4,514 matches
-
un vas imens pe masa din bucătărie. În după-masa aceea vorbeau despre pantalonii ei recent modificați pentru cocktail, doar nu o să meargă la terasă în vechii ei pantaloni albaștri. Tăcere câteva clipe și apoi vocea ei chemându-l la micul dejun. Încă era perioada în care mă amuzam auzindu-i ce-și spun, tot felul de nimicuri de care de mult mă detașasem și mă izolasem ca de ceva periculos. La sfârșitul acelei săptămâni au ținut-o într-o petrecere. Zeci
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
soare, reflectată în apa bazinului, pătrunsese în camera mea prin lucarnă și tremura ușor pe plafon. Visul din noaptea precedentă îmi părea atât de îndepărtat și șters, de parcă ar fi datat de mulți ani, din copilărie. Doica îmi adusese micul dejun. Fața ei, trasă și slabă, apărea ca reflectată de o oglindă deformantă, iar expresia îi era incredibil de comică; ai fi zis că o greutate imensă o trăgea în jos. Deși doica știa că mirosul de ghalian îmi făcea rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
auzi o bătaie în ușă și intră o femeie ca la vreo 30 de ani, cu plasele pline și cu o sticlă de ceai subsuoară. Se scuză. Apoi aranjă pe un taburet, un șervețel alb și ceea ce ținea de micul dejun: jumări, telemea, o felie de pâine, un ou fiert și cana cu ceai în care împinse e pe o farfurioară, discret o felie de lămâie. Cam multe alimente pentru o bătrână - își făcu curaj Karin - tantepe care de fapt, o
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Cele vechi s-au spart. Vestea marii victorii de la Baia Comună se răspândise, probabil, foarte iute, căci atunci când Napoleon - Îmbrăcat În uniforma de paradă și Încins, după multe luni, cu sabia din plastic - ajunse În sala de mese pentru micul dejun, Sigmund Freud, care În trecut se luase de câteva ori de Împărat și-i scornise chiar și câteva porecle - printre care, Little Motherfucker și „Cizme-n cur“, ambele referindu-se, cu siguranță, la două dintre stadiile dezvoltării ființei umane -, Îi
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
păduche în sos de cucută? Poate un pui de vulpe în sos tomat? O pulpă, la tavă, de cîine lihnit, cu sos de coacăze? Inimă de privighetoare cu semințe de mac? Sau astăzi aveți poate chef să mîncați la micul dejun creier virgin de cloșard în sos remoulade, cuvinte prostești trecute prin pesmet și stropite din belșug cu un vin de Malaga?". Seria apelativelor "murdare" cu care îl gratulează e ingenioasă și inepuizabilă: "ciupercă otrăvitoare", "gîndac de alimente", "uscătură soioasă", "broască
"Poezia" ghetoului by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9202_a_10527]
-
cucerit, mai ales, de tonul dezinvolt și uneori șăgalnic al notațiilor. Ca, de pildă, descrierea neplăcerilor cauzate de frâna mașinii cu care călătoreau, de vremea nefavorabilă sau, dimpotrivă, de impresiile culese în popasurile la diverse hoteluri, cu precizări de genul: "Dejun în cameră cu whisky", "Masă la rest(aurant)" București: 3 "Cordon bleu", 3 "mixed grill", "Seara chef Coca cu horincă" și "Colette mâncat prost hotelul Gutinul". Ori de mulțimea de galicisme cu care N. Steinhardt și-a împănat notele: "embouteillage
Primim by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9212_a_10537]
-
de liderii noului Front al Salvării Naționale, cu teroriștii, persoanele loiale Geniului care au reușit să ia controlul asupra Aeroportului Internațional Otopeni. Băieții au fost treziți pe la trei dimineața, armele li s-au împărțit pe la cinci, și în timp ce luau micul dejun li s-a făcut un instructaj scurt din care nu s-au ales cu nimic clar în afara parolei pe care le-a comunicat-o locotenentul care comanda subunitatea. Camioanele erau gata de plecare, așteptau de aproape o jumătate de oră
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
păduche În sos de cucută? Poate un pui de vulpe În sos tomat? O pulpă la tavă de câine lihnit, cu sos de coacăze? Organe de privighetoare cu semințe de mac? Sau astăzi aveți poate chef să mănâncați la micul dejun, creier virgin de cloșard, În sos remulade, cuvinte prostești trecute prin pesmet și stropite din belșug cu un vin de Malaga? Kawabata nu răspunde, nu are astăzi nici un chef să râdă. În ochii lui asiatici se citește tristețea. Își fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sub rafalele de vânt, și, apa, Înmuiase zidurile albe ale bisericii. Satul părea o navă Înconjurată de ape, dar pictorul lucra cu Îndârjire și mirosul vopselelor se amesteca cu mirosul de mărar, leuștean, tei și ceapă, care nu lipseau de la dejunurile noastre. Nu puteam să mă desprind de picturi. Știam că În curând vraja se va sparge, și că fiecare va pleca spre rosturile lui, mai știam că s-ar fi putut să nu-i mai văd niciodată picturile, dar, deocamdată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
rezistat în timp. Dar că a fost o încercare minunată și că nu regretă nimic din ce a fost. Trecuserăm prin acest episod de câteva ori. — Mă întreb ce mă face să cred că mă minți, spuse Antonia. Luam micul dejun, la o oră cam târzie, a doua zi dimineață. Și eu și Antonia eram îmbrăcați în halate de casă și zăboveam la o ceașcă de cafea cu pâine prăjită rece. Parcă nu eram în stare să ne mișcăm. Antonia era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
brutărie am cumpărat jumătate de litru de lapte și câteva sandvișuri, iar de la chioșc, ultimul număr al ziarului Tageblatt. Traversând, m-am așezat pe banca pe care muncitorii de la construcții sporovăiseră cu o zi Înainte și mi-am savurat micul dejun. La un moment dat, trecu Dabor cu o față lungă, demnă de milă și un bandaj Înfășurat În jurul nobilului său cap. I-am făcut cu mâna, Întrebându-mă În gând oare ce punea la cale, apoi m-am Întors la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
că erau, m-am Îmbrăcat și m-am dus până la sergentul Vogelsang. Tot ce-a putut să-mi ofere a fost niște cafea veche, cu un miros vag de boabe prăjite, și niște covrigei tari ca piatra. Urmă un mic dejun Întârziat, timp În care m-am străduit să-mi mențin echilibrul pe scaunul de birou cu trei picioare. În curând, apartamentul acesta nu va mai fi al meu. În câteva ore - acum e 9. 30 seara, conform ceasului deșteptător - va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
furios, atunci de unde s-a pricopsit cu colita? — Păi asta e, mănâncă hazerai! Da’ nu glumesc! Pentru că la el prânzul înseamnă un baton de ciocolată O’Henry spălată cu o sticlă de Pepsi. Pentru că știi în ce constă micul lui dejun? Cea mai importantă masă a zilei - nu numai după mintea maică-tii, Alex, ci după mintea celor mai mari specialiști în alimentație - și știi ce mănâncă acest copil? — O gogoașă. — Așa-i, o gogoașă, deșteptu’ pământului, adultule. Și o cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
răspund când o să mă-ntrebe ce-am pățit cu mijlocul feței (o mai veche accidentare la hochei? Am căzut de pe cal în timp ce jucam polo călare după ce fusesem la biserică, la slujba de duminică dimineața - mâncasem prea mulți cârnați la micul dejun, ha, ha, ha!) - încât vârful patinei mele atinge marginea lacului un pic mai devreme decât îmi planificasem și mă trezesc bușindu-mă ca un bolovan de pământul înghețat bocnă, îmi știrbesc un dinte din față și îmi trosnesc protuberanța tibiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
acești zori de ziuă și faptul că asist și eu la acești zori - plus tipul plin de tatuaje de la tejghea, căruia Morty îi zice „Șefu’“ - plus faptul că pentru prima oară în viață mănânc cartofi-pai de casă la un mic dejun - plus faptul că mă cocoț înapoi în cabina camionului îmbrăcat în blugii mei Levis, cu parpalac și mocasini (care pe autostradă nu mai au același efect ca în sălile de liceu) - plus soarele care tocmai începe să-și reverse razele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
am făcut-o praf. — Ooo, chiar sunt? — Da! — Chiar sunt? — Da, da, da! Și-acum, îmi dai voie să te fut? — Of, iubitule, scumpule, strigă Maimuța, alege-ți o gaură, pe care-o vrei tu, sunt a ta! După micul dejun ne-am plimbat prin Woodstock cu obrazul sulemenit al Maimuței lipit de brațul sacoului meu. Știi ceva, mi-a zis ea, cred că nu te mai urăsc. Am pornit spre casă după-amiază târziu și am mers cu mașina până la New York
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
gentleman! E politicos până și cu mobila! Există, apoi, în engleză, o expresie, „Bună dimineața“ sau, cel puțin, așa mi s-a spus; expresia asta nu mi-a fost niciodată de vreun folos. De ce să-mi fie? Acasă, la micul dejun, pentru ceilalți clienți ai pensiunii nu sunt, de fapt, decât „Musiu Mutră Acră“ și „Măru’ Pădureț“. Când, deodată, aici, în Iowa, imitându-i pe localnici, mă transform într-un veritabil gheizer de bună-dimineți. Atâta știu să zică toți cei ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
devreme, pentru că soarele era jos, abia ițindu-se deasupra colinelor. Un sat luci cu lumini mărunte pe celălalt mal. Câteva pale subțiri de fum zăceau În aerul Încremenit, deasupra caselor mici de lemn, unde se aprinseseră focurile matinale, căci se pregătea dejunul pentru cei care mergeau la muncă. Satul era atât de departe de linia ferată, că stătea nemișcat, să-l poți privi, În timp ce copacii și căsuțele de pe malul de-aici, cu bărcile legate la mal, rămâneau În urmă. Ridică cealaltă jaluzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Putea simți multe, dar spunea puține și ceea ce spunea era mult prea des ce nu trebuia. Acum zări viața aceea ciudată murind. — Uite, spuse el brusc. Râul a dispărut. Ne-am depărtat de Rin. Nu mai e mult până la micul dejun. Tânăra se simți puțin Îndurerată de un vag sentiment de incorectitudine, dar nu era obișnuită să protesteze. — Va trebui să-mi iau poșeta, spuse ea. Am câteva sandvișuri În ea. El se uită la fată. — Nu-mi spune că ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
obișnuită să protesteze. — Va trebui să-mi iau poșeta, spuse ea. Am câteva sandvișuri În ea. El se uită la fată. — Nu-mi spune că ți-ai luat provizii pe trei zile. — Oh, nu! Doar pentru cina de aseară și dejunul din dimineața asta. Am economisit astfel vreo opt șilingi. — Ești scoțiancă? Ascultă-mă. Vei lua micul dejun cu mine. — Și ce mai aștepți să iau cu dumneata? — Îți spun, zise el cu gura până la urechi. Prânzul, ceaiul, cina. Și mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
se uită la fată. — Nu-mi spune că ți-ai luat provizii pe trei zile. — Oh, nu! Doar pentru cina de aseară și dejunul din dimineața asta. Am economisit astfel vreo opt șilingi. — Ești scoțiancă? Ascultă-mă. Vei lua micul dejun cu mine. — Și ce mai aștepți să iau cu dumneata? — Îți spun, zise el cu gura până la urechi. Prânzul, ceaiul, cina. Și mâine... Ea Îl Întrerupse cu un oftat: — Cred că ești puțin dus. N-ai scăpat de pe undeva, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
-se În forme schimbătoare, ba ca o flacără, ba ca o frunză de trifoi. Gândurile lor rămaseră aceleași și nu mai avură despre ce vorbi, pentru că nu mai era nimic nou de descoperit. — Nu vrei cu adevărat să iau micul dejun cu dumneata, spuse ea, Încercând să fie rezonabilă și să alunge sentimentul de jenă provocat de tăcerea prelungită. Dar el nici nu voi să audă de soluția găsită de ea. — Ba da, spuse el, deși În vocea lui exista o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Musker, nici doctorul Czinner nu priviră În urmă. Alergă dizgrațios, lovindu-se când de un perete al culoarului, când de celălalt, În mișcarea trenului, zdrelindu-și chiar o Încheietură a mâinii și un genunchi. Pasagerii care se Întorceau de la micul dejun se lipeau de ferestre ca s-o lase să treacă, iar câțiva se plânseră de ea În nemțește, știind că-i englezoaică și Închipuindu-și că nu-i poate Înțelege. Ea le rânji cu malițiozitate, dezvelindu-și dinții mari din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
care doctorul Czinner Îl cumpărase cu un minut sau două În urmă În gara din Würzburg. În scurta căutare Întreprinsă de Coral Musker de-a lungul culoarului, Mabel Își premeditase fiecare gest: străinul cu care Împărțea compartimentul era la micul dejun, iar doctorul Czinner, care o căuta la celălalt capăt al trenului, va fi plecat pentru cel puțin trei minute. În acest interval de timp trebuia să afle destul de multe ca să-l facă să vorbească. În primul rând, acolo era balonzaidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
prezint. — Aș putea să văd șpaltul? — Ah, nu suntem o publicație săptămânală! Publicul nostru nu poate aștepta. Freamătă, Înțelegeți, pentru ciosvârta lui. Nu-i timp de șpalturi. Oamenii din Londra vor citi interviul mâine dimineață, În timp ce-și iau dejunul. Îl lăsă cu această asigurare asupra interesului publicului, când ar fi putut releva minții lui extenuate, care se lupta deja cu problema altei jumătăți de milion de cuvinte de succes, cum oamenii uită, cum cumpără astăzi ceea ce luaseră În râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]