727 matches
-
Cu mirosuri străvechi;// Dacă nu mi-ar fi fost/ Zidit între tâmple/ Clopotul a cărui bătaie/ Sparge pereții de os și inventă/ Spaime legate-ntre ele prin rime perechi;// Dacă nu mi s-ar da mereu/ Și mereu aceeași dovadă dementă/ Că stelele curg și munții se-nmoaie/ Sub marea poruncă/ Rostogolită amenințător în urechi". (Dacă) Descompunerea sacrului și a spiritualității aduce după sine lipsa încrederii în sine. Singura cale de conciliere și de readucere a speranței ar fi însăși moartea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
tătorul vid pe care societatea l-a lăsat să se adîncească în sînul ei, despre alienarea tinerilor, mai ales atunci cînd e potențată și de subțirimea intelectuală și culturală. Lipsiți de educație și de ocu pație, adunați într-o bandă dementă de un șef care este la rîndul său un pur produs al unui sistem aflat la capătul puterilor, ei nu sunt nici străini, nici dușmani dinlăuntru. Majoritatea s-au născut în Franța, au naționalitate franceză, au frecventat (atît cît au
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
sistem, de civilizație, pe care o resimțim cu toții zi de zi, fără a-i spune însă pe nume și, mai ales, fără a căuta soluții radicale pentru a o combate. Timp de doi ani, Morgan Sportès a reconstituit această crimă dementă, discutînd cu inspectorii criminaliști care s-au ocupat de caz, ba chiar cu unii din membrii bandei, ascultînd telefoanele dintre tatăl tînărului evreu și răpitori, ajungînd la concluzia că, dincolo de prostie și înclinații patologice, acei indivizi nu erau legați de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
efort climactic concentrează energiile diabolice: "demonii se repeziră toți deodată asupra zidurilor, se cățărară pe ele și pe acoperiș, rozând și scurmând cu ghearele, încât nici un colțișor din sfântul locaș nu mai putea fi văzut sub ghemul viermuitor, sub încolăcelile demente, sub fojgăiala furioasă a elitrelor și antenelor". Descrierea închide, într-o buclă perfectă, evoluția stilistică a evocării infernului insectivor, pe care o inițiase Costin în tabloul invaziei lăcustelor. Nemairezistând, sătenii, în frunte cu preotul, decid să continue confruntarea afară, unde
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
s-a extins în Est o criză pe care Vestul ar fi putut-o calma, dacă nu ar avea-o în codurile care îl întemeiază. După vinderea hazardată ori părăsirea sutelor de vase comerciale și de pescuit oceanic, după dărâmarea dementă a tuturor fabricilor, România nu mai prezintă pericole industrial-militare. Ea importă sub presiunile ipocriților interesați de evaziuni, sau își vinde și ultimele resurse. Nu se refac locuri de muncă pierdute, ci se trimit, iresponsabil, oameni în putere să muncească în
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
din sistemul devenit tot mai rigid. Lidera sistemului, Rusia, a pornit din 1917 pe drumul "dictaturii", care s-a dovedit că nu era împotriva puținilor "exploatatori", ci împotriva milioanelor de concetățeni și apoi de multinaționali. După înlăturarea cu o violență dementă a familiei țarului și a regimului său suferind, s-a trecut la războiul civil dintre "roșii" și forțele pro-țariste, "albii" minoritari. Aproape simultan se deschisese un alt front de luptă, lung cât și viața sistemului. La început a fost numit
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
la cele două jumătăți ale Berlinului (iar același lucru avea să mă fascineze mai tîrziu, într-un mod diferit, în cazul celor două părți ale Ierusalimului, cea iordaniană și cea israeliană, dinaintea războiului celor șase zile) era divizarea arbitrară și dementă a lumii, cele două microorganisme care mă făceau să trăiesc, trecînd dintr-unul în celălalt, destinul tragic, grotesc și uluitor al planetei noastre. Războiul rece și noua perioadă de îngheț stalinist au sfărîmat Europa în două. Însă ceea ce mă obseda
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
libertate și înrobire. Nu știm că dezvoltarea puterii lor de distrugere va depăși orice alt progres. Nu știm că această controlare a lumii prin tehnică permite dezlănțuirea smintelii istorice. Secolul XX vede civilizația umanistă, rațională și științifică năpustindu-se în dementele măceluri ale celor două războaie mondiale. Vede raționalitatea tehnică și raționalizarea politică asociindu-se mitului ideologic pentru a produce Auschwitz-ul sau Kolyma. Vede cele mai îngrozitoare regrese săvîrșite în numele progresului Istoriei. Vede cultul unui Conducător omniscient și infailibil ofi-ciindu-se în numele
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
informația senzațională privind o deflagrație inițială petrecută cu mai multe miliarde de ani-lumină în urmă. Coincidență stranie: totul se petrece ca și cum precipitarea dinamismului european ar antrena cu sine viața, pămîntul, cosmosul, proiectînd orice lucru fizic și biologic într-o devenire dementă. Astăzi totul este Istorie, totul este devenire. De-venirii liniare din secolul al XVIII-lea, devenirii tragico-optimiste de la începutul secolului al XIX-lea (Hegel, Marx), devenirii tragico-pesimiste de la sfîrșitul secolului al XIX-lea (Nietzsche, Wagner) le-au succedat în secolul
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
lui Mao, mașinațiile Văduvei roșii și ale "bandei celor patru"*** (1976). Vietnamul eliberator se transformă în asupritor (fuga așa-numiților boat-people**** începînd cu 1976), apoi în stat colonialist (invadarea Cambodgiei în 1978), după ce Cambodgia lui Pol Pot devenise o închisoare dementă (1976-1978). Mini-paradisul cubanez se degradează în infern de buzunar, și în cele din urmă Chivotul Legii roșii se pierde undeva între Angola și Abisinia. Lumea a Treia ne dezvăluie nu că va salva lumea, ci că ea are nevoie să
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
clipa propășirii spiritului uman, ci tot în preistoria sa. Nu reușim încă să răspundem provocării pe care ne-o adresează complexitatea realului; ne aflăm încă în epoca barbară a ideilor. Europa trebuie să se construiască în acest context incert și dement. Cu toate că își are propria comunitate de destin, ea nu poate să ocolească destinul comun al omenirii. Pentru moment este pașnică, dar deasupra capului său a atîrnat vreme de aproape zece ani sabia lui Damocles atomică. Ea este asemenea centrului liniștit
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
intervenției în caz de catastrofă sau cataclism. Aceste perspective, cît se poate de improbabile în urmă cu doi ani, rămîn încă improbabile, dar par astăzi posibile. Europa a împins la extrem și a răspîndit în întreaga lume căutarea deznădăjduită și dementă a Mîntuirii, intoleranța religioasă, capitalismul, naționalismul, totalitarismul, industrialismul, tehnocrația, voința neînfrînată de putere și voința neînfrînată de profit, mitul frenetic al Dezvoltării, distrugerea culturilor umane și a mediilor naturale. Europa a răspîndit în lume flageluri care provin din simplificarea forțată
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
paternitate"72 și un Ghiță slab, "de un tragism fără nimic măreț"73 al cărui joc duplicitar e perceput doar la prima vedere încărcat de dramatism pentru ca, ulterior, la o analiză mai profundă, să fie văzut ca unul "cinic și dement"74. E limpede că este vorba de o diferență de perspectivă care nu a apărut aici pentru prima oară, ci ea s-a constituit pe parcursul analizei critice propriu-zise pentru ca ulterioara cristalizare a ei să adâncească distincția. Care este, așadar, punctul
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
publicat în acei ani un dialog în "Cronica" în care, deși mi se părea totuși ridicol să facem asta, îi luam apărarea. Tu ai republicat acea convorbire și într-o carte, mai târziu. Liviu Antonesei: A fost o epocă absolut dementă! În care a funcționat un amestec al valorilor și nonvalorilor de care nu am scăpat nici astăzi! Dacă în Țuțea văd mai mult un spectacol decât un model, cred că Pleșu, cu toate limitele sale, poate fi un model mai
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
finalul acestei amplificări tulburătoare la descrierea fotografiei mentale care va rămîne pentru totdeauna în mintea naratorului: Am văzut-o, șezînd pe canapea, cu lampa deasupra ei, cu fața congestionată, greoaie și vulgară, bolnavă, absentă, ochii ei, cu o privire ușor dementă, fixați pe o carte, o femeie bătrînă abătută pe care nu o cunoșteam. Adevărul fotografiei este această ființă străină, această persoană de nerecunoscut, despărțită de privirea afectuoasă, familială prin procesul fotografic. Povestirea lui Proust reprezintă, așadar, o analiză pătrunzătoare a
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
PENTRU POPORUL EI. ÎN SITUAȚIA DATĂ, EA SEMNĂ IMEDIAT DOCUMENTELE PE CARE I LE ARĂTĂ MARIN ȘI COMPUSE UN DISCURS CE URMA SĂ FIE DIFUZAT PRIN RADIO ȘI TV CONFIRMÂND CĂ "DIN CAUZA UNEI INSURECȚII FANTASTICE, PROVOCATE DE ELEMENTE AVÂND SCOPURI DEMENTE ȘI, ȚINÂND CONT DE CONJUNCTURA MONDIALĂ, SE VEDEA PUSĂ ÎN SITUAȚIA DE A SOLICITA PROTECȚIA MARELUI JUDECĂTOR PENTRU POPORUL EI ȘI EA ÎNSĂȘI". În scurtul mesaj insista cu tristețe asupra faptului că "admiterea vasalității" va impune o serie de schimbări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
NU ÎI CONDAMNA PENTRU CEEA CE FĂCEAU. NU AVEA SENS SĂ ȘTIE DACĂ ERA BINE SAU RĂU. VĂZUSE OAMENI ÎN TOATE FAZELE DE DECĂDERE FIZICĂ, MORALĂ ORI MINTALĂ; NUMAI CEI CARE SE AGĂȚASERĂ CU TOATE PUTERILE DE UN FEL DE FURIE DEMENTĂ SUPRAVIEȚUISERĂ. ACESTA ERA SINGURUL FAPT CARE AVEA IMPORTANȚĂ. AȘA CUM SE AȘTEPTASE, DEȘI NU ÎȘI FĂCU NICI UN PLAN ÎN LEGĂTURĂ CU ACEASTA, MÂNIA LUI SUSȚINUTĂ SFÂRȘI PRIN A AVEA EFECT ASUPRA ANCHETATORILOR SĂI. ÎNSĂȘI CRUZIMEA ACESTOR OAMENI, CRUZIMEA CARE FĂCUSE DIN EI AGENȚI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
legătura cu baza lor pentru a cere instrucțiuni. Submarinele continuară croaziera de suprafață timp de câteva minute, după care se scufundară toate deodată. Nimeni nu le mai văzu a doua oară. Între timp, rachetele goneau spre capitală cu o viteză dementă care depășea pragul percepției umane. Fură reperate de radarele automate. Proiectile defensive lungi și subțiri, acționate electronic, fură lansate din centura de posturi fortificate care înconjura orașul și lăsate să-și găsească singure ținta. În partea superioară a stratosferei, proiectilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
dorința. În fața ei stelele cădeau una câte una, stingându-se printre pietrele deșertului, și, cu fiecare din ele, Janine se împotrivea tot mai slab nopții. Respira în voie, uitase de frig, de povara care-i chinuiește pe oameni, de existențele demente sau închircite, de spaima fără de sfârșit a celor care trăiesc și care mor. Se oprea, după atâția ani în care alergase nebunește, fără țintă, izgonită de teamă. I se părea că și-a găsit rădăcinile, seva urca din nou în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
geometrie rece. Culori stricte, negru-alb- roșu. Ca un scrâșnit din dinți. M-a îngrozit ! — Avea un teanc de planșe vechi, unele făcute chiar în închisoare, din care s-ar fi putut alege un set excelent. Dar n-a vrut !... Dorință dementă de... negarea oricăror amintiri. Parcă voia să dovedească nu știu cui că e disciplinată, fermă, un element sigur, care merită încre dere. Nu-și mai suporta frământările. Era derutată, înfricoșată. — N-avem de ce s-o idealizăm acum pe tovarășa Strihan ! strigă iar
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
față de dânsul... Rămăsese sila, disprețul. Zâmbetul înghețase : o grimasă. Deținuta adormise, așa părea, sau gata să adoarmă. Sau leșinase, murise, cu acest rictus oribil pe față... și el lovi, nestăpânit, cu capacul metalic al sticlei în cristalul mesei. O lucire dementă îi ascuți privirea. Lovitura pornise, și ea, fulgerător, ca o ghilotină. Regreta... încercase imediat să tulbure, cumva, mișcarea. Ca și cum ar fi căutat sticla cu băutură. O și ridică, de data asta, fără nici o intenție de a se feri, spre buzele
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ritm imprevizibil ecranul dimineții tulburi și reci. „E stearpă acum ! Tot ce a citit despre florentinul acela nu e decât umplerea golului care s-a tot căscat într-însa. Dar atunci, atunci a fost ca el ! De o minuție excesivă, dementă. Fantastice erau desenele acelea, fii sigur ! Ca ale pictorului, sunt convinsă...“ Se vedea cât reprezintă Sia un pretext pentru declanșarea propriilor interogații, studenta nu se putea reține a reveni, iar și iar, la „bravura eșecului“, la „grandoarea încercării“ pe care
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
132 în afară de poezie, am ascultat muzică ... într-o seară ne-am adunat iar la Traian, cei cinci din "Luft mit...", ca să facem un soi de al doilea volum. Am râs toată noaptea, am rulat sute de titluri într-un brainstorming dement, dar până la urmă n-a ieșit nimic. Atmosfera nu se schimbase cu nimic de atunci. Poezia se schimbase, și ce scria fiecare devenise incompatibil cu ce scriau ceilalți. Ce vreau să spun e că noi am rămas împreună, că sîntem
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cu obstacole, mântuire. Fantastică e însă invenția imagistică. Personajul (generic, așa cum se cuvine să fie în alegorii) este un Crist ratat, un înger al cruzimii, într-o cetate semi-medievală, semibudistă, pe un fundal muzical de templu asiatic, el organizează spectacole demente: se lasă devorat de furnici, se autocrucifi-că, aruncă în aer broaște și cameleoni îmbrăcați în armuri, ordonă împușcarea, la zid, a zeci de tineri, din rănile cărora își iau zborul păsări colibri. Alterego-ul său este un oribil pitic mutilat de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
își scoate ochiul de sticlă și-l pune în palma unei fetițe - prostituate. Un episcop comite păcatul sodomiei cu un mare crucifix de lemn, pe un pat, în altarul unei somptuoase catedrale. Urletul disperat al personajului 265 acoperă această lume dementă: "Istoria e un coșmar din care nu mă pot trezi". De la rătăcirea aceasta furibundă și sufocantă, personajul e salvat charismatic, fiind "pescuit" de un pescar de oameni și înălțat în vârful unui gigantic turn paralelipipedic, la al cărui ultim etaj
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]