622 matches
-
retrasă în camera ei cu tapet cu flori palide. Nu mai era nici măcar aroganță, era de-a dreptul nesimțire atunci când ședea turcește într-un fotoliu din salon, într-o rochie de casă subțire și încheiată doar la câțiva nasturi sau descheiată la alți câțiva, încât i se vedeau sânii mari, goi și săltând de fiecare dată când se apleca spre măsuță să-și ia altă forfecuță ori pila de unghii și împungeau cu sfârcurile late și negre în pânza rochiei, indiferentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
supunea cu voluptate. Cum făcea dragoste, de pildă, cu frenezie. N-ar trebui să știu și nici să spun, dar știu și spun, e secretul meu cum am aflat. Nici nu intra bine în cămăruța lui, își arunca pantofii, își descheia grăbită nasturii și fermoarele, își arunca hainele pe jos și se vâra în pat, zorindu-l. Acasă la ea, îndată ce părinții îi plecau undeva, trăgea jaluzelele și-l trăgea pur și simplu peste ea, pe sofaua lată. Sau, îmbujorată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
prima clipă și de care s-au temut când au bănuit ce poate fi. Ședea pe veranda unde mâncau, beau vin și jucau cărți, în a doua seară, care avea să fie și ultima pentru el, subțirel, cu bluza largă descheiată la toți nasturii, cu fața înroșită de soare, dar încă palidă pe lângă ale lor, arătând mai proaspăt decât ieri și tânăr, cu o vigoare care răzbătea din privire și din gesturile iuți dar stăpânite, ca una din plantele acelea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se pierde cu totul. Ducându-se iarăși în audiență la un alt slujbaș al primăriei și înțelegând inutilitatea actului său în clipa în care l-a văzut la dreapta aceluia pe cel ce îi respinsese primul memoriu, într-o cămașă descheiată la gât, în carouri galbene și roșii, sprijinit de speteaza scaunului pe care își așezase haina, cu o mână umflată și acoperită de păr întinsă, cu degetele ca niște cârnăciori, peste un vraf de dosare din fața sa, privindu-l cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de vorbă, nu pentru altceva.“ În licăririle tremurate ale lumânărilor care aruncau umbre mișcătoare pe pereți se prefăcea că nu simte mâna lui pe după umeri, vorbind întruna și râzând, uitându-se la el cum dă din cap ascultător, în vreme ce-i descheia nasturii bluzei, mângâindu-i sânii. Se întrerupea doar pentru câte o clipă, să-i atragă atenția: se desface în sensul celălalt, nu trage așa, e un fermoar, vezi că acolo e o copcă, tu nu te dezbraci, dragă? Trupul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
printre buzele ei umede. Îl împinse cu blândețe și spuse: — Ascultă, nu cred că e o idee bună. Nu? Atunci să-ți spun eu una mai bună. 13 noiembrie. — 13 noembrie? repetă ea, vag conștientă că el începuse să-i descheie cămașa de noapte. Ce-i cu 13 noembrie? — Vernisajul expoziției tale, bineînțeles. Îi descheie ultimii trei nasturi. Phoebe râse. — Vorbești serios? — Bineînțeles. Îi trase cămașa de noapte peste umeri. În licărirea slabă a veiozei de pe noptieră, pielea ei era aurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
e o idee bună. Nu? Atunci să-ți spun eu una mai bună. 13 noiembrie. — 13 noembrie? repetă ea, vag conștientă că el începuse să-i descheie cămașa de noapte. Ce-i cu 13 noembrie? — Vernisajul expoziției tale, bineînțeles. Îi descheie ultimii trei nasturi. Phoebe râse. — Vorbești serios? — Bineînțeles. Îi trase cămașa de noapte peste umeri. În licărirea slabă a veiozei de pe noptieră, pielea ei era aurie și fără cusur: era aproape ocru. M-am uitat în agendă. E prima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
piele și blugi de culoarea cerului) a ieșit dintr-un separeu. Findlay clătină din cap, extazul și regretul întrecându-se pentru supremație în gândurile lui. Inutil să mai spun că el mă va distruge. Și viceversa. — Viceversa? — Exact. I-am descheiat cămașa, i-am descheiat pantalonii, i-am descheiat nasturii de la șliț. Nu-ți voi jigni sensibilitățile de crescător de exemplare rafinate, Michael, cu o descriere amănunțită - o descriere în cele mai mici detalii, am putea spune - a deliciilor care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
culoarea cerului) a ieșit dintr-un separeu. Findlay clătină din cap, extazul și regretul întrecându-se pentru supremație în gândurile lui. Inutil să mai spun că el mă va distruge. Și viceversa. — Viceversa? — Exact. I-am descheiat cămașa, i-am descheiat pantalonii, i-am descheiat nasturii de la șliț. Nu-ți voi jigni sensibilitățile de crescător de exemplare rafinate, Michael, cu o descriere amănunțită - o descriere în cele mai mici detalii, am putea spune - a deliciilor care au urmat. Te rog numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dintr-un separeu. Findlay clătină din cap, extazul și regretul întrecându-se pentru supremație în gândurile lui. Inutil să mai spun că el mă va distruge. Și viceversa. — Viceversa? — Exact. I-am descheiat cămașa, i-am descheiat pantalonii, i-am descheiat nasturii de la șliț. Nu-ți voi jigni sensibilitățile de crescător de exemplare rafinate, Michael, cu o descriere amănunțită - o descriere în cele mai mici detalii, am putea spune - a deliciilor care au urmat. Te rog numai să-ți imaginezi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
M.J.? — Marc Jacobs, m-a lămurit ea exasperată. Ei bine, cu camerele și cu cardurile de acces, ei cam știu ce face toată lumea pe aici, a zis ea și și-a pus poșeta Gucci pe birou. A Început să se descheie la jacheta din piele, și ea foarte strânsă pe corp, haină care părea total inadecvată pentru condițiile meteorologice ale unui sfârșit de noiembrie. Nu cred că se uită cineva pe materialul filmat, a continuat ea, decât dacă lipsește ceva, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cocos pusă pe podea. — N-am a mă plînge, răspunse domnul Mundy. Holul era strîmt și Întotdeauna se simțeau stînjeniți cînd domnul Mundy Îi făcea loc să treacă. Ajunse la baza scărilor, se opri lîngă standul de umbrele și-și descheie pardesiul. Mereu avea nevoie de cîteva minute pentru a se obișnui cu Întunericul de-acolo. Privi În jur clipind. — Frate-meu e pe-aici? Domnul Mundy Închise ușa. — E-n salon. Intră, dragă. Dar Duncan Îi auzise deja vorbind și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dintre felii - și gustul, cînd mușcă - păru cumva s-o liniștească. Fața Își pierdu culoarea, iar ochii i se uscară. Mestecă foarte Încet și, În cele din urmă, puse sendvișul jos. Peste rochie avea un cardigan, și Începu să-i descheie nasturii. Trecuseră aproape două sătămîni de la sîmbăta aceea călduroasă, cînd Helen și Julia stătuseră Întinse În Regent’s Park. Fusese ultima zi caldă de vară, deși atunci n-aveau cum s-o știe. Anotimpul se schimbase. Soarele ieșea și intra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
parter să-și lustruiască pantofii, să pună un șervet pe blatul din bucătărie și să-și calce o cămașă. Cămașa avea gulerul moale, ca acelea pe care le purta Fraser; și, cînd o Îmbrăcă, fierbinte Încă de la fier, o lăsă descheiată la gît - așa cum obișnuia Fraser. Se gîndi să renunțe și la Brylcreem cu care-și dădea pe păr. Se Întoarse În dormitorul lui și stătu În fața oglinzii pieptănîndu-și părul Într-o parte și alta, Încercînd diverse stiluri de cărare sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
lua tocmai cînd abia se obișnuise cu el. Poate că el citi toate astea pe chipul ei. O trase lîngă el, să o mai sărute o dată. Dar cînd Îi simți apăsarea, se trase Înapoi, amintindu-și ceva. — Așteaptă, zise el, descheindu-și clapa buzunarului. Am un cadou pentru tine. Uite. Era o cutie din carton subțire cu agrafe de păr. CÎnd se văzuseră ultima oară, se plînsese că i s-au terminat. — Le vindea unul dintre băieții de la bază, adăugă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
adormise la loc, apoi se ridică și o Înveli bine cu așternutul, acoperindu-i umerii și o mai sărută ușor Încă o dată. Închise ușa dormitorului la fel de Încet cum o deschisese și se Întoarse În salon. Își desfăcu cravata și-și descheie gulerul. CÎnd Își frecă gîtul cu degetele, simți pietrișul. Pe un perete al salonului era o mică bibliotecă. După una dintre cărți era o sticlă de whisky. Își luă un pahar și scoase sticla. Aprinse o țigară și se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În sticlă; cu un mic efort scoase dopul. O privi pe Helen cînd turnă vinul În pahare și zîmbi: — N-ai de gînd să te dezbraci? Helen Își desfăcu fularul destul de ostil, apoi Își scoase bereta și Începu să-și descheie nasturii de la palton. Era Îmbrăcată În aceeași rochie pe care și-o pusese de dimineață - marca Cedric Allen, cu reverele crem, pe care Kay o admira atît de mult. Rămăsese Îmbrăcată așa, Își dădu acum seama, pentru că dorea s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ai fi pus mîinile pe ele și le-ai fi apăsat, se gîndi Helen, ar fi pocnit. Luase scrumiera și acum Întinsese mîna să ia țigările și chibriturile de pe polița șemineului. Puloverul i se ridică și i se văzu cămașa descheiată la ultimul nasture; cele două părți se depărtară lăsînd liber stomacul palid și buricul plat. Helen se uită, apoi privi repede În altă parte. Una dintre perne căzu de pe divan pe podea. Helen se aplecă s-o ridice - și, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de foc, puse stăpînire pe ele, Își strecură mîna spre ceafa lui Helen și o aduse și mai aproape. După o clipă, totuși, se retrase. Slăbi nodul fularului lui Helen și Începu să tragă Încet de nasturii paltonului. După ce-i descheie paltonul, se Întoarse la haina ei; Își dădu la o parte cei doi piepți și se mișcă Înainte, iar cele două haine deschise, puse Împreună Îi apăreau lui Helen ca un al doilea zid de protecție, mai impenetrabil decît primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Întipărit conturul lor, marcat cu roșu pe carnea frunții. Scoase o cutie cu instrumente și Viv tresări, făcîndu-i-se frică. Dorea numai să-i ia tensiunea și să-i asculte inima, apoi o rugă să stea În picioare și să-și descheie fusta; Îi palpă stomacul, În jurul lui, apăsînd tare cu degetele și palmele. Apoi Își Îndreptă spatele și se șterse pe mîini. — Ei bine, spuse el grav, ați depășit termenul care mi-ar fi plăcut. Făcea datarea după ultimul ciclu. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Și, în plus, e foarte bine! Unui celibatar Invitat la o cafea De-o amică, pentr-un ceas, A rămas trei luni la ea, Și-a plecat când a rămas! Obosit în patul conjugal Pentru-a treia oară Soața mă descheie “Nu pot ca și-aseară, De 3 ori...femeie!” Mercantilism Dând dovadă de tupeu, O colegă, bună-amică A râvnit la bunul meu Și mi-a devenit...bunică! Tânăra văduvă Caracterul ei integru Feste s-ar părea că-i joacă: Ziua
IOAN TODERA?CU by IOAN TODERA?CU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83934_a_85259]
-
familie stabilite Încă din copilărie. El era spiritul născocitor și nestăpînit, eu eram neghiobul de frate mai mare care Încă nu pricepuse poanta. În ochii lui Frank fusesem Întotdeauna o sursă de amuzament tandru. Purta costum gri și cămașă albă descheiată la gît. Văzînd că-i observasem beregata dezgolită, Își acoperi bărbia cu mîna. Mi-au luat cravata - n-am voie s-o port decît În instanță. CÎnd te gîndești, aduce puțin cu un ștreang - i-ar putea da idei judecătorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
N-ar fi etic. Nu pot să sufăr să fiu etică. Totuși, e o idee... Am Împins mai Încolo valiza lui Frank și m-am așezat lîngă ea. Paula stătea În fața mea, cu mîinile pe umerii mei, uitîndu-se cum Îi descheiam nasturii hainei. Am simțit cum se lasă salteaua sub greutatea mea și mi l-am imaginat pe Frank dezbrăcînd-o pe doctorița asta tînără și frumoasă și vîrÎndu-și mîinile Între coapsele ei, unde erau mîinile mele acum. Părerea de rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cu hainele! Bobby, nătărău frumos ce ești! — Jos, jos, jos! Charles, dă-i ordin să se dezbrace! Femeile de lîngă mine țopăiau În tenișii lor ca niște majorete, vîjÎind cu rachetele pe deasupra capului meu, iar Crawford, amabil și binedispus, se descheie la cămașă, expunîndu-și pieptul spîn și pozînd byronian pentru sculptor. Un fotograf de la o agenție de știri o luă la fugă pe lîngă platformă. Crawford se despuie pînă la brîu și-și azvîrli cămașa În mulțime. Puțin mai tîrziu, În dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
am ajuns la Eduard acasă, m a întâmpinat, în mod neprevăzut, tatăl lui. Un domn înalt, impunător, cu o privire solemnă și în același timp parcă absentă. Era îmbrăcat elegant, în niște pantaloni de stofă cafenii și o cămașă albă, descheiată la guler. Avea o eșarfă discretă la gât, în nuanța cafenie a pantalonilor. M-a îndemnat să intru și să mă așez la masă. Abia atunci am observat că masa era așternută pentru prânz. Am refuzat po liticos și domnul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]