595 matches
-
ul este un gaz toxic de luptă. Numele gazului a fost dat în onoarea descoperitorilor: Schrader, Ambros, Rüdiger și Van der LINde. Substanță a fost descoperită în anul 1938 de chimistul german Gerhard Schrader în timpul cercetărilor legăturilor atomice ale fosforului pentru obținerea de substanțe insecticide. Există de fapt asemănări de structură pe de o parte
Sarin () [Corola-website/Science/310842_a_312171]
-
a este un proces electrochimic prin care se acoperă suprafața unui metal cu un alt metal a cărui ioni sunt disociați în soluția electrolitică. Numele de galvanizare provine de la descoperitorul acestei metode, medicul italian Luigi Galvani (1737-1798). a constă dintr-o baie electrolitică prin care circulă curent electric, în baie găsindu-se doi electrozi un catod (ex. o placă de metal care va fi acoperit cu un strat de cupru
Galvanizare () [Corola-website/Science/308971_a_310300]
-
grupului muzical Salt-N-Pepa. Anastacia a mai lucrat ca recepționeră, însă a fost concediată pe motiv că „vocea sa era stridentă”. În anul 1998, interpreta a atras atenția casei de discuri Daylight Records după ce a ajuns în faza finală a concursului descoperitor de talente muzicale, "The Cut", găzduit de postul de televiziune MTV. Anastacia a ajuns până în faza finală a competiției, fiindu-i astfel oferit un contract de promovare. După semnarea unui contract de promovare cu casa de discuri Daylight Records, o
Anastacia () [Corola-website/Science/309856_a_311185]
-
a fost un astronom amator american descoperitor al mai multor comete și observator de variabile. A scris o autobiografie pe care a numito "Starlight Nights", în care descrie nopțile de observații de la ferma părinților săi în absență completă a poluării luminoase. Se pare că a fost primul
Leslie Peltier () [Corola-website/Science/309333_a_310662]
-
ciuperci care aparțin genului, unele comestibile, altele otrăvitoare. În Franța, alături de "Boletus edulis" (sau "cèpe de Bordeaux"), cele mai populare sunt: În anumite regiuni din Colorado și New Mexico (probabil și în alte regiuni) există specia "Boletus barrowsii", denumită după descoperitorul ei, Chuck Barrows. Este o micoriză (asociație simbiotică între ciuperci și rădăcinile plantelor superioare) cu pinul Ponderosa și altfel are tendința să crească în zone unde plouă mai puțin. Unii o găsesc la fel de bună, sau chiar mai bună decât "Boletus
Hrib cenușiu () [Corola-website/Science/309377_a_310706]
-
strofe mai mult decat textul definitiv», «înfățișând codrul ca martor tăinuitor al dragostei poetului», cât și în posesia unei fotografii care, daca nu este cea publicată de revista "Ramuri", în jurul căreia s-au iscat atâtea controverse, își mai așteaptă încă descoperitorul; ar putea fi vorba de una din fotografiile despre care Ț. Maiorescu amintește într-o scrisoare din 26 februarie 1878, adresată lui I. Negruzzi: «Portretele lui Rosetti și Mândrea le tot esecut și nu mai izbutesc. Cu Eminescu am să
Câmpul Cerbului () [Corola-website/Science/310397_a_311726]
-
a reușit să traverseze drumul Maritim de Nord-Vest pe toată lungimea sa, plutind pe un singur vas. Între anii 1903 - 1906, el a străbătut aceste ape pe un iaht mic cu motor numit""Gjøa"", din Oceanul Atlantic până la Strâmtoarea Bering. Adevăratul descoperitor al Mării Beaufort a fost Vilhjalmur Stefansson,un american de origine islandeză, care în anii '20 a cercetat viața eschimoșilor de pe țărmurile acesteia. Marea Beaufort este întinsă și puțin adâncă, din ea se ridică puține insule. Unicul golf din marea
Marea Beaufort () [Corola-website/Science/305098_a_306427]
-
cu o extindere a orașului are loc în timpul primarului August Bramm (1875-1889), în 1855 este înființată organizația pompierilor voluntari, iar din 1867 staționează în localitate o garnizoană militară. Intre anii 1879 - 1888 predă la Universitate Wilhelm Conrad Röntgen (fizician german descoperitorul Razelor Roentgen (1845 - 1923)). In 1893 este sfințită biserica evanghelică „Johanneskirche”, iar în 1907 este deschis un teatru, din 1894 funcționează sistemul de circulație a orașului prin omnibuse trase de cai, iar din 1909 apare primul tramvai electric.
Gießen () [Corola-website/Science/306249_a_307578]
-
Rutheniu sau "ruthenium" (lat."ruthenia" = Rusia patria descoperitorului) este un element chimic care are simbolul Ru și numărul de ordine 44 în sistemul periodic al elementelor, fiind o formă de tranziție la metalele din grupa platinei. Rutheniul este un metal solid sfărămicios de culoare alb cenușie din grupa
Ruteniu () [Corola-website/Science/304921_a_306250]
-
rutheniu mărește considerabil rezistența față de coroziune.Galvanizarea cu rutheniu se poate realiza prin procedeele de electroliză, Un aliaj de rutheniu-molibden are proptietăți de supraconductor (conductor metalic cu reducerea minimală a rezistenței electrice). Rutheniul (denumirea provine din latină "Ruthenia" = Rusia patria descoperitorului său) "Karl Ernst Claus" care a descoperit metalul în anul 1844, demonstrând că după scufundarea platinei brute în "apa regală" (un amestec de acid azotic și acid clorhidric) rămâne pe fund un sediment insolubil, acest sediment fiind un element nou
Ruteniu () [Corola-website/Science/304921_a_306250]
-
consideră acest sediment irelevant, Osann este convins că a descoperit trei metale noi, numind combinația rutheniu.Acest procedeu este deja folosit în 1807 de Jedrzej Sniadecki numind elementul 44 "Vestium" mai târziu neputând demonstra acest lucru își retrage pretenția de descoperitor. Frecvent rutheniul se află în minereul de platină din Ural precum și din America de Nord și America de Sud. Cantități mici se găsesc și în Africa de Sud.Pulberea de rutheniu se obține printr-un procedeu complex, prin reacția de reducere cu hidrogen a cloritului de
Ruteniu () [Corola-website/Science/304921_a_306250]
-
pe 500 m lungime. În următorii zece ani explorările fac ca la sfârșitul anului 1967 lungimea totală a galeriilor cunoscute se depăsească 15.000 m. S-au organizat ture de explorare și expediții de anvergură. În anul 1966, sub conducerea descoperitorului se constituie Cercul Speologilor Amatori din Cluj având ca scop principal continuarea cercetărilor de explorare, cartare și protejare a Peșterii Vântului. Prima hartă color a peșterii la scara 1:500 este realizată în 1969, pe ea fiind reprezentați 15.283
Peștera Vântului () [Corola-website/Science/305633_a_306962]
-
de Szilágyi Árpád, Komíves Emil, Nagy István, Varga Alfonz și Kerekes Károly. Se caută o legatură cu sistemul Izbândiș, însa fara succes. La sfârșitul anului 1989, lungimea totală a galeriilor Peșterii Vântului depășea 40.500 de metri. În anul 1991 descoperitorul peșterii, ing. Bagameri Bela se retrage după 50 de ani din activitatea speologică. Explorarile continuă, iar la sfârșitul anului 2000 lungimea peșterii depășeste 47.000 m. În cei 50 de km de galeri pot fi găsite aproape toate formele endocarstice
Peștera Vântului () [Corola-website/Science/305633_a_306962]
-
oolitice, de culori diferite, cu un grad de transparență diferită, având proprietatea de luminiscență și fluorescență (în prezența razelor ultraviolete), fiind atacat ușor de baze sau acizi.Minerale asemănătoare aragonitului sunt: Baritina, Gipsul, Calcitul și Cuarțul. Numele mineralului amintește numele descoperitorului Francois Arago care în 1811 a fost primul care a observat la cuarț proprietatea "devierii axei optice". Alte izvoare atestă faptul că primele locuri unde mineralul a fost descoperit este regiunea Aragon din Spania. Pe lângă argonit, se mai pot găsi
Aragonit () [Corola-website/Science/305670_a_306999]
-
e" din nume. La vârsta de zece ani îl descoperă pe Jules Verne al cărui cititor asiduu va deveni din acel moment. Descoperă în opera acestuia marile principii pe care și le va însuși pe tot parcursul vieții: spirit de descoperitor, simț de competiție, om de știință, căutarea permanentă a progresului. Construirea turnului Eiffel pentru expoziție mondială din anul 1889 este cel de-al doilea mare eveniment care va decide orientarea tânărului adolescent. Va fi inginer. În anul 1898, intră la
André Citroën () [Corola-website/Science/306431_a_307760]
-
propagate ulterior de medicul grec Galen, care a descris vasele limfatice și ganglionii limfatici mezenterici pe care el îi observase în disecțiile sale pe maimuțe și porci în secolul al II-lea e.n. La mijlocul secolului al XVI-lea, Gabriele Falloppio (descoperitorul trompelor falopiene) a descris ceea ce astăzi sunt cunoscute drept vase limfatice, ca fiind un „traseu de-a lungul intestinelor plin cu substanță galbenă”. În jurul lui 1563, Bartolomeo Eustachio, un profesor de anatomie, descria canalul toracic la cabaline ca vena albă
Sistem limfatic () [Corola-website/Science/305912_a_307241]
-
neutroni într-un reactor nuclear . S-a obținut astfel Pu și apoi Pu, care s-a dezintegrat în Am prin dezintegrare beta. Seaborg a obținut brevetul de invenție SUA nr. 3156523 pentru "Elementul 95 și metoda de producere a acestuia". Descoperitorii americiului au ales un mijloc neconvențional de anunțare a reușitei lor: în timpul unui spectacol de radio american pentru copii, numit Quiz Kids, emis la data de 11 noiembrie 1945. Omul de stiință invitat era un chimist de 33 de ani
Americiu () [Corola-website/Science/305271_a_306600]
-
acest element. În 1994, o comisie de la IUPAC a recomandat ca elementelul 107 să fie numit "bohriu" ci nu "nielsbohriu", deoarece nu mai există vreun element care să conțină numele întreg al unui savant. Acest fapt a fost respins de descoperitori, care susțineau că au dreptul să denumească elementul cum doresc ei. Disputa a fost preluată de echipa daneză de la IUPAC, care a votat în favoarea numelui "bohriu". Au apărut și îngrijorări, deoarece numele putea fi confundat cu cel al borului și
Bohriu () [Corola-website/Science/305363_a_306692]
-
este constituită din 23% dioxid de siliciu, 4.5% oxid de beriliu, 16.5% oxid de fier și aproximativ 55.5% de oxid pe care îl va numi "yttria". Cele mai multe referințe îl indică pe Gadolin în detrimentul lui Geijer ca fiind descoperitorul ytriului. Este interesant faptul că, aproape un secol mai târziu, mineralul din care Gadolin obținuse ytriul va fi numit în cinstea lui drept "gadolinit" de către Martin Heinrich Klaproth, fiind și sursa pentru elementul chimic "gadoliniu". Numele oxidului "ytria" va fi
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
medic portughez de etnie ebraică. A trăit o mare parte a vieții în Flandra, în Italia și la Salonic, în Imperiul Otoman. Asemeni lui Ibn al-Nafis și Michael Servetus este considerat unul din precursorii descoperirii mecanismului circulației sanguine, de asemenea descoperitorul valvelor din vene. S-a născut în 1511 la Castelo Branco sub numele de Joăo Rodrigues într-o familie de evrei ce fuseseră convertiți cu forța în anul 1497 la creștinismul romano-catolic. Nu se știu detalii despre familia sa - dacă
Amato Lusitano () [Corola-website/Science/313002_a_314331]
-
acela de a fi analizat și descris mineralele din munții transilvani, inclusiv a turmalinelor. Müller a fost sprijinit in cercetarea sa de insuși guvernatorul Transilvaniei, baronul Samuel von Brukenthal. În prezent există un tip de mineral de telur numit după descoperitorul său: müllerine. Impresionanta colecție mineralogică a lui Müller aparține în prezent de Muzeul de Mineralogie din Cluj-Napoca. Ordinul Sfântului Ștefan al Ungariei a apreciat într-atât activitatea lui Müller încât i-a acordat titlul de "Baron" (Freiherr).
Franz-Joseph Müller von Reichenstein () [Corola-website/Science/314634_a_315963]
-
colegiul "Salem State College" din Massachusetts ține anual un festival Darwin, care este chiar patentat la "US Patent and Trademark Office". La una din festivitățile anuale ""Darwin Day"" (22 aprilie 1995) ale "Comunității Umaniste" din Palo Alto, California, Donald Johanson (descoperitorul hominidului numit "Lucy") ține o conferință despre importanța operei lui Darwin. "Comunitatea Umanistă" continuă aceste acțiuni de comemorare a lui Darwin, dedicate științei și umanismului, la 12 februarie al fiecărui an. În 1997, Massimo Pigliucci, profesor de Ecologie și de
Ziua Darwin () [Corola-website/Science/314643_a_315972]
-
reprezintă una sau mai multe teorii filosofice în care poziția fatalistă a ciobanului din balada populară română Miorița reprezintă poziția poporului român față de viață. Miorița este o baladă produsă de folclorul românesc. Alecu Russo, descoperitorul baladei, consideră că „"păstorul câmpiilor și al munților noștri (...) a produs cea mai frumoasă epopee pastorală din lume"”. Există mai multe ipoteze asupra creatorului baladei "Miorița", și anume că ea este opera colectivă a poporului, o creație individuală, sau o
Fatalismul mioritic () [Corola-website/Science/314189_a_315518]
-
Miorița este o baladă produsă de folclorul românesc. Alecu Russo, descoperitorul baladei, consideră că „"păstorul câmpiilor și al munților noștri (...) a produs cea mai frumoasă epopee pastorală din lume"”. Creație colectivă succesivă, Miorița a fost cooptată ca parte din viziunea romantică a pașoptiștilor - „poporul era singur în stare să producă minuni
Creatorul Mioriței () [Corola-website/Science/314193_a_315522]
-
pierdut în negura istoriei, iar variantele mai puțin reușite sub aspect artistic, ori comprimate sub aspect tematic, nu erau decât niște resturi, niște firimituri ale unei degradate capodopere inițiale. Seria reprezentanților acestui curent a fost inaugurată chiar de Alecu Russo, descoperitorul baladei, care îi invocă pe Virgilius și Ovidiu. „Pe lângă acești doi creatori de poezie antică s-a adăugit "un al treilea poet", păstorul câmpiilor și al munților noștri, care a produs cea mai frumoasă epopee pastorală din lume: Miorița”. În
Creatorul Mioriței () [Corola-website/Science/314193_a_315522]