568 matches
-
Din păcate, aspectul inestetic al ființei umane nu este ignorat, rezultând uneori chiar situația dramatică a sacrificării frumosului interior: „Vai de omul cel urât, nici la moară n-are rând”.) Caracter, cinste, corectitudine - ipocrizie, desfrânare, hoțietc " Caracter, cinste, corectitudine - ipocrizie, desfrânare, hoție" Femeia curată se cunoaște după hainele bărbatului. (Adevăratul caracter se probează după disponibilitatea pe care o avem de a face, și pentru aproapele, ceea ce vrem să facem cât mai bine pentru noi Înșine.) Apa trece, pietrele rămân. (Dezamăgirile și
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
mai sus, apreciind că simpla ispită nu este totuși totuna cu păcatul. N. Steinhardt, de exemplu, a văzut și el o deosebire Între „păcatul cu gândul” și „păcatul cu fapta”: „Altfel nu s-ar mai face distincție Între Înfrânare și desfrânare, n-ar mai fi nevoie de două cuvinte. Înfrânatul se poate să fie necurat În cuget, dar nu trece la fapte. Teologii occidentali au evidențiat că a voi să ucizi pe cineva nu e totuna cu a-l ucide. Cine
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
un sentiment epuizat devreme necesită cîteva precizări. Bacovia a iubit și a jinduit mereu la iubire. în toată opera sa nu dai decît peste două izbucniri de misogin: „Femeie, - mască de culori,/ Cocotă plină de rafinării -/ Tu, care țipi la desfrînări tîrzii/ Pe visători, cu greu, îi înfiori...” („Contrast”) și: „Voi, femeilor, ați nenorocit o mulțime de scriitori”. („Dintr-un text comun”)4) Firește, se considera printre aceștia. Era convins că nefericirea sa are drept cauză primordială o iubire eșuată, care
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mai are încă în el ceva amăgitor, „cocotă” e brutal, nu lasă nici o iluzie asupra persoanei. într-un acces de moralism, Bacovia îl folosește ca pe o insultă: „Femeie, - mască de culori, / Cocotă plină de rafinării-/ Tu, care țipi la desfrînări tîrzii/ Pe visători, cu greu, îi înflori...” („Contrast”).4) Indignarea lui e mai mare decît cea a unui simplu observator. Probabil fiindcă (vulgar spus) se fripsese cu ele, le simțise falsitatea, „rafinăriile” i se par dezgustătoare. Cînd am scris partea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
vorbi din ce în ce mai mult de "civilizație europeană". Pe măsură ce sînt explorate celelalte colțuri ale lumii, apartenența europeană se face simțită din ce în ce mai intens. Această apartenență poate fi percepută dintr-o perspectivă critică, ca atunci cînd filozofii secolului al XVIII-lea raportează brutalitatea și desfrînarea europene la inocența "bunului sălbatic" și la înțelepciunea mandarinului chinez. La rîndul lor, romanticii vor încerca nostalgia comunităților organice din Evul Mediu și a Creștinătății pierdute. În secolul al XIX-lea însă, apartenența la Europa va fi percepută ca fiind
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
vocația sacerdotală, dedându-se întru-totul plăcerilor vieții, autorul încercând să ofere un tablou cât mai realist, nota puternic anticlericală apropiindu-l pe Giovanni Boccaccio de spiritele laice renascentiste: „de la cel mai mare până la cel mai mic preoții păcătuiau cu toții prin desfrânări trupești; și nu doar întru cele rânduite de fire, ci chiar și-n desfrânarea sodomiei, fără a cunoaște frâul pocăinței ori al rușinii [...] îi cunoscu pe toți drept lacomi și bețivi, robiți pântecelui ca dobitoacele și fără altă grijă decât
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
mai realist, nota puternic anticlericală apropiindu-l pe Giovanni Boccaccio de spiritele laice renascentiste: „de la cel mai mare până la cel mai mic preoții păcătuiau cu toții prin desfrânări trupești; și nu doar întru cele rânduite de fire, ci chiar și-n desfrânarea sodomiei, fără a cunoaște frâul pocăinței ori al rușinii [...] îi cunoscu pe toți drept lacomi și bețivi, robiți pântecelui ca dobitoacele și fără altă grijă decât desfrâul lor. [...] mai văzu că-s și zgârciți și atât de lacomi de bani
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
fapt ce îi permite accesul la nevasta acestuia, „proaspătă, frumușică și rotunjoară ca un măr domnesc”542, dar și isteață („Tu-l pui pe frate Puccio să facă pocăință, iar noi prin pocăința lui intrăm de-a dreptu-n rai”543). Desfrânării i se adaugă prefăcătoria și minciuna. În istorisirea a opta a zilei a treia, starețul unei mânăstiri este descris ironic ca fiind: „un preacinstit monah, cucernic întru toate, și sfânt, și evlavios, dar care nu răbda opreliști când era vorba
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
trecut nici o generație până la noi. într-o societate precum cea de azi, când s-au înmulțit crimele, tâlhăriile, faptele de corupție, violurile, lenea, minciuna, traficul de ființe umane sau multe alte fărădelegi, dar și bolile și patimile, drogurile, sexualitatea deviantă, desfrânarea, homosexualitatea etc., educația este o activitate esențială și de mare răspundere pentru ambii părinți. Scopul urmărit în educarea copilului este de a face din el un om credincios, un fiu al Bisericii. Copilul care primește educație religioasă va fi un
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
și Te-am izgonit de la mine prin toate lucrurile cele de rușine: cu minciunile, cu clevetirile, cu pizma, cu osândirea, cu trufia, cu nepăsarea, cu neiubirea de frați și cu ținerea de minte a răului, cu iubirea de argint, cu desfrânarea, cu mânia, cu scumpetea, cu mâncarea cea fără de saț, cu beția, cu multă vorbire, cu gândurile cele rele și viclene, cu obiceiurile cele rele și cu aprinderea spre desfrânare, având osebită voire spre toată pofta cea trupească. O, rea voire
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
cu ținerea de minte a răului, cu iubirea de argint, cu desfrânarea, cu mânia, cu scumpetea, cu mâncarea cea fără de saț, cu beția, cu multă vorbire, cu gândurile cele rele și viclene, cu obiceiurile cele rele și cu aprinderea spre desfrânare, având osebită voire spre toată pofta cea trupească. O, rea voire a mea, pe care nici dobitoacele cele necuvântătoare nu o au! Dar cum vei putea să cauți spre mine sau să te apropii de mine, cel necurat ca un
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
evlavie, hula, lepădarea de credință, neîncrederea speranței în îndrumarea Sa. Celelalte păcate sînt în contra propriei persoanei și pot avea iertare prin Spovedanie și Pocăință. Citim în Evanghelia lui Marcu 7, 2l-23: "Căci dinăuntru, din inima omului ies cugetele cele rele, desfrînările hoțiile, uciderile, adulterul, lăcomiile, vicleniile, înșelăciunea, nerușinarea, pizma, hula, trufia, ușurătatea. Toate aceste rele ies dinăuntru și spurcă pe om". "Sufletul, odată ieșit din corpul său - zice Sf. Ioan cel Milostiv (556-619 d.Hr.) - și voind a se sui la
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
voind a se sui la cer este întîmpinat de demonii care-l cercetează mai întîi pentru minciuni și calomnii și clevetiri. Dacă nu se va fi căit de acestea, îl opresc. Mai sus află alți demoni care-l întreabă de desfrînare și mîndrie. De se va fi căit de păcatele acestea, îi dau drumul. Sînt încă multe cercetări din partea demonilor pe care are să le întîmpine Sufletul ce se duce la cer. Este cercetat pe rînd pentru: asprime, calomnie, mînie, minciună, cruzime
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
cercetări din partea demonilor pe care are să le întîmpine Sufletul ce se duce la cer. Este cercetat pe rînd pentru: asprime, calomnie, mînie, minciună, cruzime, necuviință, neascultare, cămătărie, iubire de avuție, necumpătare, ură deșartă, magie, vrăjitorie, îmbuibare, vrăjmășie, ucidere, furt, împietrire, desfrînare, adulter. Și cînd acel Suflet nefericit se înalță de pe pămînt la cer, Sfinții îngeri luminați sînt departe de el și nu-i sînt de nici un ajutor. El trebuie să răspundă singur prin căința sa și prin faptele sale cele bune
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
iute ridicată ca urmare a dragostei celor rămași pe pămînt și care se roagă pentru morții lor. Nu altfel se întîmplă în ortodoxie. Pe măsură ce Dante urcă Purgatoriul, cei șapte "P" - semnul celor șapte păcate: Trufia, Invidia, Lenea, Zgîrcenia, Risipa, Lăcomia, Desfrînarea, sînt rînd pe rînd șterși. În Cîntul XXVII călăuza îl convinge să treacă prin foc, singura cale de a putea continua urcușul și de a accede la Beatrice. Dante, curățat de păcate prin foc, este părăsit de Virgiliu, care, mut
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
la parastasul de douăzeci de ani. 29 decembrie 2009 Ne agresează și ne sufocă cu stridența și proasta lor creștere. Cu gălăgia și mirosul lor. Cu animalitatea lor. Deși erau prezenți și în timpul comunismului, libertatea de după '90, greșit înțeleasă ca desfrânare, democratura haosului și legea junglei instaurate după asasinarea lui Ceaușescu le-au priit de minune. Acești bipezi necivilizați, mutanți toxici ai omului normal, ne-au invadat și ne otrăvesc zilnic, făcând ca țara noastră să fie asemuită unui ținut sublunar
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
i-au fost favorabile. Apoi atmosfera generală de laxism moral și ideea criminală că libertatea înseamnă o pierdere completă de repere, o transgresare tupeistă a tuturor barierelor (care sunt, câteodată, totuși, și coduri de conduită), o adevărată, dorită și așteptată "desfrânare" (Andrei Pleșu a vorbit suficient de expresiv și explicit despre adevărata obscenitate publică, precum și de relația cu personajul de mai sus, ca să nu mai fie nevoie să reiau tema). A mai fost vorba, de asemenea, de buna stăpânire a unei
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
stabilă, are legi, are reguli, are morală și, mai ales, are mecanisme sănătoase de reacție față de putreziciunea și infecția contaminatoare. Este însă România o țară normală? Paradoxul societății românești de după lovitura de stat din 1989 a fost înțelegerea libertății ca desfrânare, concomitent cu păstrarea de fațadă a pudibonderiei ipocrite comuniste. Dacă sexul a fost izgonit după miezul nopții, am primit în schimb, pe alese, la orice oră din zi, prim-planuri cu capete crăpate cu toporul, fiice violate de tați, mame
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
favorizeze fie moralismul exterior, fie deresponsabilizarea personală, indică tocmai în corupția inimii cauza primară a corupției atitudinilor și a comportamentelor existențiale ale oamenilor: „Ceea ce iese din om, aceea îl face pe om impur. Căci din inima omului ies: gândurile rele, desfrânările, furturile, crimele, adulterele, lăcomiile, răutățile, înșelăciunea, nerușinarea, ochiul rău, blasfemia, îngâmfarea, necugetarea. Toate aceste rele ies dinăuntru și-l fac pe om impur” (Mc 7,20-23). Aici nu ne găsim în fața unei judecăți nete negative din partea lui Isus asupra naturii
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
exemplul soției bune și împlinește-ți cu virtute trista ta datorie" (v. 63-73). Exemplele mitologice și legendare la care se referă poetul sunt în măsură să ne sugereze și natura cauzei exilului ovidian. Acestea nu au absolut nicio legătură cu desfrânarea Iuliei minor. Capaneu, Phaeton, Semele, trecuți în revistă, își datorează tragicul, dar insinuează poetul mărețul lor destin temerității (temerarius Capaneus), ambiției nemăsurate (ambitiosa Semele). Ovidiu intenționează să-și compare propria situație cu acești eroi și nu cu aceea a unui
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
s-o las Îmi hotărî.” Sătul și dezamăgit, soțul rupe, În fine, foaia de zestre și se separă de infidela nevastă. Feciorul este crescut „În răzgîieli” de mamă, nu se ține de școală și, cînd se face mare, umblă „Întru desfrînare”. Revolta Împotriva tatălui e iminentă: „M-a defăimat și În față Și În dos, cum i-a venit, Vrăjmaș mi-a fost pe viață, Binele nu mi-a voit. ......................................... Precum nici că iscălește Cu prenumele meu: Pann, Ci p-al
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
prin provocațiune directă ori indirectă la prostituțiune; ca să se oprească lățirea bolelor venerice prin căutarea urgentă și gratuită a persoanelor de ambe sexe, afectate de asemenea boli. (...) Este interzis persoanelor de ambe sexe invitațiunea ori provocarea directă ori indirectă la desfrânare, (...) provocarea la prostituție de la ferestrele ori de la porțile caselor, facerea de reclame spre a atrage pe vizitatori în locuințele prostituatelor. (...) Bărbații nu sunt liberi a deschide și a derija case de prostituție, femeile măritate nu pot derija astfel de case
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
o conștiință neîndoielnică” și îi îndeamnă pe credincioși să renunțe la „lucrările sale rele, adică la închinările păgânești și idoli, la oracole și la auguri, la serbările fastuoase și la teatrele imorale, la hoții și la înșelăciuni, la omucideri și desfrânări, la mânie, avariție, mândrie și lăudăroșenie, la orgii și beții, la minciuni și la relele asemănătoare acestora”. Observăm că el consideră închinarea la idoli și superstițiile ca păcate grave, enumerându-le înaintea omuciderii și a celorlalte păcate. În același timp
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
mărturisește că sunt numeroși monahi ce-i urmează învățătura. Lucrarea este compusă din două părți. Primele patru cărți se ocupă cu organizarea mănăstirilor din Palestina și Egipt, iar următoarele opt analizează originea, cauzele și vindecarea celor opt păcate capitale (lăcomia, desfrânarea, iubirea de arginți, mânia, tristețea, acedia sau neliniștea, slava deșartă și mândria). În Prefața la Așezămintele mănăstirești, pe lângă complimentele adresate episcopului Castor, mai apar câteva elemente interesante: a) Scuzele lui Cassian că nu va putea fi la înălțimea lui Castor
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
așa să-și pună frâu pornirilor sufletești, să uite de jigniri, să alunge tristețea și să disprețuiască durerile și pierderile, ca și când ar muri în fiecare zi” (cap.41 Cartea a VI-a, în 22 de capitole, combate duhul desfrânării. Împotriva acestui duh, lupta începe din primul moment al tinereții și se încheie după înfrângerea celorlalte păcate. Bătălia se dă pe două fronturi, deoarece pentru biruință nu e suficient doar postul ci, trebuie să-i preceadă căința inimii însoțită de
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]