729 matches
-
an. Acesta a abolit monarhia și a declarat Burundi republică, instaurând un regim militar, războiul civil continuând pe parcursul anilor 1960 și începutul anilor 1970. Spre sfârșitul lui aprilie 1972, un atac al etnicilor hutu asupra unei localități dintr-o zonă deluroasă, unde se născuseră majoritatea ofițerilor a declanșat o ripostă foarte dură din partea militarilor si a milițiilor UPRONA ai cărui membri erau înrudiți cu armata din punct de vedere etnic. Această ripostă a fost concepută și pusă în practică sistematic aducând
Istoria Burundiului () [Corola-website/Science/303115_a_304444]
-
sunt o subdiviziune a solurilor podzolice din clasificarea sol britanic. Deși clasificate cu podzols, deoarece acestea au un orizont de bogată în fier, sau spodic, ele sunt, de fapt, intermediar între podzols și pământuri Brown. Acestea sunt comune pe teren deluros din Europa de Vest, în zonele în care de precipitații mai mult de aproximativ 900 mm depășește evapotranspirația pentru o mare parte a anului, iar verile sunt relativ rece. Rezultatul este că scurgerea de profilul de sol se produce, în care substanțele
Taiga () [Corola-website/Science/303121_a_304450]
-
în încercarea de a promova înțelegerea interculturală: Tulsa este situat în colțul nord-estic al statului Oklahoma, la 159 km nord-est de Oklahoma City; se află între marginea Great Plains (o zonă întinsă de câmpie-prerie) și poalele munților Ozark, o regiune deluroasă în general împădurită. Orașul atinge porțiunea estică a Cross Timbers, o ecoregiune formată din preerie și păduri, ce face tranziția între câmpiile uscate din vest și padurile cu vreme umedă din est. Cu un climat mai umed decât punctele din
Tulsa, Oklahoma () [Corola-website/Science/302219_a_303548]
-
fiind subminat în lateral versantul dealului. Aceste alunecări au imprimat reliefului un aspect dezordonat. Cauza acestor surpări a fost determinată de despăduririle masive și de eroziunea torențială. Prin așezarea geografică și structura geologică specifică zonei, comuna barbataesti are un relief deluros.După altitudine și alte particularități,relieful comunei se poate împărți în două mari zone și anume:partea de nord-deluroasă și partea de sud-relief de muntoasa .Culmile domoale și paralele ale dealurilor sunt în general orientate pe direcția N-S,fiind
Comuna Glăvile, Vâlcea () [Corola-website/Science/302026_a_303355]
-
Bogdănești, Cârstănești, Cucești, Oteșani (reședința) și Sub Deal. Este situată în partea centrală a județului, în extremitatea sudică a depresiunii Horezu, la aproximativ 10 km sud de orașul Horezu, fiind accesibilă pe drumul național DN 65C, Craiova-Horezu. Are un relief deluros, specific Subcarpaților Getici. Este străbătută de râul Luncavăț, de la nord la sud. Comuna Oteșani are în componență următoarele sate: Bogdănești, Cârstănești, Cucești, Oteșani și Sub-Deal. Oteșani este a treia cea mai mare comună din zona Horezu după Popești și Șirineasa
Comuna Oteșani, Vâlcea () [Corola-website/Science/302037_a_303366]
-
ce se încadrează în Depresiunea Subcarpatică Olteană). Centrul civic al localității se situează la întretăierea paralelei de 45°6'22" latitudine nordică cu meridianul de 24°6’30” longitudine estică. Teritoriul comunei se învecinează cu următoarele localitați: Relieful comunei este deluros, la nord fiind format din dealurile: Spinete, Vârtoapă, La Râpi si Măgura; la vest-Dealul Tomșanilor și al Foleștilor care se continuă spre sud cu Coastele Cernei; la est-Dealul Mare. Din Dealul Tomșanilor se desfac spre est dealurile inferioare: Calea Dealului
Comuna Pietrari, Vâlcea () [Corola-website/Science/302038_a_303367]
-
Oltenia, România, formată din satele Băiașa, Băjenari, Bărbărigeni, Ciocâltei, Cueni, Frasina, Piscu Scoarței, Râpa Cărămizii, Roești (reședința) și Saioci. Comuna Roești are o suprafață de 28,78 km, o populație de 2.105 locuitori și este situată într-o zonă deluroasă cu structură monoclinală, pe cursul mijlociu al râului Cerna-Oltețului și pe cursul inferior al Cernișoarei, afluent pe partea stângă al Cernei. Așezarea este situată în zona centrală a județului Vâlcea, fiind străbătută de la N-E spre S-V de D.N.
Comuna Roești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302041_a_303370]
-
la sud de zona anticlinalelor, un rol predominant l-a avut eroziunea, care a fost favorizată de constituția litologică și de mișcările neotectonice, iar apele Cernei - Oltețului și ale Cernișoarei au determinat configurația morfografică și morfometrică a locului. Regiunea este deluroasă, cu valea pârâului Cernișoara și a râului Cerna la mijloc, lățimea văii se limitează la culmile de răsărit și de apus la cca. 3 km, iar lungimea ei la cca. 9,5 km. Relieful comunei se poate grupa în două
Comuna Roești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302041_a_303370]
-
a satului și caracterizată prin roci sedimentare, cele mai vechi dintre acestea (de formațiune cretacic-paleogenă) sunt situate imediat la contactul cu calcarele sudice ale muntelui Buila, fiind urmate de roci tot sedimentare, neogene, ce intră în componența celor două culmi deluroase ce mărginesc râul Costești. Rețeaua hidrografică este bine dezvoltată, localitatea fiind tributară râului Costești, ale cărui izvoare își au obârșia în muntele Scânteia. În zona muntoasă, spre sud, primește următorii afluenți: Comarnice, Cracul lui Ignat (Neteda), Voiceasa, Izvorul cu Rugi
Pietreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302039_a_303368]
-
S.A”" (fosta Direcție de Servicii Publice Municipale a Primăriei Iași) (secția „Spații Verzi”). Paza este asigurată de Poliția Locală (Secția 2) și de gardienii publici ai Serviciul Public Județean de Pază și Protecție (obiectiv principal, Muzeul „Mihai Eminescu”). Zona deluroasă a Copoului era o destinație de plimbare și recreere pentru boierii și negustorii din Iași încă din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, existând mențiuni istorice că în această perioadă zona era frecventată de domnitori precum Nicolae Mavrocordat
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
Brînzeni este o localitate-centru de comună în Raionul Edineț, Republica Moldova. Satul Brînzeni este situat în nord-vestul Republicii Moldova, pe malul drept al râului Racovăț, la o depărtare de 8 km de râul Prut. Relieful este caracteristic câmpiei deluroase, toltră de calcă, accidentat cu pante înclinate. Împrejurimile satului constituie un adevărat muzeu istorico-geologic. Satul este încercuit din toate părțile de 4 recife cu înălțimea de peste 210 m, localitatea având un patrimoniu natural și antropic deosebit. Satul dispune de ape
Brînzeni, Edineț () [Corola-website/Science/302588_a_303917]
-
000 locuitori. In această perioadă de expansiune, sunt construiți zgârie-nori în centrul orașului, într-un timp relativ scurt. Orașul este amplasat la confluența lui Bow River și Elbow River de aici Calgary se extinde în toate direcțiile. Regiunea orașului este deluroasă. Râul cel mai mare Bow River curge din vest spre sud și mărginește centrul orașului în partea de nord. Pe când râul mai mic Elbow River intră din sudul orașului și confluează cu primul la est de centru. În 2001, 6160
Calgary () [Corola-website/Science/302775_a_304104]
-
repetat în Biblie. Teritoriul pe care s-a stabilit această populație este denumit „țara filistenilor” (eretz peliștin) sau "Filistia" (asiriană: Palastu, Pilistu). În Filistia, care cuprindea zona de coastă la sud de Carmel, iar în interior se extindea până în zona deluroasă, se aflau așezările Așdod, Așkalon, Gaza, Ekron și Gat (Iosua, 13: 2-3). Fiecare din cele cinci cetăți erau conduse de câte un "seren" (Iosua 13:3, Jud. 3:3, 16:5). Termenul pare a fi echivalentul cuvântului hitit "tarwanas" „judecător
Filisteni () [Corola-website/Science/303313_a_304642]
-
canaanite, distruse în jurul anului 1200 î.Hr. Prăbușirea dominației egiptene în jurul anului 1225 î.Hr. a permis filistenilor să-și exercite dominația în Pentapolis. Abia după aceasstă dată filistenii încearcă să-și extindă treptat sfera influenței politice și militare și asupra zonei deluroase, locuită în această perioadă de triburi israelite. Expansiunea filistenilor a dus la confruntări militare cu israeliții, despre care Biblia relatează frecvent (Ios. 13: 2-3; Iud. 3:31; Iud. 13-16) și confirmate parțial de cercetările arheologice. Potrivit Bibliei, între filisteni și
Filisteni () [Corola-website/Science/303313_a_304642]
-
principalele ei componente, Delta și Marea Prerie. Delta Arkansas este o zonă plată cu soluri aluviale formate de inundările repetate produse de râul Mississippi. Mai departe de râu, în porțiunea sud-estică a statului, Marea Prerie constă dintr-un peisaj mai deluros. Ambele sunt regiuni agricole fertile. Regiunea Deltei este tăiată de o formațiune geologică denumită Crowley's Ridge. O bandă îngustă de dealuri, Crowley's Ridge se ridică de la 75 la peste câmpia aluvială din jur și străjuiește multe dintre orașele
Arkansas () [Corola-website/Science/302461_a_303790]
-
Granița estică a Luxemburgului e formată de râurile Mosela, Sauer și Our. Nordul țării face parte din Munții Ardeni, e format din dealuri și munți joși, cel mai înalt punct fiind Kneiff, de 560 m. Restul țării este de asemena deluros. Pădurile de stejar și fag reprezintă 55% din teritoriu. Clima este temperată de tranziție între cea oceanică și cea semicontinentală. Altitudinea maximă este de doar 300 m in Gutland/Bon Pays. Localizarea: Europa de Vest, între Franța și Germania Coordonate geografice: Referințe
Geografia Luxemburgului () [Corola-website/Science/302921_a_304250]
-
capcanei pregătite de Ștefan. Armura performantă și experiența de luptă a cavalerilor polonezi ar fi fost suficiente pentru a face față la toată oastea lui Ștefan în câmp deschis, dar supraîncrederea în propria invincibilitate, combinată cu un teren împădurit și deluros a jucat un rol nefast nobililor polonezi. Mai ales că moldovenii au tăiat copaci pe care i-au doborât între cavaleri pentru a împărți oastea poloneză în bucăți mici și pentru a nu lasă loc de avânt cailor acestora. În loc să
Bătălia de la Codrii Cosminului () [Corola-website/Science/303542_a_304871]
-
datorează munților care se întind la granița dintre Franța și Elveția, de la lacul Geneva la Basel. Cantonul Jura se află în nord-vestul Elveției. E format din părți ale Munților Jura în sud și platoul Jura în nord. Platoul Jura este deluros și aproape în întregime din calcar. Districtele Ajoie și Franches-Montagnes se află în această regiune. Termenul "jurasic" provine de la Alpii Jura, strat ce datează din acea epocă. Râurile Doubs și Birs drenează acest canton. Doubs se varsă apoi în Saône
Cantonul Jura () [Corola-website/Science/303720_a_305049]
-
află Germania și Austria. Râul Rin se află la granița spre nord-vest. La sud se află cantonul Sfântul Gall, iar la vest cantoanele Zürich și Schaffhausen. Suprafața cantonului este de 991 km² și este împărțită de obicei în trei mase deluroase. Una dintre ele se întinde de-a lungul Lacului Constanța în nord. O alta este mai în interior, între râurile Thur și Murg. A treia formează granița sudică a cantonului, unindu-se cu muntele Hörnli din pre-Alpi. În preistorie, teritoriul
Cantonul Turgovia () [Corola-website/Science/303769_a_305098]
-
Diablerets, aflat la 3 210 m, se află în acești munți, unde se găsesc și câteva destinații populare printre schiori, cum ar fi Villars, Les Diablerets și Leysin. Zona centrală e formată în schimb din morene, și este prin urmare deluroasă. De-a lungul lacurilor se află zone de câmpie. Terasele viticole din districtul Lavaux au fost înscrise în anul 2001 pe lista patrimoniului mondial UNESCO. Pe țărmul lacurilor s-au descoperit urme datând din perioada preistorică. Mai târziu, tribul celt
Cantonul Vaud () [Corola-website/Science/303802_a_305131]
-
mari de piatră. Legionarii din castrul Arutela aveau misiunea de a supraveghea, întreține și asigura circulația pe acest drum spre Transilvania. Arutela făcea parte, alături de celelalte castre din jurul Masivului Cozia, dintr-o linie de apărare pentru oprirea atacurilor dinspre zona deluroasă de la răsărit. La nord de castru se află „piscul lui Teofil”, pe platoul căruia s-a zidit un turn semicircular, cu latura dreaptă spre est, la 300 de metri înălțime față de punctul „Poiana Bivolari”. Acest turn, orientat spre Olt, avea
Castrul roman Arutela () [Corola-website/Science/304095_a_305424]
-
teren pe malul Rinului, o denumire asemănătoare o poartă și o localitate din Belgia, de asemenea acest nume poartă un convoi de vapoare italiene fiind distrus de englezi la data de 9 noiembrie 1941. Duisburg este amplasat la marginea regiunii deluroase din regiunea Rinului de Jos, la vărsarea râului Ruhr în Rin, orașul întinzându-se pe ambele maluri ale acestora. In partea nordică a orașului se varsă în Rin raul Emscher. Altitudinea orașului variază între 82,5 m și 14,85
Duisburg () [Corola-website/Science/304228_a_305557]
-
aproximativ 3 000 de insule în Marea Egee, Marea Ionică și Marea Mediterană). Insulele cele mai importante sunt Creta, Rodos, Corfu și grupele Dodecaneze și Ciclade. Grecia are aproximativ 15 000 km de coastă. Aproximativ 80% din teritoriul țării este muntos sau deluros, lucru care face Grecia una dintre cele mai muntoase țări din Europa. În Grecia occidentală se găsesc lacuri și ținuturi umede. Lanțul muntos central al țării este reprezentat de Munții Pindus, cu o înălțime medie de 2 650 m. Lanțul
Geografia Greciei () [Corola-website/Science/303887_a_305216]
-
și în stare proaspătă. Dar cea mai cunoscută utilizare este pentru fabricarea rachiului, uneori fiind și depozitat în butoaie fabricate din lemnul acestuia. Fructele sale imature sunt uneori întrebuințate în combinație cu murături. Crește în zone de înaltă fertilitate, preferabil deluroase. Soiurile sale cele mai rezistente sunt: ciorești, corcodane, vinete și grase (denumiri regionale). Trunchiul său are un duramen (miez) foarte dur, rezistent la apă, de culoare roșu-maroniu, învelit de un alburn de culoare deschisă prin care circulă seva. Arderea sa
Prun () [Corola-website/Science/303930_a_305259]
-
teren pe malul Rinului, o denumire asemănătoare o poartă și o localitate din Belgia, de asemenea acest nume poartă un convoi de vapoare italiene fiind distrus de englezi la data de 9 noiembrie 1941. Duisburg este amplasat la marginea regiunii deluroase din regiunea Rinului de Jos, la vărsarea râului Ruhr în Rin, orașul întinzându-se pe ambele maluri ale acestora. In partea nordică a orașului se varsă în Rin raul Emscher. Altitudinea orașului variază între 82,5 m și 14,85
Duisburg () [Corola-website/Science/304370_a_305699]