652 matches
-
se face pauză pentru o țigară! - Dar eu nu fumez! sări Laur revoltat. - Pentru fumători, studenți și profesori! precizează altul, - Cum?....Profesorii ne dau voie să fumăm? În fața lor? este uimit la culme. Așa cum arăta cu chipul prelungit de surprindere, derutat, neștiind ce să creadă toți l-au apreciat sincer în acele clipe; deci, dacă ținea făcea față cu succes și ca actor amator. Cristian, cel cu care a venit de la Galați, s-a băgat sub pătură să nu îl observe
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
față o cutie cu fotografii sau să te las să crezi că în realitate ci nu exista decât în mintea mea. Mi-a apărut în față o mână întnsă ferm. Stăteam la masă, într-un local de noapte, singur și derutat. Nici nu știu dacă ieșisem la agățat sau nu. "Sînt Regu Pescu", străbate din capătul celălalt al mâinii o voce la .fel de sigură ca mâna. Așa am cunoscut-o. Directă, țanțoșă, cotropitoare. Ar început să ne vizităm după acea
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
întîlnit cu civilizația extraterestră care ne vizitează de sute de ani cu farfurioarele sale zburătăcitoare. Breaking news pentru toată planeta. Să se termine cu tot ce era știre de prima pagină. Mă răsfăț cu gândul ăsta, acum când sânt mai derutat ca oricând. Ce ciudat, tocmai acum când făceam o analiză pertinentă a vieții mele de cacat și a singurătății de excepție, mi-a venit în minte ideea asta cu dimineața în care o să dau drumul la televizor și toată lumea o să
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
avea să fie acolo niciodată, pornise pe un drum fără întoarcere. Odată ajuns la Iași, privea uimit peroanele lungi, forfota oamenilor grăbiți s-ajungă pe la casele lor, sau pe la cine-i aștepta. Numai el se simțea mai singur decât oricine. Derutat, speriat chiar, se așeză pe o bancă din fier forjat în fața gării, gândind intens, încercând să-și domolească bătăile grăbite ale inimii. “Trebuie să merg la Școala Normală, trebuie să aflu cum ajung acolo ș- apoi, voi mai vedea!“ se
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
zău! Chiar cu directorul? Ce dorești, de fapt? Elevul de serviciu se simțea o persoană foarte importantă, și-l privea de sus. Noul venit o fi fost un novice, un elev nou sau, poate nici atât. - Care-i problema ta? Ioan derutat, explică cu glasul tremurat: - Am participat ieri la examen, și pentru a mă întoarce acasă îmi sunt necesare actele, o adeverință, ceva să am pe drum. Răspunsul fu pe un ton mai îngăduitor: - Așa da, numai că domnul director nu
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
oferit-o Într-o formă care realizează perfect (și extrem de economic) intenția pe care a urmărit-o. Că ne invită la un joc subtil În care spiritul se deghizează, ca un zeu coborît pe pămînt, În cerșetor. Necunoscătorii sînt desigur derutați. Ei văd aici doar o propoziție de o crasă banalitate. Un text alb, sec și arid. Și nu Înțeleg și, evident, nici nu gustă convenția haiku-ului: faptul că textul este doar un vehicul care transportă cititorul În fața unei imagini
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
-l dea afară. Seara s-a rugat la Dumnezeu să-i arate ce să facă. Noaptea o visează pe Maica Domnului cum îi întinde o geantă cu lucruri și printre lucruri era un copilaș. Dimineața s-a simțit foarte bulversată, derutată și nu s-a mai dus la medic. Spunându-i soțului că vrea să se mai gândească. La serviciu îi povestește unei colege că este însărcinată și ce a visat. Dar ce faci dragă, îți conduci viața după visele de
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
materiei... Tata a încercat să-mi explice. Și a reușit? Așa și așa, pentru că noi nu reușim să comunicăm întotdeauna. Iese de cele mai multe ori cu scandal. Tu îți dorești, cu adevărat, să poți comunica cu el? Pauză. După care spuse derutat și cu voce scăzută: Da, nu știu... Cred că da. Dar nu cred că mai e posibil. Ion Mihai se uită lung la el zâmbind și întrebându-l: Ce te face să crezi că este imposibil? Păi, nu știu... Ce
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
dar și pentru a participa la o dimensiune care îl definește în relație cu transcendentul) și al sinelui (aspect psihologic o cultură care și-a pierdut "centrul mitic", sau ale cărei mitologii sunt fragmentate și diverse, produce indivizi înspăimântați și derutați, care sunt în derivă printre culte și ideologii). Trei artificii culturale încearcă să păstreze conexiunea cu "misterele primordiale": dogma (încercarea de a păstra misterul sub puterea gândirii, prin scriptură, teologie, catehism, irosind însă substanța sensului), riturile (reînscenări simbolice ale experienței
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
atât mai repede o să ajungi în tren, ca să poți fugi din nou. Nu-i așa că e un motiv numai bun ca să fii sinceră cu noi, Linda? Fata începu să se joace iar cu șervețelul. O simțeam cum își stoarce creierii derutați și cum întoarce situația pe toate fețele. Într-un târziu oftă: — Spuneți-mi Lorna. Dacă mă întorc în Iowa, va trebui să mă obișnuiesc cu numele ăsta. Millard zâmbi. Harry Sears își aprinse o țigară și își așeză stiloul peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
vești la care prietenele ei nici nu se așteptau. Cum altfel să le faci să-ți acorde atenție? — O ce? întrebă leigh cu o expresie de nedumerire pe chip. — Ce anume vrei să zici când spui „serviciu”? întrebă Emmy la fel de derutată. — Oh, zău așa! Ce credeți că vreau să spun? Fetele astea o exasperau! E chiar așa greu de crezut că poate avea o slujbă numai pentru că n-a mai avut una până acum? Haidade! Toată lumea muncea; iar ea era sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
speriase mai mult decât toate temerile care se adunaseră în noi în timp ce, așteptând în camera de zi, mergeam în sus și-n jos. Am stat o vreme la intrarea în garaj, de parcă am fi fost izgoniți din casă, stăteam acolo derutați, neștiind încotro s-o apucăm, până când fratele meu îmi spuse hotărât: — Hai să ne luăm bicicletele! Mergem la vila lui Hackler. Trebuie să-l angajeze din nou pe tata. Trebuie să-i spunem în ce hal l-a adus. Ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pentru care cortina stătea să se ridice În orice clipă), reușea să Își amintească vreo replică din a lui Wilde și să priceapă de ce era considerată amuzantă, dar Între timp dialogul mersese mai departe și el era Încă și mai derutat. Stătea Înțepenit pe scaun, cu o expresie fixă și lipsită de Înțelegere, fără să clintească un mușchi, parcă cioplit În piatră, În timp ce În jurul lui oamenii se clătinau pe locurile lor, zgâlțâind din umeri și dându-și coate cu Încântare. [La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fi văzut ministrul pentru propagandă al Reich-ului, Goebbels, ca agil interpret al propriei persoane, cum vorbea încurajator cu femei și bărbați bombardați, cum strângea mâna unui luptător de la antiaeriană înnegrit de fum și cum mângâia pe cap copii care zâmbeau derutați. Cu puțin înainte ca ordinul meu de încorporare să fi ajuns pe masă, am făcut o vizită la un unchi dinspre mamă care proiecta filme la Tobias și căruia de ani de zile îi datoram exepriențe cinematografice care, precum Ștrandul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
În mâini, și spuse: — Am o Întrebare pentru tine. — Care? — Cum te numești? — Harry Adams, pentru Dumnezeu. Ce-ai pățit? Au, capul meu. Când te-am găsit, nu-ți aminteai. — Când m-ați găsit? Întrebă Harry, care părea din nou derutat. — Îți amintești de momentul În care te-am găsit? — Trebuie să fi fost... afară. — Afară? Înfuriat brusc, Harry ridică o privire Încărcată de mânie. — În afara sferei, dracu să te ia de tâmpit! Despre ce crezi că vorbesc? — Calmează-te, Harry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
să rămâneți. Și Închise ochii. SCHIMBĂRI — Acum doarme, Îi anunță Norman. E În stare de șoc. E confuz. Dar, În general, pare nevătămat. — Ce ți-a spus despre ce i s-a Întâmplat În sferă? se interesă Ted. — E destul de derutat, dar Își revine. Când l-am găsit prima dată, nu-și amintea nici cum Îl cheamă. Acum știe. Și-a amintit și numele meu și unde se află. Și-a adus aminte că a intrat În sferă. Cred că-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
mai simțise atât de bine de zile Întregi. — Norman, spuse ea. Te rog, ajută-ne. Te rog! Cuvintele ei Îl atinseră undeva, În fundul sufletului, deșteptându-i sentimentele de iubire, de competență profesională, de pură omenie. Pentru o clipă, se simți derutat, tăria și convingerea că procedează bine slăbindu-i. Apoi Însă clătină din cap și se ținu tare. Se simți din nou În putere. — Îmi pare rău, Beth. Acum e prea târziu. Apăsă pe butonul „Ascensiune“ și auzi zgomotul produs de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
șoptit ea, uuuuuhhhhhhhuuuu, Aaaaaaannaaaaaaaa. Eu mă holbam la ea fascinată. —Ce Dumnezeu faci? am întrebat-o. —Taci din gură, a șuierat Helen închizând interfonul. Îi ofer Annei o experiență paranormală, nu înțelegi? — Ce vrei să spui? am întrebat eu complet derutată. —Nebuna de Anna e în sufragerie și nu are habar de interfonul ăsta, așa că o să creadă că aude voci, mi-a explicat Helen nerăbdătoare. Acum taci din gură! După care a luat-o din nou cu șoptitul și cântatul. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
furios! E tipic pentru tine, a răcnit el. —Ce? l-am întrebat eu cu voce stinsă. —Ești așa de al dracului de egoistă, a strigat James. Orice urmă din bărbatul acela înlăcrimat dispăruse ca prin minune. De ce? l-am întrebat derutată. — Totul era în regulă! a urlat el. Totul era limpede și urma s-o luăm de la capăt, iar tu urma să încerci să fii matură și ceva mai sensibilă. Dar tu pur și simplu nu te-ai putut abține să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pierduse cel mai puternic susținător, ăla nu, că-i democrat, celălalt În nici un caz, are probleme cu femeile, dar al treilea, al treilea nu, pur și simplu, și-atunci, cine mai rămîne?, Gardner, care-o pornește așa, pe la mijlocul discursului președintelui derutat, singur prin pădure, ajunge pe malul unui lac, se oprește puțin să Îndrepte-o buruiană, asta-i era meseria, o Îndreaptă, se uită-n zare, vede o vilă frumoasă pe care n-o mai văzuse și pleacă agale spre ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
veni prin spatele ei și Îi puse cătușele. Lynn scuipă și-l nimeri pe Exley drept În față. Fisk o scoase pe hol, luptîndu-se cu ea. Exley Își șterse fața - roșie, Împestrițată. — Nu eram prea sigur. Credeam că e doar derutată. Jack Îi Înmînă revista Whisper. — Știam mai bine decît tine ce o să spună. Căpitane, trebuie să citești ce-ia aici. Înfricoșător: fața aia și ochii ăia te băgau În sperieți. Exley citi articolul și rupse fițuica În două. — E mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
târziu și nu se mai putea repara nimic și s-a produs explozia; sau să fi fost ceva și mai încurcat pe care Rodica Dumitrescu nici nu s-a străduit să-l afle. Un timp a rămas pe drumuri, puțin derutat, și se pare că abia atunci maică-sa, care își purtase trupul-umbră dintr-o încăpere în alta ani la rând, a încetat să mai plângă nopțile și să ia somnifere și să arate rătăcită pe pământ și ea l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
întâmplă mereu și s-ar fi întâmplat oriunde. Nu m-aș fi așteptat deloc la așa ceva, am spus eu, nefiind sigur unde ducea toată povestea. — E ultima mea lună ca medic, anunță ea dintr-odată. Am dat din cap, mai derutat ca oricând. Voi avea un copil. — Felicitări. — Nu sunt însărcinată, dar aș putea avea acum un copil, în timp ce încerc să mă hotărăsc ce voi face în continuare. Adevărul este că nu mai suport meseria asta. Mă deprimă prea mult. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fost o mobilă mare și nefamiliară: un dulap de mahon, cu o oglindă în mărime naturală pe ușă. Phoebe era cu spatele la oglindă și se reflecta în ea, aplecată ca să iasă din blugi. Ce cauți în camera mea? spuse Michael, clipind derutat. Phoebe se întoarse speriată și spuse: — Nu e camera ta. Arătă spre periile de păr și fardurile puse pe măsuța de toaletă. Astea nu-s lucrurile tale, nu? — Nu, sigur că nu, spuse Michael. Iartă-mă, dar se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
atingîndu-și gulerul cu timiditate. Ce-i rău În asta? O să economisesc timp. — Ce? — O să economisesc timp mai tîrziu, cînd o să mă duc la culcare. Ești nebun, Pearce! — Tu ești ăla nebun. Miroși a băutură. Puți groaznic! Ce-ai făcut? Dar, derutat, Fraser Începuse să rîdă. — Am fost cu o fată, zise el. — Știam eu c-asta era! Ce fată? Ce-i atît de amuzant? — Nimic, zise Fraser, dar rîdea În continuare. E vorba de fată. — Ei, ce-i cu ea? — Vai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]