7,752 matches
-
Leontin Bobolinski. Dintre autorii români, e prezent G. Melidon cu poezia Geniul României: "Din a Daciei ascunsuri sună buciumul semn mare/ Și Carpații cu-a lor eco îl repăd din plai în plai;/ Peste Mureș, peste Tisa, pân^ la Tibru-n depărtare,/ Până unde tot respunde românescul dulce grai." De asemenea, se publică drama istorică în patru acte Berchea de G. Tăutu și balada Petru Rareșiu, de același. în Foaea de storiă română, așa cum îi indică și titlul, scrierile lui B. P.
Revistele lui B. P. Hasdeu by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8760_a_10085]
-
așezare de temple egiptene, cu columne de cremene și foc" și i-a înstrăinat zeitățile copilăriei: Mai departe, pe rîu în sus, către miazăzi, se profilează Munții albaștri, iar pe rîu în jos - spre miazănoapte, alți munți: Munții Apuseni, în depărtarea cărora deslușeam două vîrfuri. Două vîrfuri: unul boltit, altul ascuțit. N-am aflat niciodată numele acestor zeități ce mi-au străjuit copilăria": Munții albaștri și Apuseni au dispărut după pereții sălii de sport. Ca Blaga au pățit cei mai mulți; nu mai
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
estetic ar fi fost admirația pentru literatura moldovenească, în primul rând pentru Mihail Sadoveanu. Extrem de interesant de urmărit istoria acestei relații cu Mihail Sadoveanu, prietenul său din adolescență, prietenul său la începutul carierei de scriitor a lui M. Sadoveanu, și depărtarea lor unul de altul pentru că până la urmă Sadoveanu nu este pe gustul criticului deliberativ. Lovinescu distinge între omul temperamental, adică omul primului gust, omul acelui reflex natural al gustului, și omul deliberativ, omul gustului educat, al gustului estetic intelectiv, care
Modelul lovinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9773_a_11098]
-
ar păstra în continuare legătura între ele. Un cordon ombilical imperceptibil le prinde în cîmpul lui de forță. Și astfel, oricît de mare ar fi distanța dintre ele, particulele vor reacționa la unison, în tandem, de parcă fiecare ar ști de la depărtare ce se întîmplă cu cealaltă. Parcă ar avea un simț necunoscut de tip telepatic prin care ar putea comunica la distanțe de ani-lumină. De aceea, deși separate de distanțe uriașe, cele două particule dovedesc o inseparabilitate funciară în fața căreia fizicienii
Războiul nevăzut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9776_a_11101]
-
Constantiniu, Nicolae Breban, Tita Chiper, Gabriel Dimisianu, Oana Orlea, Georgeta Dimisianu, Gelu Ionescu, Augustin Buzura, Leon Volovici, Nicolae Manolescu, Lucian Boia, Gerhardt Csejka, Mihnea Berindei, William Totok, Herta Müller sunt oameni cu destine diferite, unele realizate la mii de kilometri depărtare, dar având toți drept numitor comun legătura cu mediul cultural românesc în care s-au format. Toate aceste personalități au obținut deplina consacrare în domeniul lor de activitate, dar cariera lor nu a fost, cum s-ar putea crede, o
Destine și idei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9911_a_11236]
-
Tatiana, pe care tatăl o va săruta tot epistolar, de departe. Un episod tulbure de adulter se încheiase prin manevrele unui ofițer de securitate (soțul încornorat) ca ibovnicul Dimov să fie înrolat în detașamentele de muncă ale armatei. De la mare depărtare, și din supapele unui program zilnic de muncă istovitoare "în folos obștesc", tânărul cap de familie îi trimite soției niște epistole mișcătoare. Acestea (ultimele șaizeci de pagini ale cărții) sunt cele mai pregnante. Pare că distanța geografică îl limpezește pe
Un vis alb by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9991_a_11316]
-
decât atunci când te îngemănez, când te înglobez în mine. Pentru că noi doi trebuie să facem una. Si atunci vom fi singuri. Luci, nu-ți sunt oare dragi aceste visuri? Atâția ani ți le-am fluturat în jur." (p. 324); Vezi, depărtarea a ațâțat focul și a stins scânteile. Nu știu cum încape în mine lacrima (trupul) uriașă cu lumini și umbre jucăușe, a iubirii mele pentru tine. Dacă închid ochii și fac un gest de mângâiere prin aer, parcă simt dogoarea catifelată a
Un vis alb by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9991_a_11316]
-
rotocoalele sale. Tu ai ocazia să-l găsești acum. Aș veni și eu cu tine, dar nu pot pleca de lângă vârfurile astea stâncoase. O să-ți transmit și ție ce-o să aflu, i-am zis. Am privit întinderea de apă până în depărtare. M-am gândit în acel moment la Regele Lup. Mi-am dat seama că, oricum, oriunde ar fi fost în acel moment, poate la Platoul Adevărului sau poate zburând liber în altă parte în acest univers, el avea să afle
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
spun cuiva, trebuiau să afle toți despre acest adevăr universal, trebuia să merg înapoi, să le spun și licuricilor, să povestesc spiritului muntelui, să transmit ceea ce știam acum și altora... M-am întors înspre partea cealaltă, unde se zărea, în depărtare, țărmul nesfârșit cu vârfurile de munte, aproape încețoșate, lângă malul oceanului... și acolo, aștepta spiritul în rotocoale... am vrut să-i strig ceva, apoi mi-am spus că aveam să-i povestesc ce aflasem când ajungeam înapoi. „Acum trebuie să
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
vârful căruia se zărea un nor alb. Acolo unde ajunsesem, nu mai era zăpadă, doar din loc în loc se zărea câte vreun petec răzleț. În schimb, soarele părea să lumineze ca primăvara, iar vârful dealului avea o strălucire ireală... din depărtare, aproape că nici nu se deosebea de razele transparente. M am întrebat dacă adevărul universal se afla în vârful acelui deal, sau în altă parte... și, într-un fel, aveam impresia că se afla pretutindeni în jurul nostru și odată cu noi
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
se rânduiau la munca acestui cămin. Urmărind zborul lor zilnic, aproape am pierdut momentul când zarzărul și-a deschis florile, răspândind un parfum amărui în jur. Din acel moment albinele au pus stăpânire pe copac. Zumzăitul lor se auzea de la depărtare. Numai acest lucru m-a făcut să stau departe de cuib. Mi se părea că spinii zarzărului și acele albinelor păzesc cu strășnicie cuibul care mă atrăgea zi de zi cu misterul lui. Zarzărul și-a scuturat podoaba de câtva
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
nostru. Iarba e la mare adâncime, pentru că zăpada s-a înălțat cât un munte în urma viscolului de săptămâna trecută. Copăceii din pădure sunt înghețați, așa că urecheatul nostru a ieșit la marginea pădurii și privește dezorientat încotro s-o apuce. În depărtare albea feeric livada bunicului. S-a bucurat mult, știind că în primăvara trecută bunicul plantase niște pomișori tineri. Îi lasă gura apă când se gândește ce coajă fragedă au, mai ales acum, când e mort de foame. Cu acest gând
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
Vladimir I. Ghika. Ce avea pe el? O pereche de pantaloni scurți, peticiți. O cămașă peticită. Căciula și pelerina. Pantofi roși de șobolani. Mormîntul lui se află în sat la Jilava, nu în cimitirul ortodox, ci la 20 de metri depărtare, în afara incintei închisorii. A fost dus într-o ladă comună, de către patru deținuți, patru frați de suferință. Cei patru confrați au săpat groapa. N-are cruce. N-a fost spovedit. N-a fost împărtășit. N-a primit ultima dezlegare, deși
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
lor, iar dacă nu mai suntem, sau nu ne considerăm anonimi, întrebarea se ridică în ce măsură suntem mai vrednici. De felul lui, românul n-a fost emigrant, în fața ochilor săi nu s-a deschis panorama oceanului care să-i trezească dorul depărtărilor, mai frecvente au fost cazurile când străini au dejugat aici, onomastica populară o dovedește prin conaționalii noștri, purtând numele de Grecu, Sârbu, Turcu, Tătaru, Rusu, Cazacu, Muscalu, Neamțu, Frâncu, Arbănașu. Sau câte un vârf de munte: Gotul! O enigmă și
Libertatea - preț și folosință by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9027_a_10352]
-
întinsăse prest-a Daciei cîmpie, Iar fantomi a nopței oarbe, prin un somn de trîndăvie, }ineau mult timp îngînată a românilor virtute. însă pronia îndurată a sfărmat fatale fere Ș-a doritului Luceafăr ni răsare-acum scînteia, Ce pre soarele mînește de la depărtare sfere" (La introducerea limbei naționale în publica învățătură, 1828). Poezia a apărut în primă variantă în 1821, dar fusese probabil compusă mai devreme cu cîțiva ani, atunci cînd Asachi însuși ținuse primele sale cursuri în românește. Renașterea speranței e celebrată
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
iarnă, viața le e un joc de oglinzi, o masă a norocului făcută de la început ca să trișezi la ea, așa cum cîmpia, vietate de apă tulbure, pămînt furat de Dunăre de pe te miri unde, trișează-n lupta cu orașul. Așa cum poveștile depărtărilor trișează față cu plăsmuirile vetrei. De departe, de undeva, vine frica. Despre ea este Memorial-ul de amiază, despre o frică interesantă pentru orice psiholog, sau psihologizant, rătăcit în literatură. Nu e angoasă, nici reacție de apărare față de ceva ce
Drobul de sare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9109_a_10434]
-
o manieră caricată, tangentă la apocalipsă: "Chiar ideea de corabie în nemișcare, parcă prinsă de ghețurile ideologice ce o strîng, plutea în aerul Berlinului Occidental. Umanitatea adunată pe corabie trăiește frenetic bogăția neverosimilă, sărăcia celor nerealizați sau abia veniți din depărtări, agitația unui tineret în derută, cu căutări artistice ostentative de tot felul". Explicabil, la Dan Laurențiu sînt apreciate aceleași "elemente de peisaj abstract", emblematic: "ŤEu vin cu dreptul la un cînt universalť, proclamă poetul, conștient că găsește în acest drept
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
marcat în clar) la Editura Eminescu, Silvia Cinca. Există un exil estetic, făcut să aleagă, din amintiri care se-ndepărtează, frumosul, bob cu bob. Și mai există un exil preocupat, încercând să se vindece de amputarea acțiunii, la care orice depărtare te condamnă, prin leacul, verificat de-atâtea ori, al scrisului despre. Experiența americană a Silviei Cinca intră în această din urmă categorie. Proze scurte, publicate prima dată peste ocean, își găsesc acum "specificul", prin confruntarea unei literaturi ca din vis
Oameni la apă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9261_a_10586]
-
al urinei. Este cald, chiar foarte cald, și totuși Aksinya se-nfioară. Este cald, chiar foarte cald, și totuși Boris tremură. Pielea lui subțire umflându-se sub palma lui tânără. pe cărămida roșie, foarte frumos întreținută se mișcă o gânganie. În depărtare, pe geam, pădurea foșnește și înghite toată lumina. Cum e lumea asta, Aksinya nu știe. Cum iese din baie. Sicriul din baie Antena tv se scurge în direcția răsăritului, odată cu refluxul apei din țevi. Aksinya se șterge potolit la fund
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
Copacii sunt îmbrăcați în haine verzi, pământul este acoperit de un covor verde. Au plecat vânturile reci, iar soarele urcă pe tronul de lumină și încălzește tot. Dar unde ai stat până acum ? întrebă rândunica. Eu am fost la mare depărtare, în țările calde. Am să îți povestesc: primăvara trecută zburam împreună cu frații și surorile deasupra copacilor, a florilor, Ne-am bucurat de căldura bunului soare, de frumusețea naturii. Dar vremea s-a răcit. Vântul a început să sufle din ce în ce mai tare
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
pentru că este multă culoare în jurul meu, este cald și pot merge la mare. O VIAȚĂ NOUĂ Crăiasa Primăvara, cu penelul ei vrăjit a pictat copacii, florile, câmpul. Cu bagheta fermecată a făcut albinele să zboare și gâzele să umble. Din depărtări se aude tânguirea ostenită a cocorilor. Se vor odihni și apoi vor începe să-și facă cuibul. Vor cloci ouțele mici și vor scoate puișori. Iarba a prins colț fraged și nou. Livezile s-au împodobit cu flori albe. E
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
aș fi eu în ochii ei... e o întrebare care mă lasă în incertitudine. Dar nu despre asta era vorba acum. Și nu e cel mai important aspect al acestei povestiri... Am întâlnit-o pe drum, am zărit-o din depărtare, bluza ei verde de vară mi-a atras atenția și am recunsocut-o imediat, era o zi incertă în care copacii tocmai înfrunziseră, și salcâmii erau înfloriți, iar puful pomilor din crângurile de lângă șosea aducea mai mult mister pe deasupra ierbii proaspăt
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
înfloriți, iar puful pomilor din crângurile de lângă șosea aducea mai mult mister pe deasupra ierbii proaspăt îndesită de intensa și nesfârșita extindere a naturii... am zâmbit inevitabil, fără să mă pot gândi la nimic, faptul că ea venea spre mine din depărtarea șoselei, la ceasul acela incert de amiază, când se putea petrece orice lucru imprevizibil, era un miracol sau o potrivire minunată a universului cu intuiția sa de a aranja totul mai bine decât chiar așteptările omenești... era ceva magic în
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
dispăruse. Ne aflam undeva mai sus, deasupra dealurilor, ca pe un vârf. Soarele ajunsese exact deasupra, și avea o strălucire mai arzătoare ca în ziua trecută. Mam ridicat, venind lângă Iasomia care se oprise la marginea platoului și privea în depărtări, într-un fel gânditoare. S-a schimbat peisajul, am constatat eu. Da... Nu mi-aș fi dat seama la ce se gândea. Însă nu încercam nici să-mi explic schimbările din peisaj. Numi era teamă de lucrurile neprevăzute și inexplicabile
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
nu poate face minuni. Educație Nimic nu este mai necesar și benefic pentru creșterea copilului ca dragostea, ocrotirea și educația parentală. Repetenți Din păcate și școala vieții are repetenți. Minte Cu o minte îngustă nu pot fi pătrunse adâncurile și depărtările cunoașterii. Debut Primul contact al educatorului cu clasele de elevi reprezintă proba de foc a carierei lui didactice, prefigurând evoluția sa profesională. Șoc Ca și actorul debutant, educatorul care se află pentru prima dată în fața clasei de elevi trăiește același
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]