737 matches
-
într-un ritm nebunesc. Cu o iuțeală incredibilă îmbrăcă platoșa, sări în șaua pagului său, îl biciui cu furie și își făcu loc fără prea multe scuze printre demnitari până ajunse în fața regelui său, mai aproape decât reușise vreodată. Atila descălecase și, ajutat de un servitor, de Utrigúr și de Ernak, își îmbrăca acele părți ale armurii de care se ușurase mai devreme, în timp ce alt servitor îmbrăca în zale calul. Gărzile din suita sa își luau și ele armele. Regele însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mulțime urmat de ai săi, observă că o enormă și silențioasă adunare de oameni își făcea loc spre centru și bănui că Atila trebuie să fie acolo și că probabil urma să vorbească. De aceea, imediat ce îl întâlni pe Vlaszo, descălecă și îi încredință calul, tot mai extenuat și în spume, după care încercă să înainteze cât se putea. Se văzu repede dând din coate prin mulțimea de războinici hiung-nu și de aliați de-ai lor, care se înălțau întruna în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se pregăteau să-i urmeze pe cei care plecaseră deja. încetul cu încetul, o mânie clocotitoare crescu în sufletul său. Mercenari! Ăștia erau, deci, eroii? Pentru oamenii ăștia se lăsase Metronius ucis? La fiecare pas al calului, simțea pornirea să descalece și să-i biciuiască pe poltronii aceia. Sigur, chiar în seara aceea avea să-l anunțe pe Magister militum despre renunțarea lor. Un grup mai masiv decât celelalte, în care se vedeau și câteva femei, se adunase în jurul unui foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
rămână ca mine cu patru clase și fără nici o calificare. Măcar ei să ducă o viață mai bună. În poartă Îl aștepta soția Îngrijorată că se făcuse noapte și el nu era acasă. Au adormit copiii, Îi spusese ea de cum descălecase de pe bicicletă, au tot așteptat poate le aduci și lor niște struguri dar, i-a biruit somnul. Veste mare, nevastă! Spusese omul În grabă. Plecăm din cocioaba asta cât de curând. S-a Îndurat Bunul Dumnezeu și de noi. Ne
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
și-mi lasă o mostră din scrierile lui, un nou poem pe care l-a compus în noaptea precedentă. El vrea comentariile mele. Despăturesc hârtia și aud cum îmi cântă inima. Muntele. Îmi bicuiesc calul care deja gonește și nu descalec Când privesc înapoi, cu mirare, Cerul e la trei picioare depărtare. Muntele. Marea se prăvălește și fluviul fierbe Cai nenumărați galopează, Ca nebuni, în luptă. Muntele. Crestele înțeapă verdele cer, tăioase. Cerul se prăbușește Sub nori, oamenii mei au ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
sunt cu nimic diferită de Liu. Asta mă sperie de moarte. Mi-e și frică să mă gândesc la viitor. Dacă pot fi astfel deposedată cât Mao trăiește, ce-o să fie atunci când el va muri? Dar nu, nu pot să descalec de pe tigru. Fie mănânci, fie vei fi mâncat. Lin Biao sesizează ocazia de a ne învinge atât pe premierul Zhou, cât și pe mine. Își continuă cursa. La cel de-al nouălea congres al Partidului, Mao îl declară în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
aminte. O să mă înalț ca să fac veșnică pomenirea voastră, își spuse în gând, apoi își sumeți spre cer capul, privind mulțimea. Când au ajuns în dreptul curților domnești, doi comișei s-au repezit să-i țină calul și scara șeii. A descălecat sprinten și s-a întors cu spatele spre poarta larg deschisă, privind spre biserica domnească ridicată de Mircea Vodă Ciobanul. Pe trepte îl așteptau protopopul și șase preoți în odăjdii strălucitoare. Vodă intră primul, după el sfinții părinți, apoi boierii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în lăstăriș, oprim caii, îi țesălăm ca să se usuce și-ți spun ce am de spus, că nu rabdă... Drumul, un fel de scurtătură, nu era deloc curățit, primăvara încă nu înfrunzise lăstărișul și crengile lăsate făceau anevoie călăritul. Opriră. Descălecară. Turculeț desfăcu chingile șeilor, scoase dârlogii la amândoi caii, îl acoperi pe Breazu cu macatul turcesc pe care îl prinse în curele pe dedesubtul burții și fluieră într-un anume fel, așa că slobozi caii să se zbenguie. Ne-a dibuit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
venea turcul a făcut imposibilă mazilirea aci la București. Dar la Adrianopol o să reușească? Nu, nu, cu orice chip va trebui să facă în așa fel încât să nu plece. — Măria ta, îi întrerupse Ștefan șirul gândurilor, aș vrea când descaleci să mă lași pe mine să-ți țin scările. Ajunseseră. Ștefan a sărit primul de pe cal cu o agilitate demnă de un campion al echitației și, dând pe marele comis la o parte, se repezi să țină frâul și scara
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fi Toma Cantacuzino, întrebă chiar un dorobanț din gardă unde îl poate găsi. Acesta îi arătă un cort aproape tot atât de arătos ca și cel al voievodului, dar imbrohorul renunță să-l caute. Considera că nu este de demnitatea sa. Așa că descălecă și se retrase în umbra cortului. Stând turcește, ienicerii lui jucau zaruri și sorbeau cafea amară din felegene de faianță. Se așeză și încercă să le urmărească jocul. Efort inutil, - sentimentul de însingurare nu trecea. Kuciuk Selin era un bărbat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe imbrohor. Calul Cioranului fiind tot numai o apă, clucerul, om voinic și mâncăcios din fire, i-a cerut beizadelei să-i dea voie să încalece armăsarul ce făcuse drumul până acolo fără nici o povară. Beizadea Ștefan încuviință și clucerul descălecă de pe calul său și sări vioi în șaua armăsarului. Nu se avântă bine în galop că și căzu de pe cal cu șa cu tot. Muri pe loc. Când ajunse doctorul Pylarino, nu mai avu ce să-i facă, în căzătură
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Turtucaia comandată de seraschierul cetății și el tot călare. La apropierea convoiului, muzica militară turcească a început să cânte și să bată din tobe și din chimvale. O clipă, călăreții care veneau s au oprit și, urmând exemplul voievodului, au descălecat. Kuciuk Selin, surprins, a descălecat și el. Muzicile turcești au tăcut și Brâncoveanu, detașându-se de grup, a pornit să străbată distanța de cincizeci de pași până la mitropolit pe jos, cu un mers lent și plin de gravitate. Prelatul, fără
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și el tot călare. La apropierea convoiului, muzica militară turcească a început să cânte și să bată din tobe și din chimvale. O clipă, călăreții care veneau s au oprit și, urmând exemplul voievodului, au descălecat. Kuciuk Selin, surprins, a descălecat și el. Muzicile turcești au tăcut și Brâncoveanu, detașându-se de grup, a pornit să străbată distanța de cincizeci de pași până la mitropolit pe jos, cu un mers lent și plin de gravitate. Prelatul, fără să-și dea seama, ca
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îmbrățișară cu dragoste sinceră. Boierii bătrâni din cele două șiruri, ca să nu li se citească emoția pe fețe, începură să cânte popește mnogoeletie. Peste vocile lor, mărind solemnitatea, dominau glasurile puternice și școlite ale diaconilor. Beizadea Constantin, care între timp descălecase, se aplecă să sărute mâna celui ce primise de la sultan firmanul de domnie pe viață. — Să trăiești, măria ta, spuse beizadeaua înălțând capul spre tatăl său. — Să trăiești, măria ta, răsună urarea din toate piepturile. Vodă își strânse fiul cel
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fel în poarta grea din lemn de stejar. În zori plecă singur călare până la Mogoșoaia. Acolo îl aștepta careta cu șase telegari gata înhămați și cu merindea de drum pregătită într-un coș acoperit cu un șervet alb. Prințul doar descălecă, schimbă câteva vorbe cu căpitanul gărzilor, îi dădu ordine precise ispravnicului în vederea găzduirii doamnei la palat, surugiilor le spuse că nu dorea să meargă în trap nebun, că se simte obosit și ar dori să doarmă pe drum. Se urcă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
își înălțau trilurile vestind vară timpurie. Nu mergeau prea repede și Ștefan era îngrijorat că nu o să ajungă la timp la Hurezi, când din urmă îl auzi pe călugăr cum își îndeamnă măgarul să oprească. Să facem o ectenie, fiule, descalecă, am ajuns la crucea de la Gemenea. De la înălțimea calului prințul căută în jur și într-adevăr văzu crucea conturându-se albă pe întunericul pământului acoperit de frunzele căzute în anii trecuți. — Fiule, Ștefane, ai părinții în viață? — Da, cuvioase. — Numele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nimicim până la unu, după o stâncă uriașă care seamănă ca două picături de apă cu o carte s-au ițit cele două pene roșii ale unui indian cu arc, o mână sigură îi ține calul, o alta îl ajute să descalece, indianul se furișează (ca o pisică, ca un linx) pe după stânci, ochește, țintește, vâjj!, o săgeată imaginară a pornit spre Bil, cealaltă, reală, a rămas înțepenită în coarda nefiresc de întinsă a arcului, un răcnet, aaa, inuman aproape, și Bil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
retorice. E adevărat că, în ce mă privește, nu știu spre ce anume popasuri ne îndreptăm și cum de bine ne va fi sub padișahlîcul viitorilor patru ani sub conducerea gloriosului han al PDSR care, mai mult ca sigur, va descăleca de pe calul opoziției și va intra în sunete de trîmbițe și surle de toate felurile și mărimile în saraiul mult râvnit al Cotrocenilor. Eu acu mult nu mai povestesc, las viața să-și urmeze ale ei: mă aflu la un
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Se străduiește să adopte un discurs calm, conciliant, chiar dacă îi scapă, aproape cu fiecare ocazie în care i se dă microfonul, amenințări la adresa presei sau jigniri îndreptate înspre adversari. Ziarele i-au zis, acum câțiva ani, când acest om a descălecat în Banat, „Iancu de Timișoara“. Iată un oximoron perfect! Nici să ai cea mai bogată imaginație din lume și nu cred că ți-l poți înfățișa mental pe Marian Iancu în postura de nobil suit pe un cal sur. PALINDROMAN
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
chiar la marginea șoselei, la trei kilometri de Văleni. Erau trei, călare, și parcă pe deșelate, deși parcă îmi aduc vag aminte și de un miros de piele, de hamuri. Curtea era plină de câini, și eu în mijlocul lor. Au descălecat repede, unul m-a luat în brațe, afectuos, cred, m-a reașezat, iar altul, pe vine, m-a întrebat „Berline, Berline?“, în ce direcție e Berlinul, adică ceva de neînțeles pentru mine. Mie-mi plăceau și m-am simțit bine
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
publicat, imediat, deși a avut o tresărire când i-am spus că sunt un proaspăt fost deținut politic. Era sub duș când i-am spus asta - primise, după o criză alcoolică, un apartament separat, de demnitar, la Spitalul Central. A descălecat gol din baie și a stat câteva clipe în picioare, acoperindu se cu un prosop. „Uite ce e, eu vreau să te public. Îți promit asta, dumneata ceri voie la autorități și le spui că eu găsesc că ai talent
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
o formă politică mai tare. Bulgarii, un neam de oameni de viță ugrică sau finică, se ridicară din așezarea lor de lângă Volga, se împinseră rânduri - rânduri înainte spre sud și apus, bătură oștile bizantine, luară cu puterea Moesia de Jos, descălecară acolo statornic, se-ntinseră peste amândouă Daciile și peste Sciția mică (adică peste bucata de loc spre răsărit de Moldova, așa-numita Dobroge) și întemeiară împărăție neatârnată și puternică, care putu să steie împotriva împărăției romane din Răsărit curs de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
care pe vremea aceea purta, după năvălitori, numele Cumania, iar în cursul sutei a treisprezecea începu a se numi Moldova; dar și Ardealul precum și o parte a Valachiei fură cuprinse de această hordă și erau părți ale teritoriului pe care descălecaseră ei. Sălbatecii cumani arseră, părăduiră și pustiiră de atunci încoace în escursiunile lor prădalnice atât provinciile bizantine din vecinătatea lor cât și Rusia și Ungaria. Autohtonii sugjugați din Cumania de pe atuncea, numiți în de comun vlahi "[... ]", "vlahi", "valahi", dar numindu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mitropolii proprie nu putea trece decât de precarie și slabă, pe câtă vreme patriarhul ecumenic și o hotărâre formală a sinodului nu-și rostise aprobarea canonică pentru aceasta. Dar și de altmintrelea Iuga Vodă gândea la înflorirea țării. La locuri potrivite el descălecă sate și orașe, le dădea hotare suficiente, dăruia pe boierii ce se distingeau și pe oștenii viteji cu moșii și puse în fine temelie la înființarea unei călărimi regulate, de care avea nevoie pentru apărarea țării sale. Cu toate acestea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
tremura de frică. La cincisprezece ani mi-ar fi fost frică, dar la zece ani nu m-am temut câtuși de puțin și mi-am făcut loc prin mulțime. Am ajuns chiar până aproape de pridvorul palatului, în momentul când Napoleon descăleca. — Fără îndoială, ați remarcat foarte bine că tocmai la zece ani poți să nu te sperii... îl susținu prințul, intimidat și chinuit de gândul că va roși chiar în clipa aceea. — Fără îndoială. Și totul s-a petrecut atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]