573 matches
-
construcția durabilă pe care urmează s-o ridic în timpul binecuvântat care urmează. Paradoxal, suntem încă un popor foarte tânăr, bogat în preistorie dar extrem de sărac în istorie scrisă, și avem mult de lucru la temeliile lui spirituale. Abia aștept să descalec din capitala sufocantă a acestui popor rătăcit, undeva departe de tot, cât mai departe de București, în ținuturile sălbatic de globalizate ale nordului, și să reîntemeiez Țara Maramureșului. Măcar în propria mea literatură viitoare. (Revista "Conta", nr. 6, 2011) În loc de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pe un lt. din Lipka”. „Ne-am oprit - continuă autorul - chiar lângă Huși (subl. ns.), înainte de locul unde se afla podul nostru.”. Atacați de tătari și de turci, polonii au ajuns la Movila Răbâia. Aici, regele s-a oprit, a descălecat și s-a urcat în locul cel mai înalt, de unde a văzut corturile turcești ce se ridicau sub ochii săi, pe celălalt mal al Prutului, căci sosise seraskierul cu o armată numeroasă. Din ordinul regelui, ostașii au încercat să urce un
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
viu grai; ele trebuiesc văzute cu ochii. De aceea, mă opresc de a le mai micșura farmecul prin fraze neîndestulătoare; căci cuvintele omenești, cu înțeles mărginit, niciodată nu vor putea da icoana splendoarei nemărginite a naturei adevărate. Așadar, odată ce am descălecat la Chamonix și ne-am odihnit de ostenelele drumului, cel întăi gând al nostru a fost să ne urcăm pe Mont Blanc. Se înțelege de la sine că noi, tineri cum eram, cu dor de a face acte de bravură, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
aproape că are întemeiere în sacru. Ești, pe undeva, regizorul unui rit de trecere. - Nu m-am căsătorit. Stând în Predealu’ ăla, veneau 20 de zile grupuri de suedeze... am dus o viață mai libertină, vorba aia, încalecă și fute, descalecă și du-te, am mai stat cu o fată un timp. Dar destinul, implacabilul destin... Nu m-am căsătorit, că nu te gândeai la chestii d-astea. Și, după aia, trecând o perioadă, vârsta înaintează - nici nu-ți dai seama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
dealuri, la poalele munților, deasupra apelor strânse Între cheile Doftanei, mă Întâmpina la tot pasul cea mai ispititoare dintre ispite și cel mai puțin vinovat dintre cele șapte păcate capitale: prea curvia. I-am rezistat totuși, de parcă n-aș fi descălecat aici din acea mahala a Gorganului și a Brezoianului plină de preotesele păcatului și [de] parcă n-aș fi avut șapte sprezece ani, vârstă când Începi, vezi bine, a-ți mirosi a catrință. Am rezistat astfel (nu mă-ntrebați cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Unul dintre recruți, proprietarul calului meu, străbătuse șapte leghe pentru a se plînge de serviciul militar, iar biata bătrînă locuia În direcția opusă de cea Înspre care ne Îndreptam noi. Am făcut ce ar fi făcut orice persoană decentă - am descălecat și ne-am continuat drumul pe jos, ghidul din fața noastră cărînd În spinare toate lucrurile noastre. În acest mod am parcurs ultima bucată către tabăra de leproși, unde i-am dat ghidului nostru un sol ca răsplată. Ne-a mulțumit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
se pregătească sufletește și să meargă în tăcere. 45. Tuturor le păru un lucru bun și fiecare începu să se adune. Puțin înainte de a ajunge la locul de unde se zărea Orașul, văzându-i pe călugării care-i așteptau cu crucea, descălecară. Când zări Orașul, Pelerinul simți o mare consolare. După cum au mărturisit ceilalți, aceasta i-a cuprins pe toți, cu o bucurie ce nu părea firească. El însă avea să simtă mereu aceeași evlavie de-a lungul vizitelor la locurile sfinte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
fără bani, fapt pentru care fratele său, umilit că voia să plece pe jos, se supără foarte tare. Seara, Pelerinul acceptă să meargă călare împreună cu fratele său și cu rudele, dar numai până la hotarele ținutului. 90. După ce ieși din ținut, descălecă și, fără să ia nimic cu el, se îndreptă pe jos spre Pamplona. Trecu prin Almazan, locul de baștină al părintelui Laínez, prin Sigüenza și Toledo, iar din Toledo se duse la Valencia. În toate aceste locuri de baștină ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
cu copilăria, ambele sunt în măsură să sublinieze o fractură iremediabilă pentru viitorul autoexilat. În treacăt fie spus, putem citi în atitudinea rezervat-critică a personajului și în aceste interstiții spațio-temporale simptomele unei depeizări profunde. Să privim mai atent momentul acestui „descălecat” al depeizatului narator, moment anticipat de conversațiile din trenul care îl îna- poiază în țară. Întâlnirea cu compatrioții îl irită, însă acești compatrioți au fost ca și el la Paris să vadă expoziția. Nu se precizează care expoziție, dar substantivul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
la statuia lui Mihai Viteazul. Până aci, Coriolan era mare, era incomparabil ; dar aci, la statuia eroului de la Călugăreni, era prodigios. Cuvântarea lui era așa de zguduitoare, încât auzindu-l, te mirai de nepăsarea eroului de bronz : cum oare nu descăleca, precum odinioară comandorul lui Don Juan, spre a face și el o demonstrație ?” Ziarul devine instrumentul deformărilor unde „simț enorm și văz monstruos” dobândește sub efect retoric legitimitatea discursului public. În termenii acestei retorici, regimul a devenit o dictatură, eroul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Sora se uită la bărbatu-su ca la un soare. N-ai ce-i face... Inima are legile ei, absurde uneori, zîmbește trist Maria. Mie-mi spui? Nu o dată, m-am ars, mărturisește Țamblac. Intră Bârsan acum un oștean-curtean abia descălecat de la drum lung. Căpitane!! strigă Alexandru repezindu-se la el. Au sosit?!?! Căpitanul Bârsan se înclină adânc: Mărită Doamnă! Principe! Domniță! Galioanele genoveze și trei steaguri de oștire așteaptă porunca Principelui Alexandru și vânt prielnic în pânze pentru a pluti
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
arde. Prozaică în aparență, poezia e străbătută de fior fantastic, și iată o bună scenă de noapte spectrală: Dodată calul se încordează! S-aruncă-n lături, se spăimîntează! Se svîrcolește! de frică multă, Nici bold, nici glasul nu-mi mai ascultă. Ager descalec, văz jos turtită Albind o trâmbă învăluită! Vântul stătuse, ploaia-ncetase, O raz-a lunei se arătase, Cea cât o mince stârcită mică O bleaznă mare-n sus se rădică, P-obraz lăsate cărunte plete Cu șerpi i-atîrnă încovoiete, Neagră
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
două sugestive -tematic și artistic - secvențe narative: legenda, cu valoare eponimă, privindu-i pe frații Roman și Vlah (Vlahata) filtra, în eposul auroral, vizibile ecouri mitizante referitoare la obârșia românilor, în timp ce o tradiție heraldică precum aceea a vânării zimbrului (Dragoș descalecă într-un ținut adamic, răpune fiara și proclamă capul de bour ca însemn al noului voievodat) trimite la un pattern cinegetic ancestral, neignorat, ulterior, de marii cronicari. Ediții: Povestire pe scurt despre domnii Moldovei, de când s-a început Țara Moldovei
CRONICA MOLDO-RUSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286527_a_287856]
-
de polihistori suprarealiști, având în vedere distanța dintre tranziția mundană și elevația preocupărilor învățăceilor din strada Plantelor. Ungureanu n-a fost niciodată însă un fost provincial forțat să se maturizeze la locul de muncă numit Ministerul de Externe. Înainte de a descăleca la București din dulcele-amar târg al Ieșilor, Ungureanu fusese bursier la Freiburg, a buchisit slavona veche la Oxford și s-a ocupat de evreii din Moldova de la sfârșitul Evului Mediu. Mihai-Răzvan Ungureanu era un vârf de lance al tinerei generații
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
în direcția nord nord-vest de satul Volintirești se află un sit arheologic datând din epoca medievală cuprinzând ruinele unui turn cunoscute sub numele "Movila lui Ștefan cel Mare". Satul Șcheia este menționat în cronică ""Letopisețul târai Moldovei, de când s-au descălecat țară și de cursul anilor și de viiața domnilor carea scrie de la Dragoș vodă până la Aron vodă"" de Grigore Ureche ca loc de desfășurare al bătăliei de la 6 martie 1486 dintre oastea moldava condusă de Ștefan cel Mare și oastea
Comuna Alexandru I. Cuza, Iași () [Corola-website/Science/301255_a_302584]
-
la Cazan în anul 1859. În prezent manuscrisul se află Moscova.Importanța lui constă în aceea că după ce autorul tratează la început probleme generale ale istoriei "universale", ajunge ca la final să vorbească despre ""când s-a început a se descăleca Țara Moldovei"". Pentru realizarea lucrării sale Mihail Moxa folosește importante documente ale epocii: "Cronica lui Manasses, Cronografia pe scurt bizantino-slavă, Letopisețul sârbesc, Cronica anonimă bulgară". O lucrare despre viața "Sfântului Grigore Decapolitul" este scrisă de "Matei al Mirelor", un erudit
Mănăstirea Bistrița (județul Vâlcea) () [Corola-website/Science/301441_a_302770]
-
muncitorilor forestieri; foarte probabil, primii au fost din Bocicoiu Mare, de lângă Sighet, care i-au dat și denumirea. Putem deduce acest lucru tot din „Istoria Maramureșului” de Al. Filipascu(p. 51), unde arată că însoțitorii lui Bogdan Vodă, când au descălecat în Moldova, au întemeiat sate noi și le-au dat numele lor de botez sau numele satelor maramureșene pe care le-au părăsit(lângă Ileanda, mergând spre Cluj-Napoca, la câțiva kilometri în stânga este un sat numit Dolheni, format probabil tot
Bocicoel, Maramureș () [Corola-website/Science/301568_a_302897]
-
de arcași și de ieniceri, iar corpul principal de oaste otoman și sârbii se ascundeau în spatele dealurilor, la ceva distanță de prima linie. Cavaleriștii francezi îmbrăcați în armuri grele au atacat spre primele linii otomane, dar au fost nevoiți să descalece în fața liniei de țepușe. Aici au început să smulgă țepușele din pământ, în acest timp aflându-se sub tirul arcașilor turci. După ce au fost îndepărtate țepușele, cavalerii descălecați au trebuit să facă față atacului infanteriei de elită otomană - ienicerii. Francezii
Bătălia de la Nicopole () [Corola-website/Science/298671_a_300000]
-
s-a așezat acolo și a populat țara cu români din Maramureș. În unele copii ale cronicii lui Grigore Ureche cu părți interpolate, precum și la Miron Costin, se spune că Dragoș a ieșit cu oamenii săi din Maramureș și a descălecat în Moldova „"în zilele lui Laslău craiul unguresc, care cu ajutorul românilor i-a scos pe tătari din Moldova, gonindu-i peste Nistru"”. Tătarii, care erau așezați din 1241 în Moldova, de unde obișnuiau să facă incursiuni peste Carpați, au fost înfrânți
Dragoș I () [Corola-website/Science/299225_a_300554]
-
rândul populației, lucru teoretic imposibil în rândul unei dinastii așa puternice și cu atâția urmași. Conform surselor mai sus precizate, era de fapt fiul lui Radu Negru Vodă (cca.1255/60 - 1315). Radu Negru (Negru Vodă) a ales drumul surghiunului, descălecând din Țara Făgărașului în Țara Românească, însoțit de supușii lui în anul 1291, și întemeind Țara Românească. Radu Negru era căsătorit cu Marghita (Margareta) și avea, cel puțin doi copii, Vlaicu zis și Basarab și o fată al cărei nume
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
o milă de Iași, alaiul domnitorului nou-ales era întâmpinat de caimacamii puși de el, prin scrisoare de la Constantinopol, împreună cu boieri, oșteni și târgoveți, după care intra cu pompă în oraș și se oprea în curtea Bisericii „Sf. Nicolae Domnesc”, unde descăleca. În fața ușii bisericii, mitropolitul îl întâmpina cu două lumânări mari, îl tămâia cu o cățuie și îi dădea să sărute crucea și evanghelia, după care era condus în biserică. Domnul pășea până la altar, îngenunchea în fața ușilor împărătești, iar mitropolitul îi
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
celei de-a doua brigate care opera în Malakand, în zona de frontieră a Indiei Britanice. Jeffery l-a trimis cu cincisprezece iscoade pentru a explora Valea Mamund. În timpul cercetării, a avut un conflict cu un trib inamic, care a descălecat și a tras. După o oră de trageri de focuri a venit în ajutor brigada a 35-a a Sikhilor, care împreună păreau să câștige, dar au intervenit alte sute de băștinași care i-au forțat să se retragă. Sikhții
Winston Churchill () [Corola-website/Science/297866_a_299195]
-
de final: Iar eu, isprăvind povestea, încălecai p-o șea și va spusei dumneavoastră așa; încălecai p-un fus, să fie de minciună cui a spus; încălecai p-o lingură scurtă, să nu mai aștepte nimica de la mine cine-ascultă; iar descălecând de dupa șea, aștept un bacșiș de la cine mi-o da: Basm băsmuit,/ Gură i-a trosnit,/Și cu lucruri bune i s-a umplut". Formulele mediane mențin discursul narativ în același timp al fabulei, făcând conexiunea între secvențele narative, arătând
Basm () [Corola-website/Science/298504_a_299833]
-
cunoscută sub numele de "Cronograful Țării Românești". Importanța lucrării constă în aceea că, după ce tratează la început aspecte generale ale istoriei universale, „De ceputul lumieei de'ntâiu”, ajunge ca la final să vorbească despre "„când s-a început a se descăleca Țara Moldovei”". La sfârșitul cronografului prezintă câteva informații despre țările românești, cea mai lungă știre fiind despre lupta lui Mircea contra turcilor la Rovine, sursă de inspirație pentru "Scrisoarea a III-a" a lui Mihai Eminescu. Lucrarea a fost terminată
Mihail Moxa () [Corola-website/Science/306814_a_308143]
-
păn' în Nistru, de să hotăraște cu Țara Leșască, și este loc foarte bun de hrană. Înțelegând vânătorii acest cuvânt, au sârguit la Maramorăș, de ș-au tras oamenii săi într-această parte și pre alții au îndemnat, de au descălecat întăi supt munte și s-au lățit pre Moldova în gios. Iar Iațco prisecariul, deaca au înțeles de descălecarea maramorășénilor, îndată s-au dus și el în Țara Leșască, de au dus ruși mulți și i-au descălecat pre apa
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Ițcani () [Corola-website/Science/308365_a_309694]