779 matches
-
centrii vasomotori, favorizând apariția undelor Traube-Hering pe curba presională sanguină și, în final, creșterea presiunii arteriale. Scăderea CO2 din sânge, creșterea presiunii sanguine și temperaturii corporale, ca și diverși alți factori chimici, fizici sau psihici cu acțiune directă sau reflexă deprimantă asupra dispozitivului nervos central vaso-motor, provoacă efecte inverse, de tip vasodilatator și hipotensiv, ca urmare a reducerii numărului de impulsuri tonigene ajunse pe cale simpaticoadrenergică la nivelul patului vascular periferic. Căile eferente sunt reprezentate de fibrele parasimpatice din trunchiul vagului și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
inhibitorii asupra secreției de STH. Contrar somatoliberinei, somatostatina împiedică eliberarea de STH indusă de hipoglicemie. Somatostatina acționează în sens inhibitor și asupra secreției pancreatice de insulină și glucagon. În afara sursei hipotalamice, există și o secreție gastro-intestinală de somatostatină cu rol deprimant asupra eliberării de gastrină, pepsină, secretină etc. Un nou hormon gastric - eplina - este un puternic eliberator de STH (Casannova și Dieguez, 2004). La rândul lor, mediatorii chimici: noradrenalina, dopamina și serotonina cresc secreția de STH ca urmare fie a stimulării
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
al Coreei grotesc, șovin (asiaticii sunt invariabil urâți, rânjitori, atacând cu urletul "Banzai" ca japonezii în conflictul precedent, și tot ca ei, sfârșind uciși pe bandă rulantă de mâna de eroi americani), un război frustrant, într-o viziune nihilistă și deprimantă, împotriva unui inamic vag, omniprezent, parșiv. Mai sunt de asemenea apreciate benzile desenate de spionaj, care demască nenumărate comploturi "roșii", însă eroii supraumani nu își găsesc locul în acest tablou (titlurile mari funcționând la cota de avarie), deoarece publicul nu
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
monotonie. Îi plăcea să aibă bărbați de care să nu se îndrăgostească niciodată. Pentru că, așa cum îi spusese și Annei Sweeney, aventurile amoroase confuze pur și simplu nu mai erau specialitatea ei. Era mult mai bine așa. Poate că părea ușor deprimant, se gândi ea. Dar de fapt nu era. Pur și simplu, avea pe cineva la care să apeleze în fiecare din acele orașe; ceea ce îi făcea călătoriile de afaceri cu atât mai frumoase. Fusese nevoie de mult tact în ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
putea spera, suspină Anna. O să-mi permit să am speranțe numai în legătură cu unul dintre ei, așa că măcar să fie cel mai arătos. Pare să aibă stofă de soț. Dar trebuie să am grijă să aibă și stofă de tată. E foarte deprimant. Cei mai arătoși sunt de obicei ultimii care să aibă stofă de soți, remarcă Darcey acid. —Hmm, făcu Anna suspinând din nou. Presupun că ai dreptate. Dar nu strică să speri. Oricum, spune-mi cum a fost la Milano. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
fermă micuță undeva în Toscana și de a trăi din roadele pământului. Dar nu era decât un vis naiv. Ceva pentru un viitor îndepărtat, poate. Deocamdată era în Irlanda și își căuta ceva folositor de făcut. Dar piața muncii era deprimantă și anunțurile din ziare, nu foarte promițătoare. Și-apoi, nu-i convenea deloc să fie legată de o slujbă de birou cu program fix. Știa că Nieve ajunsese acum să lucreze până la douăsprezece ore pe zi, pentru a părea dedicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
cu alții de la Global Finance să bea ceva, după serviciu. Însă duminică-seara nu avea plăcere mai mare decât să comande mâncare și să se uite la un film pe DVD. Luase demult hotărârea că nu era nici plictisitor și nici deprimant să rămână singură acasă dacă asta avea chef să facă. Așa că deschise televizorul, răsturnă o porție de pui cu chilli pe o farfurie mare albastră și se pregăti pentru o seară de relaxare. Nu dădu drumul filmului imediat, pentru că găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
adineauri, nu se mai pictează astăzi cum trebuie, se fac zeci de icoane și se vând ca orice marfă la prețuri piperate și cele mai multe dintre aceste icoane n-au nimic sfânt, dar nu sunt nici artă, ce poate fi mai deprimant decât o expoziție de icoane?! Nimeni nu-și face cruce, nimeni nu le sărută, pentru că nu simți nevoia, atunci la ce folos?! Dar ce mă doare cel mai mult, băiete, e că n-am crescut pe nimeni pe lângă mine așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
New Woman, Company, Cosmo, Marie-Claire, Vogue, Tatler și revistele irlandeze cu care urma să concureze. Ar putea să citească o carte, presupunea ea. Dacă ar fi avut una. Sau un ziar, doar că ziarele sunt atât de plictisitoare și de deprimante... Măcar avea haine de despachetat. Deci, în timp ce străzile de sub ea se umpleau de tineri ce mărșăluiau către o seară în oraș, Lisa fuma și scutura rochii și fuste și jachete pentru a le așeza pe umerașe, împăturea hanorace și bluze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
nu chiar, spuse el plictisit. Vezi tu, eu scriu un roman. Asta este de fapt ce vreau să fac cu viața mea. Minunat, îl încurajă Ashling. A, nu, nu este, spuse Billy, nerăbdător să dezvolte subiectul. Este foarte realist, foarte deprimant. Foarte ciudat. Ah, unde îmi este bricheta? —Permite-mi, spuse Ashling aprinzând un chibrit pentru țigara lui, căci i se părea că are mare nevoie de asta. Printre oamenii adunați în sufragerie, l-a zărit pe Ted tronând pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
un roman. Despre ce e vorba? Este vorba despre un om care vede toată putreziciunea care există pe lume, spuse Mark, bulbucând și mai mult ochii, în timp ce Ashling se gândea că în curând o să-i cadă pe covor. E foarte deprimant, plusă Mark. Adică, incredibil de deprimant. Urăște viața mai mult ca pe însăși... viața. Mark își dădu seama că spusese ceva vag inteligent și se uită curios în jur, pentru a se asigura că nu l-a auzit nimeni. Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Este vorba despre un om care vede toată putreziciunea care există pe lume, spuse Mark, bulbucând și mai mult ochii, în timp ce Ashling se gândea că în curând o să-i cadă pe covor. E foarte deprimant, plusă Mark. Adică, incredibil de deprimant. Urăște viața mai mult ca pe însăși... viața. Mark își dădu seama că spusese ceva vag inteligent și se uită curios în jur, pentru a se asigura că nu l-a auzit nimeni. Păi, mult noroc! Imbecil mizerabil. Ashling s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
efectul produs de tot acel pin. Și, în plus, trebuia să se mențină tot timpul ocupată, pentru a nu se mai gândi la toate celelalte. Deși, ca orice altceva din țara asta deplorabilă, magazinele pentru decorațiuni interioare erau dureros și deprimant de oribile. Nimeni nu auzise de jaluzele japoneze din hârtie de orez, de draperii pentru duș laminate sau de mânere pentru dulapuri în formă de flori de sticlă. Reușise să dea de lenjerie de pat ecru, dar nu găsise dimensiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
suna mama zilnic. Deși Brian și Maureen Nugent erau diferiți de Mike și Monica Kennedy. Poate dacă Brian și Maureen ar fi fost părinții ei, ar fi ținut mai bine legătura. 22tc "22" Luni dimineață. În mod tradițional, cea mai deprimantă dimineață. (Doar dacă lunea nu e liberă, caz în care marțea primește onoarea.) Totuși, pe Lisa a înveselit-o. Gândul de a merge la serviciu o făcea să se simtă în putere - cel puțin făcea ceva ce o ajuta într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
lui. Era imprimată cu figuri vesele reprezentându-l pe Bart Simpson. El parcă nu purta astfel de cravate, nu? Atunci, de ce ai venit? Ochii lui negri clipeau vesel către ea. Ciudat, nici biroul nu mai părea la fel de macabru și de deprimant ca de obicei. Voiam să îmi cer scuze pentru vineri, când m-am apucat să-ți dau sfaturi în legătură cu relația ta. A fost... ah..., spuse ea, încercând să zâmbească, dar reușind doar un rânjet ciudat. Băutura a fost de vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
el îl deranja când ea se concentra asupra lui Craig sau a lui Molly. Câteodată, era ca și cum ar fi avut trei copii. Ca să nu mai vorbească de imbecilul ăla de roman pe care începuse să îl scrie. Gunoi! Incredibil de deprimant. Și el reacționa atât de prost la critică, chiar și la sugestii constructive. Tot ce spusese ea era că femeia din roman ar putea să își deschidă propria afacere, să facă prăjituri sau olărit, și el înnebunise. Iar în ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ei. Voia să râdă, dar nu a reușit. Viteza cu care ajunsese de la tribunal la avocatul ei o luase prin surprindere. Durase puțin peste două luni, iar în mintea ei trebuiau să fi fost cel puțin trei. Cu o luciditate deprimantă a realizat că ea și Oliver erau divorțați. Calea era liberă și, în lungul liniei, vedea finalul căsniciei ei venind cu repeziciune către ea. Doar șase săptămâni până ce notificarea finală era emisă. Atunci se va simți mai bine. Încheiere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
faci și-a doua oară, nu mai ai zile bune, Înțelegi ce-ți spun? — Am mai vorbit despre asta! — Mda, așa e. Miller părea din ce În ce mai stingherit. — Știi cum de-am ajuns În Aberdeenul cel Însorit? Arătă cu furculița spre vremea deprimantă de cealaltă parte a ferestrei. — Cum de-am renunțat la un post la The Sun ca să vin În văgăuna asta? Dar vorbi mai Încet, ca să nu-l audă nimeni că zice despre Aberdeen că ar fi o văgăună. — Drogurile. Drogurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Castlegate. Avea de gând să piardă vremea pe lângă Oddbins, să-și ia vreo două sticle de vin, niște bere, iar apoi să se așeze În fața focului În apartament. Carte, vin și ritual de ceai. Numai că tot se trezi În deprimantul hol din față al sediului Poliției, picurând zăpadă topită pe linoleum. Ca de obicei, era un teanc de mesaje de la tatăl vitreg al lui Peter Lumley . Logan făcea tot ce-i stătea În putere să nu se gândească la ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
râului Hudson. Un individ stătea pe un pod de lemn aflat în paragină. Cu ceva vreme în urmă probabil, aici fusese un doc, dar separarea de râu îi făcuse pe oameni să-l abandoneze. Acum zona arăta de-a dreptul deprimant, un fel de groapă de gunoi prevăzută cu câteva bălți de apă împuțită. Bărbatul, purtând o pereche de pantaloni largi și un tricou alb, ținea o frânghie care trecea pe deasupra unui scripete și ajungea apoi în apă. - Hei tu, strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
să par că nu-mi pasă, da’ ele știu că nu-i așa. Măcar am reușit să nu plâng până am ieșit de-acolo. Va trebui iar să-mi iau de la locul pentru SP, dar toate lucrurile lor îs așa deprimante. Seamănă mai mult cu niște suporturi medicale decât cu lenjeria drăguță și sexy. M-am deprimat așa tare că m-am dus direct la internet café-ul de lângă magazinul nostru și am tastat „operație de slăbire“ în Yahoo ăla, să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
intre vântu’ înghețat. Burnița un pic și m-am gândit că am ghinion c-o să-nceapă imediat să plouă, până să ies din metrou pe partea cealaltă avea să plouă cu găleata și gândul la călătorie era de-a dreptul deprimant oricum. Chiar și după ce cobor la metrou e oribil: mereu trebuie s-aștept să deschidă poarta de lângă locurile pe lângă care-ar trebui să treci. Tre’ să stau acolo și să mă uit cum toți oamenii normali își compostează micile bilete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de-a o vedea pe Stacey făcea totul suportabil, desigur, dar logistica nu era niciodată ușoară și cred că am fost tot timpul conștient că va trebui să dispară ceva. În primele săptămâni, când stăteam în hotelul acela mic și deprimant, măcar aveam un loc rezonabil în care să mă pot spăla și bărbieri și în care să îmi pot atârna hainele, dar tot era un miracol faptul că ajungeam la camere sau la tribunal în cele mai multe dintre zile la timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
al nimănui, unul de zbucium sufletesc de proporții uluitoare, faptul că mă aflam în fața propriei mele case stând ca Valetul Broscoi 1, nesigur pe care parte a ușii ar trebui să ciocănesc, mi se părea bizar de amuzant în loc să fie deprimant. În condiții mai apropiate de normal, cu siguranță că Judy și cu mine am fi râs de asta, dar în clipa aceea, lucru deloc surprinzător, nu părea deloc amuzată. —Bună, am zis eu, destul de nepotrivit. Cum îți merge? Privirea speriată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
acuma pot să mă uit la Marks sau la Top Shop și chiar dacă încă n-am ajuns chiar acolo, nu mi se mai pare așa o nebunie. Charlie zice că „mă topesc“. Da-n ultima vreme e-un boșorog așa deprimant că nu mai contează ce zice. El crede c-am nevoie de el fiindc-o să-mi trebuiască operație ca să-mi scoată toate părțile care atârnă, da’ mă descurc singură, îs bine-mersi. Acuma pun deoparte de la muncă și la spital au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]