1,786 matches
-
în paralel sunt considerați ca „frați”, verișoarele în paralel ca „surori”. Acest model reflectă descendența uniliniară corporată și căsătoriile efectuate între verișori (verișoare) în cruce. În Atlas, din 166 de societăți cu terminologie irocheză, 119 (70%) reprezintă anumite forme de descendență uniliniară. Terminologia Crow. Terminologia eschimosă și cea irocheză atribuie gradul de rudenie prin încrucișarea a două criterii importante, linia de descendență și generația. În cea hawaiană, diferențele de generație sunt hotărâtoare. În multe culturi, dimensiunea descendențională este prioritară, lăsând în
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
verișori (verișoare) în cruce. În Atlas, din 166 de societăți cu terminologie irocheză, 119 (70%) reprezintă anumite forme de descendență uniliniară. Terminologia Crow. Terminologia eschimosă și cea irocheză atribuie gradul de rudenie prin încrucișarea a două criterii importante, linia de descendență și generația. În cea hawaiană, diferențele de generație sunt hotărâtoare. În multe culturi, dimensiunea descendențională este prioritară, lăsând în umbră diferențele generaționale. Asemenea sisteme terminologice există deopotrivă pentru matriliniaritate, cât și pentru patriliniaritate. Literatura de specialitate a consacrat primei variante
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
în cruce (4) -, ceea ce înseamnă că există o mare probabilitate ca ei (Ego și 4) să se căsătorească cu femei din aceeași matriliniaritate. Și întrucât criteriul dominant este matriliniaritatea, este firesc ca urmașii lor să se numească la fel. Importanța descendenței matriliniare și a diferitelor strategii maritale de alianță este sugerată comparând figura 9, în care ego-ul este masculin, cu figura 10, în care ego-ul este feminin și asimilările dintre copiii ego-ului și ai unchiului în cruce nu mai operează. Figura
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
o anumită formă de familie existentă în Europa preindustrială a facilitat industrialismul și eficiența economică. Spre deosebire de China, India, Japonia și țările arabe, mii de ani, în Europa, sistemul familial nu a fost bazat pe grupuri corporate și pe modelul de descendență uniliniar. Nici tipurile de aranjament marital nu erau atât de severe, destinarea partenerului conjugal din faza de copilărie fiind rară. Și ceea ce e foarte important, pentru faptele antisociale (crime, furturi etc.), individul în cauză era tras la răspundere, mai degrabă
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
transcrie grafic istoria familiei pe parcursul mai multor generații (până la trei-patru), sub forma unui fel de arbore genealogic. Membrul familiei care realizează genograma se situează pe sine și ceilalți în interiorul familiei de origine și, prin aceasta, în sistemul parental și de descendență mai larg. În reprezentarea grafică figurează și date pe care clientul le consideră relevante pentru „clanul” familial (profesie, boli, întâmplări, atașamente sentimentale etc.). Prin studierea genogramelor, terapeutul și clientul pot identifica fixații emoționale, interacțiuni disfuncționale și alte tare transmise de-
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
face școală. De altfel, după moartea fiicei sale, Iulia, rupt de ritmurile vieții reale, obsedat de posibile legături pe cale spiritistă, el lasă liber accesul unor scriitori mediocri. Poezia din R.n. este în genere fără strălucire, majoritatea autorilor așezându-se în descendența lirismului eminescian (Al. Vlahuță, N. Iorga, Veronica Micle, Traian Demetrescu și mulți alții). Semnificativă ar fi și stăruința lui Hasdeu în a crede că a descoperit în Gheorghe din Moldova un mare talent. Remarcabile cu adevărat se dovedesc doar versurile
REVISTA NOUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289243_a_290572]
-
P. Iatropol, Pană Buescu, C. Aninoșanu, A. Gianni, Gr. I. Lahovari și N. Gr. Racoviță. Aici vor veni mulți dintre colegii de studii ai lui Odobescu, legați de societatea și de revista „Junimea română” (Paris, 1851). Cu un program în descendență pașoptistă, R.r. tinde să devină un „centru de activitate intelectuală”, reunind colaboratori din toate provinciile românești. Dar se urmărea în primul rând racordul cu un alt timp, modern, acela al „studiilor serioase”, ceea ce înseamnă că erau văzute ca extrem de
REVISTA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289257_a_290586]
-
acasă (1989) și de povestirile din Călăraș cu schimbul (1990). În memoria sa s-a constituit, în 1992, la Brăila, Fundația Culturală „Vasile Rusescu”. Proza lui R. evocă, într-o manieră plină de tensiune dramatică și de simboluri narative, în descendența literară a lui C. Sandu-Aldea și a lui Panait Istrati, mediul de viață și atmosfera specifică a Câmpiei Române. SCRIERI: Moartea fântânii, București, 1985; Pământul de acasă, București, 1989; Călăraș cu schimbul, Galați, 1990. Repere bibliografice: Buculei, Prezențe, 205-206. M.
RUSESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289401_a_290730]
-
1971 până în 1981 redactor la Editura Univers. Din cauza unei boli grave, se retrage din activitate. Debutează în 1967, la „Viața românească”. E prezent și în „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „România literară”, „Ramuri”, „Transilvania”, „Echinox” ș.a. Poezia lui S. se înscrie în descendența liricii lui Lucian Blaga și a celei a lui Ion Vinea - căruia i-a dedicat în 1971 și o micromonografie -, zvâcnirile de originalitate nefiind întru totul înăbușite de această înrâurire. Două ar fi supratemele din volumul Soare, fântâni, trandafiri...(1972
SALAGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289440_a_290769]
-
de un lirism subteran. Mecanismele trăirii acestui timp interior, deprinse din scrierile lui Marcel Proust, William Faulkner, James Joyce ori D. R. Popescu, ies în evidență chiar în romanul Coborând spre nord-vest, unde își află cea mai adecvată expresie. Tema descendenței, care răzbate în mai toate scrierile prozatorului, se va deschide aici unui înțeles existențial mai profund. Căci, purtat de nostalgia originilor, protagonistul, un tânăr inginer, specialist în hidroameliorații, parcurge, în patruzeci și două de minute de agonie într-un avion
SALAJAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289441_a_290770]
-
demnitate a celor care își trimiseseră cândva nevestele în brațele unui fantomatic strămoș voievodal, ahtiat să își exercite, ca stăpân al locului, „dreptul primei nopți”. Interesantă în sine, explicația rămâne exterioară psihologiei personajului, prilejuind doar o reintrare redundantă în tema descendenței. Ea se va infiltra și în romanul cu caracter istoric Rodeo (1983). Decupând o serie de secvențe din revoluția de la 1848 în Transilvania, narațiunea utilizează documente ale epocii, introduce, alături de protagoniști ai timpului (Avram Iancu, Nicolae Bălcescu, G. Barițiu ș.a.
SALAJAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289441_a_290770]
-
gramatică narativă, finalul lucrării stabilește relația dintre narație, istorie și ficțiune. Cu acest volum S. deschide o serie de studii asupra operei unor scriitori reprezentativi ai literaturii române, între care Ștefan Bănulescu, Nicolae Breban, Marin Sorescu ș.a., prezenți în Melancolia descendenței (1989), Bănulescu fiind preluat și într-o micromonografie apărută în 2000, apoi Marin Preda și Eminescu (Eminescu. O anatomie a elocvenței și Mihai Eminescu. Proza jurnalistică, 2003). Vocația de teoretician literar a autoarei e valorizată și în Despre „aparența” și
SPIRIDON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289831_a_291160]
-
în redefinirea noțiunilor-cheie de sinteză, recurență și devenire și în stabilirea unui raport echilibrat de forțe în triada autor-text-receptor -, S. urmează multiculturalismul din Occident și adoptă metoda deschiderii literaturii înspre „sensul cultural” intercontextual din care acesta face parte. În Melancolia descendenței, carte subintitulată în ediția a doua „o fenomenologie a memoriei generice în literatură”, se află „o suită de studii de tipologie și naratologie cu puncte de plecare, teoretic vorbind, în Genette (Mimologiques și Palimpsestes) și Northrop Frye (Marele Cod). Ele
SPIRIDON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289831_a_291160]
-
este documentată cu sensul viu al sincronizărilor și relațiilor literare, inclusiv internaționale. Un spirit activ, modern, ce privește înainte. Își asumă riscul unor inițiative.” SCRIERI: Sadoveanu. Divanul înțeleptului cu lumea, București, 1982; Despre „aparența” și „realitatea” literaturii, București, 1984; Melancolia descendenței. Figuri și forme ale memoriei generice în literatură, București, 1989; ed. 2, Iași, 2000; Omul supt vremi. Eseu despre Marin Preda, romancierul, București, 1993; Eminescu. O anatomie a elocvenței, București, 1994; Apărarea și ilustrarea criticii, București, 1996; Interpretarea fără frontiere
SPIRIDON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289831_a_291160]
-
necesitate spirituală a culturii românești (interviu cu Ioana Em. Petrescu), TR, 1989, 24; Eugen Negrici, Melancolia productivă, R, 1989, 7; Liviu Petrescu, Dialectica noului și a vechiului, ST, 1989, 8; Ioan Holban, Nostalgia originilor, CRC, 1989, 41; Gheorghe Grigurcu, „Melancolia descendenței”, F, 1990, 26; Maria-Ana Tupan, Lectură și sistem, VR, 1990, 5; Țeposu, Istoria, 168-170; Tania Radu, Între oglinzi, LAI, 1994, 6; Andreea Deciu, Preda citit de un critic modern, RL, 1994, 6; Laurențiu Hanganu, „Omul supt vremi”, RITL, 1994, 2
SPIRIDON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289831_a_291160]
-
Iulian Băicuș, Melancolia eternelor reîntoarceri, OC, 2000, 35; Corina Tiron, Nostalgia originilor, LCF, 2000, 41; Micu, Ist. lit., 780-784; Adrian Oțoiu, Trafic de frontieră, Pitești, 2000, 28, 39-40, 109, 140; Radu Voinescu, Realismul inefabil, LCF, 2001, 17; Corina Tiron, „Melancolia descendenței”, „Synthesis”, 2000-2001; Petraș, Panorama, 586-589; Dicț. scriit. rom., IV, 313-316; Constantin Cubleșan, „Mihai Eminescu. Proza jurnalistică”, CL, 2003, 9; Ștefan Borbély, Cercul de grație, București, 2003, 106-110; Firan, Profiluri, II, 264-267; Ioan Holban, Istoria literaturii române. Portrete contemporane, I, Iași
SPIRIDON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289831_a_291160]
-
umbră, la „Orizont”, iar editorial cu volumul Hermeneutica sensului, apărut în 1994. Va mai colabora la „Dialog”, „Poesis”, „Vatra”, „Contrafort”, „Familia”, „Discobolul”, „Amphion” ș.a. Ideologic vorbind, perspectiva pe care o susțin și o afișează eseurile lui Ș. se află în descendența filosofiilor care concep interpretarea ca „restaurare a sensului”. Ea asociază viziunea hermeneuticii filosofice (de la F. D. Schleiermacher la H. G. Gadamer și Paul Ricœur) cu modurile de abordare furnizate de fenomenologia religiei și de poetica imaginarului (Mircea Eliade, Carl Gustav Jung, Gaston
STEFANESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289906_a_291235]
-
să ne dovedească prin semne / drumurile pe care-au trecut / și unii după ce s-au născut / s-au mutat într-o osie de mașină, într-o sămânță / sau poate numai într-un singur cuvânt” (Dinastie de zei). Situat și în descendența liricii ardelenești, el proclamă: „Dar știu că e destul în acest anotimp / să semeni doar un stejar, ca să răsară Iancu” sau: „Pământ românesc legat de roată cu Horia” (Pământul). Și mitul Meșterului Manole este, nu o dată, convocat: „O, Doamne, de ce
STOIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289958_a_291287]
-
al IV-lea și al V-lea, la Nemesius de Emesa, care declară în mod explicit că a aplicat la unirea celor două naturi în Cristos ceea ce unii platonicieni spuseseră despre unirea dintre suflet (de origine divină) și trupul material. Descendența ființei din Dumnezeu capătă o expresie precisă în ierarhia ordinelor îngerești și a ordinelor ecleziastice, care au ca finalitate unirea tuturor creaturilor cu Dumnezeu. Lumina dumnezeiască este transmisă celui mai înalt grad al ierarhiei angelice, adică serafimilor, care o transmit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
o reabilitare socială în fața socrilor, pe Domnița, soția lui Anton, încheind în stilul acelor personaje imune la real, saga realistă a mețienilor. Urmează cîteva proze ale sărăciei (cu păguboasa angelizare a copiilor zdrențăroși din Peisaj cu îngeri) într-o vagă descendență naturalistă (remarcăm un excelent personaj fellinian, Valeria din Duminica la rude). Una din temele de legătură ale acestor nuvele este balansul între austeritatea cvasi-medievală în care ne situează primele pagini și un soi de libertate haotică, nepăsătoare și strălucitoare, ca
Dantelărie de cristal by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17175_a_18500]
-
de generație că „e superior lui Strindberg”, folosind termenul „clasic” pentru a defini Les Chaises, drama doar „aparent grotescă” a lui I. S-au auzit și destule voci care o caracterizau ca pe „o simplă curiozitate”. Altele o așezau în descendența imediată a suprarealismului, insistând asupra a ceea ce se considera a fi lipsă a formei și, deci, urmare a intervenției hazardului. Au trecut câțiva ani până când comentatorii și-au dat seama că aceste „curiozități” sunt construite într-o formă riguroasă, deși
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
a-i accepta. Din când în când își leapădă crusta incomodă de civilizație și se dezlănțuie în schimburi violente de invective și adevăruri crude, după care se regăsesc în vechea lor armonie pânditoare. Comicul verbal, de excelentă calitate, este în descendența lui I. L. Caragiale. K. nu caută însă efecte speciale rezultate din îmbinări sau deformări de cuvinte, el apelează la conversația comună, căreia îi relevă înțelesuri și virtuți neașteptate. Firescul, umorul, pretențiile personajelor, păstrate într-o zonă a mediocrității culturale, mută
KIRIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287715_a_289044]
-
o stare civilă din primele schimburi de cuvinte [...] Nici un alt dramaturg dintre cele două războaie n-a avut o asemenea artă de a răscoli vermina sufletească, toate defectele imaginabile - folosind atât de puține mijloace. Comicul este bineînțeles cel verbal, în descendența directă a lui Caragiale. VALERIU RÂPEANU SCRIERI: Intermezzo, București, [1943]; Cântecul de nuntă, București, 1946; Darul frăției, București, 1953; Dreptate, București, 1953; Dulapul cu oglindă, București, 1953; Negustorie cinstită, București, 1953; Cu viața mergem înainte, București, 1953; Gaițele, București, 1953
KIRIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287715_a_289044]
-
-i/ Mersul melodios.” Deseori dependentă de modele (Eminescu, Blaga, dar și Teohar Mihadaș, Nichita Stănescu, Ioan Alexandru și Adrian Păunescu), poezia lui D. are, în momentele ei privilegiate, o configurație originală, mai ales în poemele marcate de o melancolie a descendenței, a imperfecțiunii. SCRIERI: Călătorie spre ceilalți, Craiova, 1976; Doar o transcriere, Craiova, 1990; În voia literaturii, Târgu Jiu, 1998. Antologii, ediții: Hyperion, I, Târgu Jiu, 1980 (în colaborare cu Nicolae Dragotă); Prima carte albă asupra capodoperei, Târgu Jiu, 1997; Brâncuși
DIACONU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286754_a_288083]
-
oniric, el creează în chip lucid, dar după legile visului. Produce o imagerie elaborată - organizată în narațiuni -, care prezintă afinități mai degrabă cu suprarealismul pictural (Magritte, De Chirico, Salvador Dalí, Victor Brauner) decât cu cel literar. Procedând așa, acționează în descendență dimoviană, lucru remarcat în numeroase rânduri de critică. Versurile lui S., mai ales cele din cărțile apărute la sfârșitul secolului al XX-lea, seamănă în chip izbitor cu cele ale lui Leonid Dimov. Asemănarea este uneori atât de mare, încât
SOVIANY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]