831 matches
-
creastă, spre aventura lui Zogru însuși, obligat să trăiască vieți străine, prilej de acumulări epice, legate unele de altele și în același timp de istoria românească, ale cărei noduri se dezleagă lejer, prin „despachetarea“ narativă a romanului, cum este cazul demascărilor și autodemascărilor din anii 50, care aici decurg dintr-un simplu accident al Vencicăi. Tot așa controversa declanșată printre istorici în legătură cu locul în care se află mormântul lui Țepeș, mutarea curții Domnești la Cotroceni, în timpul domniilor fanariote, nașterea economiei subterane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Zogru a rămas câteva zile în Vencica, dar nu voia s-o omoare, ci doar să se odihnească puțin. Însă viața cu ea era destul de agitată. Dimineața pleca la birou. Vencica lucra la guvern, unde era șefa unei comisii de demascare a dușmanilor de clasă. Cum ajungea, chema femeia de serviciu și-i spunea repede: - Ai venit cam târziu că văd că nu s-a uscat pe jos. Ai grijă să strângi în timpul zilei, să nu văd o scamă pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
seamă. Cât despre plătit, nici nu se punea problema: Se supără, nu poți s-o tratezi ca pe-o servitoare. Îi mai dau uneori câte ceva să mănânce. În restul zilei, Vencica dezbătea cu subordonații ei diverse probleme legate de rolul demascării în societatea socialistă și redactau materiale de propagandă. O dată pe săptămână, joia, participau la ședințele în plen, cu toți funcționarii guvernamentali, unde erau invitați de onoare membrii marcanți ai partidului. La una dintre aceste ședințe nimerise și Zogru, strecurat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
strecurat în Vencica. Aceasta tocmai luase cuvântul, după ce aprobase întreaga adunare, prin vot deschis, ca ea să vorbească de la tribună. Și începuse. Inițial Zogru se plictisise, dar apoi începuse să se amuze, căci Vencica spunea cu înverșunare dragi tovarăși, problema demascării dușmanilor de clasă este o datorie pe care trebuie s-o punem mai presus de interesele personale, și atunci Zogru intrase în acțiune, mai întâi, pentru că nu se putuse abține, apoi, pentru că începuse să-i placă: - Ba, aș merge și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
verbul to unravel are denotații și conotații corespunzătoare, plus sensul figurat de decădere treptată. În consecință, exercițiul memorialistic‑romanesc În care se angajează neiertătorul „Chick” este unul de aducere la lumină, descâlcire a ițelor, lămurire a unui mister, poate chiar demascare. Portretul lui „Ravelstein” este completat cu alte detalii negative: ca profesor, el nu este grozav (se bâlbâie, fumează În clasă - crimă supremă În Statele Unite), deși are pretenții mari de la studenții lui (le cere să‑i citească pe Xenofon, Tucidide și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
slavă arta găunoasă, arta-narcotic a formei fără conținut, Maiorescu a servit cât se poate de zelos interesele claselor exploatatoare [...]. Maiorescu face parte din acei ideologi care au propovăduit literatura lipsită de ideologie, acoperind depravarea [s.n.] ideologică și morală”. Gulian propune „demascarea acestui dușman al poporului și agent zelos al capitalului străin”, iar acest gest „are sensul de a ne ascuți vigilența în lupta împotriva acelora care mai vor și azi să rupă cultura de interesele poporului”. Pot fi remarcate proprietățile limbii
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
parțială, la un regim de constrângere și represiune. Majoritatea membrilor Prezidiului au fost convinși că evoluția periculoasă a evenimentelor din toamna anului 1956 a fost o consecință directă a orientării stabilite la Congresul al XX-lea al PCUS, considerând că demascarea continuă a lui Stalin a subminat autoritatea partidului și a statului sovietic. Unii dintre ei au început să ia poziție în mod public împotriva inovațiilor propuse de Hrușciov după februarie 1956, atât în domeniul politicii externe, cât și în interior
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în raportul de activitate consacrat primului trimestru al anului 1957, Ambasada RPR la Moscova transmitea că atenția conducerii sovietice se îndreptase în această perioadă spre combaterea curentelor revizioniste oportuniste care s-au manifestat în ultimul timp în mișcarea comunistă internațională, demascarea încercărilor dușmanilor cauzei socialiste de a specula greșelile dezvăluite la Congresul al XX-lea și criticarea împărțirii artificiale a partidelor comuniste și muncitorești în staliniste și nestaliniste. Raportul menționa că în Pravda au fost combătute articolele cu tendințe revizioniste din
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
alianța dintre URSS și R.P. Chineză; prietenia indestructibilă dintre aceste două mari puteri este continuu subliniată în presa și publicațiile sovietice”. Raportul sesiza atât răceala intervenită în relațiile sovieto-iugoslave după zdrobirea revoluției ungare, cât și faptul că, în paralel cu demascarea publică a „atitudinii nejuste, dăunătoare, a unor cercuri conducătoare iugoslave”, se făceau eforturi de apropiere între cele două state, Hrușciov și Bulganin având lungi discuții cu ambasadorul Mićunović. Comuniștii iugoslavi păstrau o atitudine profund anticentralistă cu privire la organizarea mișcării comuniste internaționale
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
trebuia să se pună accentul se refereau la întărirea continuă a sistemului mondial socialist și slăbirea celui imperialist, rolul URSS în fruntea țărilor socialiste și a mișcării comuniste și muncitorești internaționale, lupta împotriva dogmatismului și mai cu seamă a revizionismului, demascarea planurilor de dominație mondială a imperialismului american, lupta pentru pace. Plenara a aprobat și participarea PMR la editarea revistei internaționale pe probleme ideologice. Alinierea tăcută a regimului de la București la politica Moscovei va consemna peste numai câteva luni de zile
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
nivel înalt”. Titlurile celor 8 capitole ale cărții se grupează în jurul câtorva poli explicativi: tragedia (războiul), mitul (indigenizarea comunismului în anii ’50-’60), iluzia (prosperitatea anilor ’70), utopia (drepturile obținute de Solidaritatea) și agonia (anii ’80). Se confirmă, astfel, tradiția demascării regimurilor comuniste est-europene ca fază incipientă a investigării lor. Autorul se aliniază deci, necondiționat, axiomei potrivit căreia irealismul sistemului comunist a provocat distrugeri uriașe realității preexistente. Este, de altfel, ideea centrală a impresionantei bibliografii consultate de Buhler, care se asociază
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
PCR, intrat apoi `n Securitate. Scopul mobilizator al acestor texte era de altfel mărturisit: „Dorim să aducem, și pe această cale, modesta noastră contribuție la stimularea unei opinii de masă combative, a unei vigilențe cetățenești, revoluționare, pentru prevenirea, respingerea și demascarea oricăror acțiuni ostile `ndreptate `mpotriva patriei noastre” (Sorin Bucșan, art.cit., nr. 1, ianuarie 1983, p. 22). `ncercarea legionarilor și a germanilor de a schimba `n favoarea lor situația din România `n ultima parte a războiului a fost apreciată drept
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
toți tinerii, probabil nici de majoritatea lor; nu e vorba numai de „astăzi”; depinde, apoi, ce înseamnă „obraznic”. Pe aceeași linie, dar mult mai puțin nevinovate, se pot invoca aprecieri, nejustificate logic și istoric, conținând imagini reciproce inter-etnice sau inter-sexe. Demascarea și surmontarea lor, în vederea optimizării vieții sociale și a condiției umane, pe întreaga nostră planetă, constituie unul din scopurile nobile urmărite cu toată responsabilitatea de reprezentanții autentici ai științelor socioumane. 2.3. Mecanisme și erori specificetc "2.3. Mecanisme și
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
adăugiri. Urmează, în 1950, romanul Cad zidurile, retipărit în 1965 sub titlul Cartea Mironei și devenit, în următoarele ediții, Mirona. În timpul perioadei virulent dogmatice scriitoarea ilustrează realismul socialist, compunând, pe teme date (munca în industrie, prefacerile din agricultură, rolul femeii, demascarea dușmanilor de clasă, educația patriotică în armată) și cu sloganurile epocii, romanele Cântecul uzinei (1950), Cantemiriștii (1954) și nuvelele S-a dumirit și Moș Ilie (1950), Surorile (1951). Diferit în bună măsură, dacă nu prin optică, cel puțin prin stil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289642_a_290971]
-
Industriei Zahărului, ca director (1942-1945). C. se distinge prin rolul important anticomunist jucat în noiembrie 1946, ca membru activ al Partidului Național Țărănesc, cu ocazia alegerilor fraudate de comuniști sub oblăduirea armatei sovietice de ocupație . Acțiunile lui de sabotare și demascare a regimului Petru Groza și opoziția organizată împotriva sistemului terorist instaurat în țară de Ana Pauker determină punerea sub urmărire polițienească a lui C., care reușește să se refugieze, în 1949, la Paris, trecând clandestin frontiera. Trimis de Comitetul Național
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286464_a_287793]
-
ani, cadrele au un nivel intelectual scăzut, fără prea multă educație, dar dăruiți slujbei. Printre criteriile de încadrare în Securitate nu se numără inteligența, ci ura de clasă, spiritul combativ și supunerea. În studiul Anchetele Securității strategie și tactică în "demascarea dușmanilor poporului", Florian Banu realizează următoarea statistică: "La 31 decembrie 1951, Securitatea dispunea de un total de 10 423 cadre. Dintre acestea, 4173 erau de origine muncitorească, 3 484 proveneau din țărani săraci, 508 din țărani mijlocași, 143 din muncitori
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
final, http://www.presidency.ro/static/ordine/ RAPORT FINAL CPADCR.pdf, p. 175. 12 Aurel Sergiu Marinescu, Prizonier în propria țară, volumul III, Editura Vremea, București, 1997, p. 69. 13 Ibidem, p. 81. 14 Florian Banu, Anchetele Securității strategie și tactică în "demascarea dușmanilor poporului în Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Arhivele Securității, Editura Nemira, București, 2004, p. 61. 15 Hannah Arendt, Originile Totalitarismului, Editura Humanitas, București, 1994, p. 558. 16 Ion Mihai Pacepa, Orizonturi roșii. Amintirile unui general de securitate, Editura
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
1982), întemeiată pe semiologia moftului. „Moftul e mai presus de toate un cuvânt, și definiția lui e deopotrivă o reflecție asupra verbului și a semnului, asupra rostului și sensurilor lor.” Sunt investigate modalitățile discursului ca „joc impur, al conivenței și demascării”, procedeele narative ale moftului și semnificațiile acestuia în plan caracterologic, sociologic, axiologic, ontologic. Prevalența moftului, semn al discrepanței între aparență și esență, și consecințele sale - proliferarea și relativizarea cuvintelor, obsesia pentru oratorie și retorică - duc la agonia comunicării, la vidul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290618_a_291947]
-
de-a face cu ființa lui, care ascundea un suflet luminos. Plebea îl ura pe Socrate pentru subtilitatea gândirii lui. Aristofan, cu defetismul său grosolan, a fost interpretul acestui protest plebeu. Ura manifestată față de Socrate era explicată și prin faptele demascării ipocriziei, combaterii nedreptății și relevarea deșertăciunii unor pretenții false. Oamenii iartă toate viciile și toate necredințele, dar nu-i iartă pe cei care le dezvăluie. Socrate și-a atras aversiunea sofiștilor și conservatorilor, arătându-le că nu gândesc, sunt inconsistenți
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
și să urmărească „axa dramei argheziene”, creionată, în opinia criticului, de opoziția dintre „tendințele faustice” ale temperamentului scriitorului și „forțele negative ale misticismului” său. E o analiză în care stridența accentelor proletcultiste - de la elogiul „muncii oamenilor simpli” (Cuvinte potrivite) la „demascarea persecutorilor” (1907) - se estompează uneori, perspectiva devenind mai suplă, stilul ferm, limpede, așa cum se întâmplă în paginile despre Flori de mucigai sau despre lirica erotică argheziană. Culegerea Studii literare (1966) coagulează, în prezentarea personalităților artistice ale lui Adrian Maniu, Al.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288799_a_290128]
-
părerile diaristului. Marcat de exaltări, idiosincrazii, dar și de un deosebit simț al onestității și al discernământului, această radiografie a exilului românesc în Europa, cu luminile și umbrele lui, pune în vedetă rechizitoriul comunismului și al complicilor lui din Occident, demascarea fariseismului colaboraționist și a megalomaniei unor celebri exilați români, tip Constantin Virgil Gheorghiu, George Uscătescu, Ionesco etc. Inutil să mai vorbim de demisiile morale din țară din perioada realismului socialist: Sadoveanu, "multiplicator de slogane", George Macovescu, "o nulitate oficială", Geo
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
tocmai cu referire la bătaie (de exemplu: "să-i dea o sfîntă de bătaie soră cu moartea" - Agîrbiceanu). Involuntar comică mi se pare selecția ultimelor două exemplificări, din perioada presiunii ideologice și a propagandei, cu inovațiile lor: "o forță de demascare soră cu moartea" ("Cinema", 1968) și "o risipă de materiale soră cu moartea" ("Scînteia", 1969). Și în uzul actual, anumite alunecări și substituții produc, din aproape în aproape, extinderea formulei. Alături de construcția-tip - "O bătaie soră cu moartea îndură mai
Rudenii și vecinătăți by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17163_a_18488]
-
primul rând la un blestem genetic care lucrează asupra întregii familii. Celălalt amețit ar putea să scape, cu ajutor de specialitate și multă, multă lecitină. Puterea a descoperit că polițistul care filma la moțiune nu urmărea înregistrarea protestatarilor, ci dimpotrivă, demascarea pedeliștilor care îl apără pe Boc, pentru a-i trece pe lista rușinii. Omul făcea parte din sindicatul Prolex, cel cu ”Boc, Boc, Boc, la ușa ta, a venit Poliția”. Astfel, Dan Șova, de la PSD, a reușit să confiște camera
Ziare, la zi. Ce are mare iubitul Marinei Dina? () [Corola-journal/Journalistic/28082_a_29407]
-
se aplice integral de luna viitoare”, scrie Rl. Ceea ce mă disperă. Cum adică șanse? Băi, ăștia țin cu ursul! În Adevărul numai știri tari și dezvăluiri senzaționale: secretele mineriadei, ale Securității și declarațiile lui Vlădescu despre nimic se împletesc cu demascarea vuvuzelei, cea care a ucis atmosfera, la Mondial. Totuși, Adevărul e constructiv și vine cu soluții. Subordonații lui Peter Imre au descoperit un filtru anti-vuvuzela, de vânzare pe Internet. Securitatea, mineriada și Vlădescu vor fi rezolvate într-un număr viitor
Ziare, la zi. Ce are mare iubitul Marinei Dina? () [Corola-journal/Journalistic/28082_a_29407]
-
tangențial cultural) românesc. Prima constatare, de bun-simț, e aceea că până acum notorietatea celor implicați și tonul ridicat al acuzelor a cam ținut loc de dovezi. Înaintea lui Gabriel Andreescu, puțini sunt cei care au studiat aceste arhive (cele mai multe dintre „demascări” făcându-se prin supralicitarea citatelor incomplete și, inerent, prin romanțare interpretativă). Fără îndoială, cazuistica e pe cât de dramatică, pe atât de interesantă. Uneori e vorba despre maculări orchestrate de presă: situația lui Adrian Marino, protagonist, în 2010, al unei campanii
Cum se dezbate o carte ? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3942_a_5267]