1,351 matches
-
descriși ca fiind circumferințe. Diferența dintre cei doi Zoa este următoarea: în timp ce Tharmas-Tatăl este circumferință creativă, non-opresivă (un fel de Dator Formarum avicennian, "Dătătorul de Forme", care ține de ciclul anagenetic, de zidire-construire, si care este o sinteză conceptuală a Demiurgului platonician și a intelectului agent aristotelic 90), Urizen-Rațiunea este circumferință non-creativă, opresiva, devoratoare, care prin forțele sale represive generează haosul. Așadar, cele două circumferințe din sistemul lui Blake, Tharmas și Urizen, reprezintă ansamblul ordine-haos, Prolific-Devorator, cu care operează forțele microși
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Tharmas, părinții ei pămîntești (cf. Margoliouth) GREACĂ ENGLEZĂ anarithmon adj. fără număr; (cf. Damon) (z)enith + (h)armon(y): zenit + armonie (cf. Damon) Eno: Fiica a lui Beula (recita poemul Vala în ipostaza de "Bătrînă Mama", ca un fel de Demiurg feminin, care Deschide Timpul și Spațiul [prin actul rostirii?]) Eno-onE ENGLEZĂ one num. unu; unul, una; un, o; numărul unu; prim(a); singurul, singura one pron. cineva one adj. același, aceeași; tot una, unul și același lucru; un(ul)/una
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
subst. roată; cerc; disc; domeniu (guvernat); oaste; teasc de ulei] SANSCRITA ENGLEZĂ mūla subst. rădăcina; baza, fundament; tărîm regal; început, obîrșie; capitala; text original; rădăcina pătrată; vecinătate, apropiere; root subst. rădăcina Urizen: Rațiunea, Prințul Luminii, tatăl astrelor, creatorul legilor abstracte, Demiurgul Arhitect; mîntuit, el este Apollo (numele Urizen: prima oara folosit de Blake în 1793, în Visions of the Daughters of Albion și America) GREACĂ ENGLEZĂ oúrizein [ου̉ρὶζειν] vb. a pune limite (cf. Keynes); oúrizein este rădăcina
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
illustrations to Milton's 'L'Allegro' and ' Îl Penseroso', scrise de Blake că. 1816, în care explică faptul că în fața personajului Jupiter zboară zeul Hermes, ușor de identificat după aripile din dreptul capului]. Jupiter al lui Platon, așadar, este un demiurg care și el creează tot cu compasul (rațiunii abstracte, geometrice), la fel ca Newton, în celebra ilustrație color a lui Blake intitulată Newton (1795), în care omul de stiință este reprezentat ca tînăr nud șezînd pe o stîncă sub un
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
laolaltă, si, pe de altă parte, orice alte structuri ordonate (deoarece, cum spune Blake în Milton, toate lucrurile au vortexul lor și sînt în fapt un vortex: Pămîntul este un vortex, Cerul este un vortex, etc.). Urizen, așadar, este un demiurg secund, deoarece el creează universul înstelat, stelele fiind toate vortexuri, dar și fiii săi. Științele despre care vorbește Blake sînt tocmai informațiile uriașe conținute în astfel de structuri spațio-temporale ordonatoare și ordonate (ordinea este prin definitie un purtător de informatie
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
devenit un adevărat sistem socio-cosmic bazat pe cifră 27: 27 de Biserici, 27 de Ceruri, 27 de iaduri corespunzătoare, 27 de grade de opacitate ale interiorului pămîntului, 27 de regiuni ale lui Og, 27 de inele-cercuri ale demonului (Satan-Urizen că demiurg, stăpîn al universului stelar), etc. Aristotel a prelucrat modelele lui Eudoxos (cu 27 de sfere) și Calippos (cu 34 de sfere), încercînd să creeze nu doar un model geometric, ci un sistem valabil care să explice mașinăria reală a cerurilor
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
comentat critic) aproape În Întregime dacă analizăm dandysmul ca formă de contestare. Sfidarea legii morale și divine care se transformă pentru dandy În program existențial Își găsește rădăcinile, după Camus, În etica romanticilor. Un proiect ce privilegiază individul orgolios, unic demiurg al propriei vieți, ce exaltă sfidarea În sine, refuzând orice „conținut pozitiv” și făcând apologia satanică a răului, chiar a crimei. Pentru acești Înaintași În revoltă ai dandy-lor, granițele dintre bine și rău se abolesc, confuzia valorilor acționează ca o
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ar fi să le dăm crezare lui Baudelaire, Wilde și Camus, da, pentru că În viziunea lor dandy-ul contestă toate palierele lumii. Întâi de toate, Însăși ordinea divină, prin dreptul pe care și-l arogă de a se institui În demiurgi ai propriei Înfățișări, vieți, ba chiar morți. Felul În care Își modifică, prin artificii, datul natural este o primă probă de protest Împotriva ordinii lăsate a firii. Noi Luciferi, Îmboldiți de orgoliu, ei răstoarnă „cu program” legea vieții Înseși. Dar
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
1 Pentru dandy totul devine, În consecință, spectacol, mise en scène, deghizament, mască, joc al suprafețelor. Verbul său nu mai are forța lui „être”, ci devine „paraître”. Nu „a fi”, ci doar „a părea”. În numele acestui program, dandy-ul, unic demiurg, Îmbătat de orgoliu luciferic, Își construiește propria viață ca operă de artă. Iată câteva formulări memorabile: „El trăiește poezia pe care nu o poate scrie. Ceilalți scriu poezia pe care nu Îndrăznesc să o trăiască”; „Prima Îndatorire În viață este
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ironie, când subtilă, când sarcastică, și de fascinație adulatoare. Ținta acestui vălmășag de sentimente este o lume fundamental străină lui, dar după care uneori tânjește și căreia Îi dă viață, ca nimeni altul, În romane, plăsmuind-o ca un adevărat demiurg. Fără a-i cere unui tratat să fie mai mult decât ceea ce este - adică un soi de studiu aplicat - să privim micul op al lui Balzac nu cu Îngăduință, ci plini de curiozitate. Dacă avem umor, va trebui să recunoaștem
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
interioarele de-o eleganță simplă, de un alb imaculat, ale lui Drieu La Rochelle. Într-un asemenea spațiu se desfășoară Întregul spectacol al fiecărui fragment de viață cotidiană. O punere În scenă de care dandy-ul e răspunzător, ca un demiurg. El joacă și Își joacă propria viață, dereglând norme și propunând altele noi, cu un gust al teatralității care Îl Împinge, mai ales atunci când se proiectează - scriind - În personajele sale, spre o ciudată, maladivă voluptate a travestiului (Baudelaire, Barbey, Wilde
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
este strâns legată de concepțiile religioase și de constructele mitologice ale unei culturi. Autorul amintit identifică, Într-o analiză morfologică a mitologiilor din diferite culturi ale planetei, cinci surse mitice ale bolii: a) ființele divine supreme: În foarte multe mitologii, Demiurgul creează singur bolile și suferințele (ca o pedeapsă pentru pământeni). Alteori, dintr-o greșeală, le lasă să scape pe Pământ. Mitul cutiei Pandorei În care Zeus a pus toate bolile știind că ele se vor revărsa asupra oamenilor poate fi
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pentru pământeni). Alteori, dintr-o greșeală, le lasă să scape pe Pământ. Mitul cutiei Pandorei În care Zeus a pus toate bolile știind că ele se vor revărsa asupra oamenilor poate fi un exemplu; b) divinitatea sau ființa care ajută Demiurgul În facerea lumii: bolile provin astfel dintr-o eroare (motivul adjuvantului nepriceput) sau dintr-o intenție răuvoitoare (motivul adjuvantului care sabotează munca Demiurgului). Dracul care, deși „fârtate” cu Dumnezeu, Întoarce pe dos creațiile divine și făurește lucruri „rele” exemplifică acesta
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
că ele se vor revărsa asupra oamenilor poate fi un exemplu; b) divinitatea sau ființa care ajută Demiurgul În facerea lumii: bolile provin astfel dintr-o eroare (motivul adjuvantului nepriceput) sau dintr-o intenție răuvoitoare (motivul adjuvantului care sabotează munca Demiurgului). Dracul care, deși „fârtate” cu Dumnezeu, Întoarce pe dos creațiile divine și făurește lucruri „rele” exemplifică acesta configurație; c) eroii umani sau semidivini: prin intervențiile lor, aceștia contribuie la nașterea diferitelor boli. Spre exemplu, Iovan Iorgovan omoară balaurul, dar din
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
creației - cosmogonie, teogonie, creația ființelor vii - sunt diferit prezentate. După teologia solară de la Heliopolis, oraș situat În vârful Deltei, zeul Ra-Atum-Khepri a creat un prim cuplu divin, Șu (Atmosfera) și Tefnut, părinții zeului Geb (Pământul) și ai zeiței Nut (Cerul). Demiurgul a efectuat creația masturbându-se sau scuipând. Expresile sunt naiv grosolane, dar sensul este clar: divinitățile se nasc din substanța Însăși a zeului suprem (M. Eliade, 1981, pp. 91-92). Mitul central al lui Indra, de altfel, cel mai important mit al
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
esențiale ale acestuia sunt părți din trupul divinității, sunt transformări funcționale ale trupului ei: ochii devin astrele zilei și nopții, sângele dă naștere fluviilor, iar sudoarea ploilor, șira spinării se transformă În munții uriași etc. Sacralitatea cosmosului derivă din sacralitatea Demiurgului: viața sa se transferă universului, iar acesta reproduce vitalitatea ființei originare. După ce a despărțit cerul și pământul, Pangu, temându-se că ele se vor uni din nou, s-a proptit cu picioarele pe pământ și, Înălțându-și capul, a sprijinit
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
1980) și „Tribuna” (1981), de Filiala Craiova a Uniunii Scriitorilor din România (1996). În prezent este realizator de programe culturale la Radio Oltenia din Craiova. În cartea de debut, Călătorii de recunoaștere (1982), poate fi surprinsă o blândă exaltare a „demiurgului adolescent”, pentru care lumea se creează odată cu sine, euforic și exclusivist, iar universul capătă „contur cu margini imprecise” și pietre de încercare pentru un eu copleșit de miraje și miracole. Versurile, cu accente stănesciene și dinesciene, oscilează între explozia senzorială
DINULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286787_a_288116]
-
1997) este o carte ezitantă, oscilând între parodia livrescă, literatura SF și eseu. Prin scenariul simbolic (în care raportul de forțe dintre vagantul extraterestru, Altisidora, Leonard și conștiința automată de serviciu îl repetă pe cel dintre Hyperion, Cătălina, Cătălin și Demiurg) și prin diverse detalii textuale, Luceafărul eminescian este referința afișată și de fapt antifrastică a cărții. În afară de asta, țesătura intertextuală, atâta câtă există, se alimentează mai mult din stereotipiile civilizației europene moderne și ale culturii de masă, decât din marile
CUSNARENCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286610_a_287939]
-
Emanoil Marcu, București, 1992; Histoire et utopie, Paris, 1960; ed. (Istorie și utopie), tr. Emanoil Marcu, București, 1992; La Chute dans le temps, Paris, 1964; ed. (Căderea în timp), tr. Irina Mavrodin, București, 1994; Le Mauvais démiurge, Paris, 1969; ed. (Demiurgul cel rău), tr. Emanoil Marcu, București, 1995; Valéry face à ses idoles, Paris, 1970; De l’inconvénient d’être né, Paris, 1970; ed. (Despre neajunsul de a te fi născut), tr. Florin Sicoie, București, 1995; Écartèlement, Paris, 1979; ed. (Sfârtecare
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
artistică a lui Tudor Arghezi, Iași, 1995; N. Rotund, Tudor Arghezi, prozatorul, Constanța, 1996; Baruțu T. Arghezi, Înaintea uitării, Oradea, 1996; Al. Cerna-Rădulescu, Ultima invazie, București, 1996, 173-187, 202-214, 222-228; Theodor Codreanu, Provocarea valorilor, Galați, 1997, 161-172; Pavel Țugui, Amurgul demiurgilor, București, 1998, 31-103; Nicolae Manolescu, Din nou despre „cazul” Arghezi, RL, 1998, 10; Dicț. analitic, I, 125-127, 175-176, 195-197, 253-256, II, 80-83, 132-133, 149-151, III, 188-190, 352-353, 429-431, IV, 206-208, 225-226, 292-296, 473-477; Cornel Regman, Întâlniri cu clasicii, București, 1998
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
o coincidență, ci de o cauzalitate : eroul adoarme pentru că apare balaurul/demonul sau pentru că pătrunde pe tărâmul acestuia. Așa cum am văzut deja, nu numai eroii sunt contaminați de morbul somnului letargic al „tărâmului de dincolo”. Sfinții, zeii și chiar zeul demiurg nu sunt nici ei imuni. Nefiind de acord cu teoriile cosmogonice formulate de Anaxagora și de Platon, Plutarh scria : „Dacă Dumnezeu ar fi dormit din eternitate, el ar fi fost mort, pentru că un somn etern nu este diferit de moarte
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cf. 76). Nici eroii, nici zeii nu au privilegiul insomniei. Puterea somnului „subjugă toți zeii și toți muritorii” (Orfeu, Imnuri, LXXXV ; cf. 78, p. 226). în sfera de semnificații mito-simbolice delimitată putem include și somnul care-l cuprinde pe zeul demiurg înainte, în timpul sau imediat după cosmogeneză. Este un somn datorat contactului acestuia cu materia letargică a Haosului primordial. Într-un text mitic sumerian (Mitul tărâmului Dilmun) este descris Cosmosul abia creat, dar lipsit de viață, „dormind”. Somnul lumii se datorează
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Typhon, care îi taie și îi ascunde tendoanele de la mâini și picioare. Ca și în mitul indian, este nevoie să intervină alți zei pentru ca Zeus să-și redobândească vlaga și să învingă monstrul (Apollodorus, Bibliotheke, I, 6, 3). Motivul epuizării Demiurgului în timpul cosmogenezei apare limpede exprimat în unele legende cosmogonice românești : Astfel, Dumnezeu și cu Dracul se plimbară încolo și- ncoace pe valurile apei aceleia, șapte ani de-a rândul. După al șaptelea an, fiind Dumnezeu foarte ostenit, pentru că nu se
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
adă o mână de lut, ca să ne facem pe întinderea acestor valuri nemărginite un pătișor, ca să avem unde ne odihni, căci eu unul nu mă mai pot mișca acuma de ostenit ce sunt (38, p. 49). Această „oboseală fizică” a Demiurgului (69) este dublată de „obo seală mintală” : Dumnezeu este „incapabil să desăvârșească creația numai cu propriile lui mijloace” (39, p. 98). Mircea Eliade con sideră „oboseala lui Dumnezeu” ca fiind nejustificată și o include în rândul altor „caractere negative” ale
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
sunt puternic antropomorfizați. Sunt evident vulgarizate și târzii motivațiile „biologice” de tipul celor din legenda cosmogonică românească citată mai sus : „fiind Dumnezeu foarte ostenit, pentru că nu se culcase, nici nu dormise defel în restimpul acesta”. Pierzându-și semnificația inițială, „epuizarea Demiurgului” a devenit un element incoerent în economia legendei. În astfel de situații, fie motivul a dispărut complet (vezi alte variante ale aceleiași legende), fie i s-a anexat o altă semnificație, de regulă vulgarizată. „Epuizarea” zeilor în timpul cosmogenezei este o
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]