588 matches
-
nu pot fi satisfăcute în întregime, rămânând încă aspecte nerealizate din ele, capătă noi valențe motivaționale. Acest fapt ne atrage atenția asupra dificultăților întâmpinate de manageri atunci când încearcă colaborarea și implementarea unor programe de motivare relativ uniformizate. Ei vor rămâne descumpăniți când vor constata că unul și același program de motivare va genera efecte extraordinar de diferite, de la acceptarea până la respingerea lui. Complexitatea fenomenelor motivaționale provine, în al patrulea rând, dintr-o caracteristică inedită a formelor și structurilor motivaționale, mai puțin
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
s-au despărțit. Și ne-au împărțit în două, ca mai înainte numele mamei. — De fapt, ar fi trebuit să ne întrebe dacă au dreptul să ne împartă. — Dar pe atunci noi nici nu puteam vorbi! Cele două surori zâmbesc descumpănite. Apoi se iau de braț și se duc în grădină.“ Erich Kästner, Secretul celor două Lotte, Editura Ion Creangă, București, 1978. În românește de I. Cassian-Mătăsaru. Copertă și ilustrații de Octavia Țarălungă. „Vin dintr-o țară unde nu există multă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
că tu ai desființat revista?" "Nu". În avion, la întoarcere, m-am gândit la ce dracu' să fac. Ne-am dus cu Bujor la Leonard la o discuție în trei, l-am informat și el a rămas un pic așa, descumpănit. Vizavi de biroul lui era atunci biroul lui Floareș, omul de propagandă. Îl cheamă: "Tovarășe Floareș, tovarășul Tompea a venit de la București și mesajul este: fără scandal, fără probleme". Da, dar este revoltător ce se întâmplă. Vă avertizez că este
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
îl aprecia și stima mult, Friedrich Schiller, teoria sa privind metarmofoza plantelor. Ca să fie cât mai convingător în timpul expunerii făcea desene și scheme logice. Când era convins că a izbutit să-și convingă prietenul de epocala sa descoperire a rămas descumpănit, când Schiller i-a spus: „Asta nu e experiență, e o idee.” Goethe avea să scrie mai târziu: „Nimeni nu a îndrăznit să accepte maniera mea de exprimare. Este cumplit de dureros să constați că nu ești înțeles, după atâtea
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
în continuare, Cohn-Bendit. „Politețea, de pildă!“ - sună răspunsul. Urmează unul din acele trucuri dialectice care fac originalitatea și hazul fostului șaizecioptist, ajuns, azi, parlamentar european: „Când soldații germani, bine-crescuți altfel, au invadat Europa, au fost politicoși?“ Dl Bueb e deja descumpănit. Se străduiește să demonstreze că, dacă o virtute e compromisă de dictatură, ea nu-și pierde sensul și nu e mai puțin dezirabilă. Putea foarte bine să observe și că războiul, indiferent cine îl poartă, nu e, în genere, un
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
tras înapoi, a început să plângă, nu-l recunoștea, nu pricepea ce vrea omul acesta, iar celelalte două, Verona și Floarea, s-au șters repede cu dosul palmei pe locul unde le pupase pe obraz. Și Vasile era și dânsul descumpănit, de-această întâlnire. Și se tot uita, când la mine, când la fete. Apoi s-a întors spre frate-meu care fusese reformat, adică refuzat la oaste, fiindcă era beteag de-un picior și l-a strâns la piept, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
dânsul pentru tot restul vieții..." Nu, dragă domnule, pentru o astfel de închipuire, te-aș putea acuza că mi-ai falsificat imaginea reală și ți-aș putea cere o despăgubire grea... Ascultam cu toții cuvintele doamnei. Și eu devenisem cel mai descumpănit și nedumerit. Fiindcă o vedeam și ne cunoșteam pentru prima oară. Fiindcă doamna ridicase și glasul și degetul amenințător spre mine. Iar tonul ei cerea o pedeapsă. Maestrul râdea ușor. Și eu, ca și colegii mei, așteptam, totuși, o explicație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ni se adresă cu o voioșie puțin forțată. „ Domnilor elevi, băieți !.. astăzi, vom învăța noul imn al țării.!” și ne privi, pe toți... alb la față ca varul. „ Adică.. un imn nou, cum vine asta !.. Ne-am privit între noi descumpăniți. N-avem imnul țării ?!” Era încă un „Act”, din acel an, după Abdicarea Regelui, care ne șoca. Nu eram pregătiți să înțelegem profunzimea prefacerilor politice Abia atunci am observat că portretul Regelui fusese înlocuit cu niște portrete ale unor fruntași
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
făcut focul sub chiupuri de-a lungul drumului de la Botoșani la București. Părintele a prevăzut chiar și un sac de gunoi, pe care unul dintre bărbații grupului îl poartă cu el de-a lungul rândului. Atunci când unul dintre pelerini flutură descumpănit caserola goală de polistiren alb, bărbatul, îmbrăcat cu cea mai bună vestă de piele pe care o are și cu căciulă neagră de miel pe cap, cam nepotrivită pentru temperatura de afară, se repede la el, prinde caserola și apoi
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
mei părinți exilați În sătucul uitat de Dumnezeu, dar niciodată nu voi putea plăti pentru ea cu corpul meu. Eu sunt tânără căsătorită și niciodată n-aș aduce asemenea ocară soțului meu și mie Însămi”. Pretorul a rămas un pic descumpănit, s-a ridicat, mi-a sărutat mâna și a spus: „Ferice de bărbatul care are o asemenea soție!”. S-a scuzat În fel și chip, mi-a dat autorizația și nici nu-mi amintesc cum am ajuns acasă. Starea sănătății
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
i-am zis: Poftiți gamela mea și dumneavoastră o să-mi aduceți mâncarea. Răspunsul și gestul meu puteau atrage cel puțin călcare în picioare și lovituri până la mutilare. Dar ce s-o fi petrecut în sufletul lui, nu știu. A rămas descumpănit. În timp ce mă îndreptam spre secție, el s-a dus la poarta fabricii, unde era de serviciu un gardian mai vechi, care ne cunoștea. Tovarășe Cordoș, iată ce mi s-a întâmplat. Și i-a povestit aceluia. Care deținut, măi tovarășe
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cu un aer de savant, știți sigur că dânsa este de vină? Ați făcut analize? Nu cumva vinovatul sunteți dumneavoastră? Iertați-mă, nu vreau să vă jignesc, dar se poate întâmpla! Mă, la asta nu m-am gândit!, a rămas descumpănit. Vă pun o întrebare, dar, pentru binele dumneavoastră, să fiți sincer. Zi, mă! Ați fost vreodată bolnav de boli venerice? Adică de șancăr, mă? Da sau alte boli lumești? Mă, am fost drept să-ți spun, când eram mai tânăr
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
obrăznicia, făcu pe supăratul. Vă supără adevărul? Am să vă pun în față realitatea din acest birou de anchetă. Sunteți părtaș, fără să vă dați seama, la acțiunea de oprimare pe care o execută securitatea din totdeauna. Ofițerul a rămas descumpănit uitându-se alarmat la mine. Domnule locotenent major, eu nu sunt arestat, judecat și condamnat de un tribunal al statului comunist român, anexă a celui sovietic. Eu sunt un ostatic luat plocon, o zestre la care nu aveți dreptul. Pe
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
a oprit la nevinovatul vocativ „animalule” și la unghia prezidențială înfiptă în gâtul netăbăcit încă de vremuri al tânărului agresat în văzul tuturor, neglijând spaima cu care marginalizatul de altă dată striga: „Ce ai tu cu morții aceia?” și răspunsul descumpănit de uimire al celui în pericol: „Sunt morții noștri, domnule președinte!”. Puțin a lipsit ca șeful statului să ne spună - sincer, deschis, tovărășește, cum știe dânsul - că, la urma urmei, morții îi aparțin și nu are nimeni voie să-l
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
subtilitate această tendință ironică este cea a tăierii salcâmului. Pe erou Îl sâcâie Întrebările lui Nilă, acesta vrând să știe cu adevărat de ce trebuie să taie salcâmul. Răspunsul este răspicat: „Ca să se mire proștii”. La replica tatălui său, feciorul rămâne descumpănit, pentru că nu are capacitatea de a surprinde nuanța, „cum adică să se mire proștii?” Moromete a avut o clipă impresia că Nilă e altfel decât ceilalți feciori ai lui. „Parcă ar fi ceva de capul lui”, ca apoi, dezamăgit, să
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
adentro al lui Amenábar. Bun, bun de tot, chiar dacă nu capodoperă. Ca de atâtea ori când seara târziu sunt acasă și când, după un film, telefon, carte, întâmplare, rămân mută, fără să știu ce să spun sau să cred, cumva descumpănită, pradă neliniștilor mici și mari, îmi scot ochelarii, mă așez pe marginea patului, care e foarte jos, și stau cam ca gânditorul de la Hamangia, cu coatele pe genunchi și bărbia în pumni. Apoi îmi lipesc palmele peste ochi și zac
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
vulnerabil, cel mai sensibil din lume. El hrănește toate orgoliile, toate pretențiile personale, atotștiutor și victimă a unui amor propriu atât de monstruos și de complicat, încât, uneori, chiar și judecata pare a-i fi pusă în pericol. Căror gânduri descumpănite, cărei scene delirante de reproșuri a servit oare drept cadru acest cabinet? Îmi închipui și că acești pereți, aceste mobile, aceste obiecte pe care le văd au fost martorii unei drame și mai oribile decât cea a Împăratului umilit, a
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
vulnerabil, cel mai sensibil din lume. El hrănește toate orgoliile, toate pretențiile personale, atotștiutor și victimă a unui amor propriu atât de monstruos și de complicat, încât, uneori, chiar și judecata pare a-i fi pusă în pericol. Căror gânduri descumpănite, cărei scene delirante de reproșuri a servit oare drept cadru acest cabinet? Îmi închipui și că acești pereți, aceste mobile, aceste obiecte pe care le văd au fost martorii unei drame și mai oribile decât cea a împăratului jignit, a
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
în care o țin pe fetița mea sprijinită de umăr. Fotografia e înrămată în stofă românească brodată cu fir de aur, adusă probabil de el din călătoria sa în România. Îmi spune cu amabilitate: Bun, cine-i aici? Râd, puțin descumpănită... E acolo pe masă un elefănțel de jad cu ochii de rubine cu care mă joc, doar ca să fac ceva, îi lipsește un colț, rupt de la rădăcină. Fiul meu cel mare e vinovat de acest accident, îmi spune. E neastâmpărat
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
plastic roșu și a început să se uite insistent pe geamul din stânga, ca și cum ar fi văzut pe cineva cunoscut. De fapt, femeia se uita înspre un șofer care flutura furios plăcuța de înmatriculare de la mașina lui sub nasul unui ins descumpănit. Asta era tot. Dar plăcerea de a căsca gura era mai presus de orice. „Badaud“ vine din provensală și însemna la început pur și simplu „prostănac“ (așa apare și la Rabelais). Sensul de privitor (lipsit de simț critic) la spectacolul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
Îl întreb de ce tot amână judecata dacă se știe nevinovat. Zice că e un caz politic. Zic că prin toate amânările și excepțiile ridicate, prin toate chichițele, a părut un om vinovat și s-a comportat ca atare. A părut descumpănit când a auzit asta. Dar i-am făcut o promisiune: în ziua în care va avea un verdict final de nevinovat, eu îi voi prezenta scuze public, într-un articol. Mi s-a părut mulțumit de final, îi ascultasem argumentele
Eu votez DNA! De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
amintesc că, într-o zi, profesorul Bursuc m-a chemat la el în cabinet și mi-a spus direct: „Toma, următorul curs îl ții tu !”. Era vorba de un curs la disciplina Electronică prin gaze. Am rămas mirat și totodată descumpănit: până la data desfășurării cursului mai erau două zile. Profesorul a observat starea mea și m-a încurajat spunându-mi, printre altele că va fi și el prezent în sala de curs, ceea ce pentru mine era o altă sursă de emoție
O privire asupra învăţământului de fizică la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi : file de istorie şi tendinţe de viitor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100991_a_102283]
-
o cafenea în care tronează o motocicletă de colecție. Un Harley. Îi spun că o să așteptăm acolo. Trag de mânerul geamantanului cu rotile, merg spre cafenea. Rămâne pe loc. Mă opresc, mă întorc spre ea. Se uită la mine, ușor descumpănită, apoi se urnește încet. O aștept. Intrăm. Se așază pe un scaun. Las geamantanul lângă masă, rămân în picioare. Văd o vitrină frigorifică plină cu multe feluri de înghețată. O întreb dacă vrea o înghețată. Se uită spre vitrină. De pe
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
niște becațe, continua, imaginându-și cum bietele păsări stăteau pitite în ascunzișurile lor, așteptându-l pe el să le împuște pe la spate. Și vorbea, vorbea, de parcă împleticirea picioarelor lui depindea de asta. Nici nu observă că Ion rămăsese în urmă, descumpănit și posomorât, ca un câine jigărit, părăsit de stăpânul său, numai să nu-l mai audă lătrând, să nu-i mai tulbure somnul liniștit din toiul nopții. Îndată ce se dezmetici aerul răcoros își făcea efectul Ion încercă să spună ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Gorlinsky. Eu doar... plăteam. Într-adevăr, zeci și zeci de plicuri se păstrează și acum. Pe toate scrie același lucru: "Madame Viorica Cortez-Bondeville, 25 Quai de Conti". Dacă veți merge să căutați această adresă, s-ar putea să rămâneți... ușor descumpăniți. Este, nici mai mult, nici mai puțin, decât Palatul Mazarin, de pe malul stâng al Senei, legat prin Pont des Arts de Luvru. Sediul Institutului Fran ței, cu toate Academiile sale, este una dintre cele mai grațioase și mai reprezentative clădiri
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]