666 matches
-
compromis, spre a nu rămâne de râs în amintirea urmașilor și a istoriei. La numirea sa pentru primirea firmanului de urcare pe tron, venise cu o mare suită de demnitari și boieri, frații Nicolae și Ștefan Golescu. Cu ei discutase desfăcând firu-n opt, răsturnând pe toate fețele marea umilință ce avea să i se întâmple, respectiv protocolul Porții la înscăunare, unde unșii trebuiau să pupe papucul padișahului, cu adânci temenele și prosternare, până la pământ. Condiția și demnitatea sa de militar, suferea
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93459]
-
tronul moalei Vineri Brusc, ca toți amanții tineri, Am vibrat Înflăcărat: Vaporoasă Rituală O frumoasă Masă Scoală! În brățara ta fă-mi loc Ca să joc, ca să joc, Danțul buf Cu reverențe Ori mecanice cadențe. Ah, ingrată, Energie degradată, Brută ce desfaci pripită Grupul simplu din orbită, Veneră, Inimă În undire minimă: Aphelic ( ) Perihelic ( ) Cojunctiv (dodo) Oponent (adio!) II Paj al Venerii, Oral Papagal! În cristalul tău negat, Spre acel fumegat Fra Mercur De pur augur, Peste îngeri, șerpi și rai Sună
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de spumă pe lunca-n sărbătoare, Și vânturi potolite întinsurile-alintă, Și fluturi albi s-adună în pâlcuri orbitoare, - O, suflete, ca lunca te-mbracă-n hiacintă... CUCERIRE De-a lungul nepăsării acestei reci naturi, Spre nevăzutul unde arpegii de fanfare Desfac în foi sonore o limpede chemare Vom merge în armură de fier, încinși și duri. Ca nu cumva sub dârza trufie ostășească Să se adune umbra sau plumbul unui nor, Vom încrusta viziunii aprinsul Kohinor Și vom lăsa ca ochiul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
geometriile programului de la Erlangen. Cu un cuvînt: un ideal matematic admirabil adaptat spiritului genuin și nemodern al regretatului geometru, dar care lua în răspăr propriile mele aplecări, vizibile în lucrări din 1918-'20. Abia în 1933, când încep să mă desfac de această influență, încerc să realizez adevărata mea natură. Rămân însă îndatorat frecventării lui G. Țițeica cu foarte bune deprinderi de muncă și adâncire. Așadar fixez 1933 ca dată a unei mai complete aclimatizări matematice, a apariției unei conștiințe mai
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
marelui ritm al Poesiei ca Joc secund și repetire infinită, ritual de sacralizare prin cuvânt, reverență, mecanică sentimentală, incantație, într-o concentrare de sensuri ca într-o pură operație discontinuă a unei logici absconse: "Ah, ingrată,/ Energie degradată,/ Brută ce desfaci pripită/ Grupul simplu din orbită,/ Veneră,/ Inimă/ În unduire minimă:// Aphelic (α)/ Perihelic (β)/ Conjunctiv (dodo)/ Oponent (adio!)" (Idem). " Le poète - scria în 1871 Rimbaud lui Paul Demeny - se fait voyant par un long, immense et raisonné dérèglement de tous
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
străzi până apărea vreunul, venea direct spre mine, habar n-avea că îi dădusem întâlnire; câteodată mă gândeam la unul anume, îmi era egal, voiam doar să văd pe cine am să întâlnesc în starea aceea (ar trebui, poate, să desfac puțin și mecanismele dureroase ale eșecurilor, dar prefer să le uit); întâlnirile cu persoane precise le practicasem mai demult, în adolescență, pe când eram topit după o creatură mică și prăpădită, aflasem cum o cheamă, dar nu știam pe unde stă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
nori suri, grei, ce păreau să se apropie tot mai mult. Ploaia și furtuna pluteau în aer. — Unde o să stăm? întrebă Tomoe, cu valiza în mână. Îi era teamă că va începe să plouă. — Uite-aici un hotel, spuse Takamori, desfăcând harta pe care tocmai o cumpărase din gară. Hai să vedem! Araki Mataemon... Da, așa e, Araki Mataemon. — Ce-i ăla? Sună foarte ciudat. — E numele unui han. Nu e pe hartă. Cred că nu-i prea cunoscut. Când au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
extenuată. „Ești În regulă?“ am șoptit către imaginea mea din oglindă. Nu Înțelegeam pentru ce mă aflam Într-un asemenea loc și aveam o față Îngrozitoare care parcă stătea să plângă din secundă În secundă. Nu aveam chef să-mi desfac bagajele. Am scos restul de cocaină pe care-l țineam În portmoneu, l-am Împărțit În linii subțiri cu marginea cardului de credit și am tras pe nas o porție. Apoi am sunat la Tokio. Keiko Kataoka mi-a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ucide. § Privești pe fereastra camerei. Înainte se întinde bulevardul. Șiruri nesfârșite de automobile; coloane fragmentate ici-colo de semafoarele de la intersecții. Dacă deschizi oberlihtul, năvălesc spre tine zgomotul și fumul. Asurzindu-te. Sufocându-te. Ești ținta unor agresiuni. Pornesc radioul, televizorul, desfaci ziarul. Numai amenințări. Te feliciți că nu ai telefon. Scrii un roman; prin Magistrat, în Stațiune, ai interzis automobilul și aparatul de radio. La data la care ai plasat acțiunea, nu exista televiziune: ar fi fost prima pe listă. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
libertatea ca o evadare a sinelui. Pașii țes gratii, adâncesc capcane, împletesc lațuri, pisează sticlă. Copăcel, puiule, copăcel! În arenă s-a făcut strigare și pentru tine. Libertatea ridică ziduri, închide cercul, încuie lacăte, libertatea este o proiecție a depărtărilor. Desfaci o paranteză pătrată, te închizi într-o paranteză rotundă, te extragi dintr-un radical, te blochezi într-un subsol de fracție. Libertatea este o justificare a claustrofobiei. Fereastra tăiat-n zid de dragul luminii nu îndreptățește fuga spre soare. Libertatea este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
un cuțit mare... Petru nu se gândise cum să-și motiveze prezența tocmai acolo, în creierul munților. Când ți se face de Dumnezeu sau de odihnă, cauți un loc, altfel decât Mănăstirea Fântânele. Când vrei să ți se piardă urma, desfaci muntele și intri în pântecele lui ca într-un mormânt. Petru se simțea cu adevărat salvat de la moarte. Portarul i-a sugerat o poveste credibilă. Erau zeci de schituri în Munții Neamțului, confort sporit (primești ascultare, îți faci treaba sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o calci în picioare ca pe o ultimă țigară înainte de a-ți înfige chirurgul bisturiul în plămâni, înainte de a secționa aerul pe din două (cel inspirat în cimitire nu-ți aparține). De la o vreme, trâmbiță moartea în vene. Tu le desfaci cu o lamă să audă prostimea glasul sângelui, dar prostimea râde de tine ca de un clovn ce se destramă precum un pulover putred, ca de un gramofon cu discul zgâriat. Râde prostimea cu guri de morminte căscate, în timp ce tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sforile, să te folosești de numele lui ca de o împuternicire notarială, ștampilată de însuși Sfântul Petru, să te îmbraci cu el, să ameninți, să blestemi, să legi și să dezlegi cu supremația sa, să naști, să arzi, să te desfaci, motivând trecerea ca pe o lege organică a sfințeniei. Atât de simplu să ucizi cu mâna lui, să îndulcești cafeaua, să scârbești iluzia, să întuneci așteptările, să aprinzi lumânări pentru vii, să clipești blițuri în zori, să amesteci nuanțe, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
întunericul în sticla cu lapte. Așteaptă, dragul meu, așteaptă! Moartea, docilă, îngăduie numărătoarea pe sărite. Așteaptă, Dumnezeu a trudit 6 zile; în ziua a șaptea, bătrânul și-a hodinit oasele; în a opta zi, a modelat singurătatea, tu vrei să desfaci lucrarea meșterului făurar într-o clipă? Dumnezeu, pentru diversitatea cerului, a modelat îngeri din fulgi de zăpadă, apoi, s-a bulgărit cu sfântul Petru până ce ghemotoacele albe și-au luat zborul. Dumnezeu, invidios, i-a alungat din rai într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pentru dumnea-voastră dus întors. Pentru mine, pentru mine, ce mai contează? Cobor la prima. Dumnezeii mă-ti de nebun! Doamne, cum m-am legat la cap cu sănătocul acesta. Ce dracu să mai aflu de la el? Bă, dilimandosule, eu îți desfac cătușele, tu te îmbraci cu ce ți-am adus aici vezi că ți-am cumpărat și ceva de crăpat: o pâine, un baton de parizer, o sticlă cu lapte. Mănânci, urci în tren și... pleci în pizda mă-ti, animalule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
particular, nu există loc pentru sentimente. Cel care nu ia banii, nu mănâncă. Poate că Vogelmann ăsta e pur și simplu mai generos decât erați dumneavoastră, domnule. Am clătinat din cap: — Nu înțeleg cum își poate permite, i-am zis, desfăcând anunțul lui Vogelmann și uitându-mă din nou la el. Nu când cheltuiește așa de mult pe aceste anunțuri. 16 Marți, 18 octombrie Ea era, într-adevăr. Capul auriu și picioarele frumos sculptate nu puteau fi confundate. Am privit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
-mă la culcare, Bernie. Își puse brațele în jurul gâtului meu și am ridicat-o, strângând-o de corpul meu ca pe un invalid și purtând-o spre dormitor. Am așezat-o jos pe marginea patului și am început să-i desfac nasturii de la bluză. Când n-o mai avu pe ea, oftă și căzu pe spate pe cuvertură: s-a amețit un pic, m-am gândit, desfăcându-i fermoarul fustei și trăgându-i-o în jos peste netezimea ciorapilor care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și un bărbat costeliv îmi servea tăcut porția de mâncare. Trei arancini pe o farfurie grea de cârciumă. Știi, fetițo, viața este o hârtie adezivă ușor mincinoasă, lipiciul pare să reziste, pare că multe lucruri trebuie să reziste. Apoi o desfaci și îți dai seama că lipsesc o grămadă de lucruri, rămân doar două-trei fleacuri. Ei bine, pentru mine, printre cele două-trei fleacuri, se află o farfurie adâncă de cârciumă cu trei arancini pe ea. Când mă aflam în oraș, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
iar și iar. Parcă n-am mai văzut în viața mea uși automate. În sala de așteptare am de așteptat cel puțin un sfert de oră. O să i se facă foame copilului. Va trebui să-l alăptez. Reușesc să-mi desfac sutienul pe sub bluză și-mi ridic băiatul din cărucior. Se holbează la noul decor cu ochii ăia mari și albaștri ca ai lu’ ta-su. Îl pup pe gușuliță și-l strâng în brațe. Mă simt extrem de vinovată că l-
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
cum începe. Poate ai început să foiletezi cartea pe când erai încă în librărie. Sau nu ai putut, pentru că era învelită în celofan? Acum ești în autobuz, în picioare, între oameni, atârnat cu o mână de o bară și începi să desfaci pachetul cu mâna liberă, cu gesturi de maimuță, o maimuță care vrea să desfacă o banană și, în același timp, să se agațe de creangă. Fii atent că lovești cu cotul vecinii: cere-ți scuze, măcar. Sau poate că librarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
se duce dracu` tradiția și dichisul. Gore Încearcă să revigoreze atmosfera: Las` c-am pus și-acum murături, Sandule, parcă altfel iei toamna În piept când știi că stau murăturile la bidon. Bate vântu`, umbli la castraveți. Dă cu lapoviță, desfaci la gogoșari. Când e cu troiene tragi mai către varză, să duduie caloriferele și să halești la sarmale. Sandu cere Încă un ibric cu țuică, iar Gicu face semn patronului să dea și muzica mai tare. Se mângâie pe piept
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
întors și, trecând prin ușile sălii înaintea lui Paneloux, a ajuns în curtea școlii. S-a așezat pe o bancă între niște mici arbori prăfuiți și și-a șters sudoarea care îi curgea în ochi. Îi venea să urle ca să desfacă în sfârșit nodul violent care îi strângea inima. Căldura cădea încet printre ramurile ficușilor. Cerul albastru al dimineții se acoperea repede de o albeață care făcea aerul mai înăbușitor. Rieux s-a lăsat să cadă pe o bancă. Contempla ramurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
obsesiilor mele orientale? Noaptea, În singurătatea camerei prea mari, când În mine crește Îndoiala, când memoria mi se Încețoșează, când Îmi simt rațiunea șovăind, mă ridic și aprind toate luminile, fug să-i regăsesc scrisorile de altădată, pe care le desfac de parcă tocmai le-aș fi primit, le adulmec parfumul, recitesc câteva pagini; chiar și răceala tonului lor mă Întărește, Îmi dă iluzia că trăiesc din nou o dragoste care se naște. Numai atunci, liniștit, le așez la loc și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
strălucească. — Ai foarte mare dreptate, zice și se îndreaptă spre mine, descheindu‑și nasturii și lăsând‑o să cadă pe podea. Nu știu ce‑o fi fost în capul meu. Slavă Domnului! mă gândesc ușurată, în clipa în care el începe să‑mi desfacă topul. E perfect. E exact ce... Ooo. Mmmmm. De fapt, chiar e foarte foarte bine. Patru La ora 8.30 a doua zi dimineață sunt încă în pat. Nu vreau să mă mișc nici un milimetru. Vreau să stau în patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
zis că au nevoie de mai mult timp. — Pentru ce? zic, umezindu‑mi buzele uscate. Au câteva rezerve, spune Luke pe un ton neutru. N‑au specificat în legătură cu ce anume. Își trage violent cravata de la gât și începe să‑și desfacă nasturii cămășii. O, Doamne, nici măcar nu se uită la mine. Parcă nu are curajul s‑o facă. — Crezi că... înghit în sec. Crezi că au văzut articolul? — A, cred că da, spune Luke. E ceva în vocea lui care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]