B: Să o fac pe-nțelesul tuturor (IVLRA: 193) Haidem, Aimée, e timpul să merge (A. Drumeș, Invitație la vals). Hai(de) este o expresie cu ancoraj deictic intrinsec 36 și este prin excelență performativă (se combină numai cu forme verbale de prezent, deși uneori cere executarea unei acțiuni viitoare; viitorul este evocat și de prezența în context a unor deictice temporale: acum, mâine etc: Haide mâine la
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
Hai(de) este o expresie cu ancoraj deictic intrinsec 36 și este prin excelență performativă (se combină numai cu forme verbale de prezent, deși uneori cere executarea unei acțiuni viitoare; viitorul este evocat și de prezența în context a unor deictice temporale: acum, mâine etc: Haide mâine la mine.37). 3.2.1.3. Poziția în enunț Hai(de) poartă obligatoriu accent frastic și ocupă, de cele mai multe ori, poziție inițială în enunț. Hai să ne lăudăm și noi... ce frumoși... ce
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
de față. 11 Vezi GALR I: 668. 12 Vezi termenul evidențiale citaționale, în Zafiu (2002a: 129). 13 Prezentativ, -ă, a, [At: PUȘCARIU, L.R. I, 113 / PL: -i, -e/ prezenta + tiv / (Nob; d. interjecții)] Care arată, care întărește un sens. Și: deictic. (MDA s.v. ). 14 În lingvistica românească, denumirea de prezentativ este utilizată pentru prima dată de Sextil Pușcariu, pentru a se referi la una dintre modalitățile utilizate de către locutor "ca mijloc de legătură cu ascultătorul": "Înainte de toate avem, ca mijloc de
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
V1, exploatând între altele și Teoriatopicului nul (= elemente eliptice cu valoare de topic), și identifică patru valori pentru structurile în care verbul ocupă prima poziție: topic de continuitate (topicul nul este coreferențial cu o expresie nominală anterior menționată) (72a); topic deictic (topicul nul este legitimat doar dacă este legat deictic și folosit într-o manieră conversațională) (72b); structuri V1 narative (72c); structuri V1 rematice (întreaga propoziție conține informație nouă și introduce referenți neactivați în discurs) (72d). (72) a. Mecti, adunca, unu
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
cu valoare de topic), și identifică patru valori pentru structurile în care verbul ocupă prima poziție: topic de continuitate (topicul nul este coreferențial cu o expresie nominală anterior menționată) (72a); topic deictic (topicul nul este legitimat doar dacă este legat deictic și folosit într-o manieră conversațională) (72b); structuri V1 narative (72c); structuri V1 rematice (întreaga propoziție conține informație nouă și introduce referenți neactivați în discurs) (72d). (72) a. Mecti, adunca, unu exemplu face.PS.3SG astfel un exemplu a provari
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
volumul Casa de fum (1982), discursul poetic se eliberează vizibil de modelul și obsesia lui Nichita Stănescu și surprinde printr-un fel de (auto)referențialitate la actul spunerii, al vederii, al gestului (care coincide cu poemul însuși): frecvența prezentului, a deicticelor, a modului declarativ etc. Poeta își găsește acum o voce proprie, egală cu sine, un echilibru în dezechilibru (acea tendință către clasicism a scriitorului român), îmbrățișând ideea unei jertfe creatoare („mielul” este când ea, când iubitul). În Oglinda femeii (1986
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288085_a_289414]
-
restul (nu doar trimiterea intertextuală la Umberto Saba) îl leagă pe autor de modernitate: ș...ț Am obosit/ să tot cînt mestecenii,/ să repet eterna rimă/simțire-iubire.// Poezia-i văpaie/ardoare, daimon.// Ca lovituri de ciocane pneumatice/simt în mine/deictice pavesiene/sinestezii, sunete, porniri/scrîșnind metalic/ metafore hazardate//trenuri în goană/deraind în noapte ș...ț (“Unei prietene”). Asemenea lui Catalfamo, mulți alți poeți italieni actuali oferă multe surprize, indiciu sigur al inepuizabilelor posibilități ale artei cuvîntului.
Contra curentului? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3930_a_5255]
-
puține cu textele folclorice). Un exemplu pentru acest tip de oralitate mi se pare cel oferit de celebra pagină care deschide (după dedicații) Gramatica lui Heliade Rădulescu; începutul Prefeței conține o cantitate neobișnuită de mărci ale oralității transpuse în scris (deictice, interjecții, exclamații, intonație afectivă sugerată de abuzul semnelor de punctuație și de repetiția literelor, sintaxă foarte simplă, juxtapunere de enunțuri scurte etc.): "Ei! Dar ce fel de carte e asta?!!! uite-te minune!!! aci lipsesc o grămadă de slove! ăștia
Prestigiul oralității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15713_a_17038]