811 matches
-
trupești; și nu doar întru cele rânduite de fire, ci chiar și-n desfrânarea sodomiei, fără a cunoaște frâul pocăinței ori al rușinii [...] îi cunoscu pe toți drept lacomi și bețivi, robiți pântecelui ca dobitoacele și fără altă grijă decât desfrâul lor. [...] mai văzu că-s și zgârciți și atât de lacomi de bani, încât vindeau și cumpărau sângele asupriților, chiar și pe cel creștinesc și deopotrivă cu el și lucrurile sfinte, oricare ar fi fost ele”527. Evreul Abraham, la
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
a fost momentul când l-a întâlnit la Viena pe un alt adept al călătoriilor, filosoful austriac Rudolf Kassner (1873-1959). Întoarcerile ei la Paris însemnau nopți târzii, frecventarea cartierelor de prostituate și destrăbălare, ea însăși numind-o perioada ei de desfrâu 37. Mișcările ei erau greu de trasat. Se afla ea oare la Paris, de exemplu, în primăvara lui 1930, când pionieratul și portretizarea controversată a unei relații lesbiene de Radclyffe Hall în Fântâna singurătății făcuse vâlvă în tot orașul? Ea
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
lunii, așa cum relatează Cyprien 76. Acum intriga se complică: Zenon este implicat. Preafrumoasa concubina a doisprezece tineri rămâne gravidă și își ucide copilul născut prematur: arestată, ea îl denunță pe amantul Cyprien și depune mărturie în fața judecătorilor din Bruges despre desfrâul nocturn al bandei naive a adamiților sau îngerilor. La rândul lui, Cyprien este interogat și pentru a se salva îi implică pe alții, mai ales pe stăpânul lui, Zenon, deja suspectat de practici sodomiste cu tânărul și chipeșul călugăr. Acum
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
dezvoltă în Vineri sau limburile Pacificului sub imperiul altei teme prețuite de romancier, educația. Referințele la acest subiect debutează în cadrul unor monologuri despre problema virtuții și a viciului, scrise în genul următoarelor rânduri: "Educația îmi prezentase viciul drept exces, opulență, desfrâu, dezmăț ostentativ, cărora virtutea le opunea umilința, modestia, abnegația [...], situația în care mă aflu îmi poruncește s-adaug în partea vituții și să scad într-a viciului, și să numesc virtute curajul, forța, impunerea propriei persoane, stăpânirea asupra lucrurilor și
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
spiritul său ascetic, autorul ne prezintă funcțiile militare drept glorii pământești inutile: Așadar, cum voi putea să admit o creație de tip fatalist, văzând asemenea slujitori? Nu vreau să domnesc, nu doresc să fiu bogat, am refuzat comanda militară, urăsc desfrâul, nu practic navigația pentru lăcomie, nu concurez pentru coroane, am abandonat fandoseala gloriei, disprețuiesc moartea. Sunt superior oricărei specii de boală; durerea nu-mi consumă sufletul. În aceiași operă, dar în alt loc, filozoful critică sistemul politic al vremii care
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
mâinile pe jar încins și pedepsirea lui Laureolus, tâlharul celebru de la începutul Imperiului, care a fost răstignit (mimări istorice). În fața lipsei de pudoare și a cruzimii acestora, Tertulian (155-230), cu un simț de îngrozire și ironie, exclamă: Celelalte feluri de desfrâu se practică pentru plăcerile voastre, spre dezonorarea zeilor... Am râs și în mijlocul distracțiilor gladiatorilor de amiază... distracțiile înseamnă cruzime. Tacitus ne dă de înțeles că împăratul i-a acuzat pe creștini mai mult ca detestatori ai genului uman, decât ca
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pierderea celei creștine. Sublimarea cultului idolilor de către autoritățile romane devenise în ochii lui Tertulian (155-230): Principalul delict al neamului omenesc, cea mai mare acuzație a lumii, întregul motiv al judecății, este idolatria. În ea se află poftele lumii, în ea, desfrâul și beția... În ea, nedreptatea... În ea, vanitatea... în ea, minciuna. Pentru creștinii convinși, acceptarea idolatriei era o lipsă de curaj împotriva dușmanilor lui Dumnezeu, o cedare în fața unei constrângeri tiranice, o negare a propriei religii, un act de violență
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
tăi, Ce sîngeră. GLOUCESTER: Știi drumul către Dover? EDGAR: Pîrleaz și gard, drum și poteca. Bietul Tom a fost lipsit de cugetele bune. Fii izbăvit, fiu de cavaler, de necuratul vrăjmaș. Cinci demoni deodată au intrat în bietul Tom: al desfrîului, Obidicut; Hoberdidance, prințul mu ten iei; M a h u , a l hoți ei; M odo, a l uc id er îi ; Flibbertiggibet, al strîmbăturilor, care acum a intrat în cameriste și-n fetele-n casă. Așa că, fii binecuvîntat, stăpîne
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
-i fu vină? Adulter? N-ai să mori. Pentru-un adulter? Cintezu-l face, -iar gîza aurita Curvește-n văzul meu. Prospere acuplarea; -al lui Gloucester bastard Mai bun fu cu-al lui tata decît fiicele-mi Făcute-ntre legalele cearșafuri. Desfrîu, dă-ți drumul, îmi lipsesc soldați! Priviți colo pe fandosita doamna, A cărei față,-ntre genunchi vestește nea; Se sclifosește virtuos și dă din cap Doar auzind numindu-se plăcerea; Nici dihorița și nici iapa nu o fac Cu-o
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Sunt un poet comun, / un individ comun ca orișicare (...) Posed o fabuloasă experiență a sărăciei (...) / am mers după frumusețe ca un halucinat... / Dacă individul acesta zis Poetul / nu ne zice dacă trăim în frumusețe și măsură / ori în greșală și desfrâu, / atunci despre ce naiba să ne zică?" (Împotrivire). Trăsătură particularizantă: poemele sale reprezentative invită prompt la lectură, după cum se și lasă ascultate; concomitent, acționează la el (ca la alți moldoveni) dedemultul și departele, de unde o scenografie plasticizantă (turnuri, cavaleri, castelane), reverberații
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
orgie a consumului. Centre comerciale, solduri, magazine cu prețuri mici, totul incită dorința, totul pare oferit plăcerilor și dat pe îndestulate într-o negare frenetică a rarității ce amintește de cornul abundenței al lui Dionysos. Ceva asemănător unei ambianțe de desfrâu festiv impregnează lucrurile și timpii consumului exacerbat. Centrele civice evocă, la rândul lor, un fel de vârstă de aur generoasă și festivă, așa cum sunt ele transformate în spații de distracții, organizându-se în jurul valorilor de „ambianță”, de animație și de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
nu e nimic din toate acestea. Ce constatăm de fapt? Viața sexuală începe mai devreme, tabuurile și-au pierdut din forță, aproape nimic nu mai e prohibit și totuși, până la urmă, moravurile sexuale hipermoderne aduc a orice, dar nu a desfrâu. Tocmai aici e problema: fenomenul cel mai semnificativ constă mai puțin în exacerbarea orgiastică și mai curând în slaba ei răspândire socială efectivă. Nu totul funcționează la unison: realitatea socială nu corespunde imaginii de pe scena mediatică hipersexuală ce se desfășoară
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
elemente despre care e greu de spus că ar compune într-adevăr un tablou cutremurat de orgiasmul dionisiac. Pe de o parte, sexul se exprimă din ce în ce mai paroxistic; pe de alta, comportamentele cotidiene sunt foarte puțin transgresive și puțin înclinate spre desfrâu. Exces iconic în domeniul sexului, dar moderație libidinală la nivelul maselor: cu excepția câtorva minorități, logicile excesului rămân cantonate la nivelul imaginilor șial discursului. Hipertrofiat în ce privește imaginarul și simbolistica, libidinalul s-a autolimitat și este, de fapt, „cuminte” în realitate. Orgie
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de o înțelegere greșită, vizibil orchestrată de dușmanii și de adversarii săi: ea datează din acea perioadă. Neînțelegerea dăinuie. Pentru că nici al doilea epicurism, așa cum n-a făcut-o nici primul, pe care-l umanizează și-l rafinează, nu revendică desfrâul, plăcerea dincolo de orice măsură, indexarea oricărei practici conform satisfacției grosiere a animalelor. Campanienii recuză asceza austeră și dificilă a Magistrului în aceeași măsură în care refuză lăsarea în seama plăcerilor facile. Excesul le convine mai puțin decât definirea unei noi
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
gnosticism profesată de sethienii lui Ipolit. În cadrul lui trebuie să fi jucat un rol predominant istoria omenirii care include „rasa neclintită” a Străinului Seth (sperma heteron: Gen. 4:25). În narațiunea manihesită a creației se Înmulțesc episoadele dezgustătoare de nemaiauzit desfrîu, urmîndu-se logica obișnuită a maniheismului: sexualitatea este respinsă, considerată drept o activitate arhontică prin excelență. Astfel, sexualitatea derivă din partea noastră de Întuneric și indică puternica noastră Înrudire cu Tenebrele. Repetarea unor obscenități Înfricoșătoare este menită să arate gradul de decădere
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Acești mclneut’iun au mai fost confundați cu mesalienii (din sirianul metsalleyane; și În armeană c se pronunță ts), cei mai „murdari” dintre ereticii de care aflăm din vechile izvoare, care mergeau pînă la a-și petrece Întreaga viață În desfrîu, orgii și schimb de parteneri 28. Întrucît adaptările armenești ar putea foarte bine să se Întemeieze pe un joc de cuvinte care să evidențieze intenția ironică a preacucernicilor Părinți, e foarte posibil ca acei mclneut’iun să fi fost mesalieni
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Scepticul trăiește clipe euforice. Notează, și pentru că se recunoaște în ea, comparația făcută de Berdiaev între Neceaev și Ignațiu de Loyola: „Revoluționarul ca ascet” (III, 192), pentru a continua în paragraful următor: „Dacă ar trebui să aleg între asceză și desfrâu, aș înclina către cel din urmă. De altfel, desfrâul este, și el, o luptă împotriva «cărnii»; căci abuzează de ea, o istovește și o sărăcește” (idem). Se simte aproape de scriitorii ruși, pentru că simte nevoia de a se „otrăvi în rătăcire
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
în ea, comparația făcută de Berdiaev între Neceaev și Ignațiu de Loyola: „Revoluționarul ca ascet” (III, 192), pentru a continua în paragraful următor: „Dacă ar trebui să aleg între asceză și desfrâu, aș înclina către cel din urmă. De altfel, desfrâul este, și el, o luptă împotriva «cărnii»; căci abuzează de ea, o istovește și o sărăcește” (idem). Se simte aproape de scriitorii ruși, pentru că simte nevoia de a se „otrăvi în rătăcire” (III, 267). De fapt, îi iubește pe spanioli, pe
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Pârvan și filosofia culturii a lui Lucian Blaga. Bătrânul preot l-a ales dintre ucenici pe Kesarion Breb, spre a-l trimite să se inițieze în tainele lumii. După nunta împărătească a lui Constantin cu Maria, soțul petrece nopțile în desfrâu și organizează un complot despre care află împărăteasa Irina și îl amenință cu moartea. Între timp, bătrânul Lahonodracon se răzvrătește împotriva împărătesei și organizează împreună cu Alexie, ocuparea Bizanțului. Situația fiind tensionată, gărzile imperiale o detronează pe Irina și-l instalează
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
va trăi din plin o iubire platonică față de Kesarion Breb, conștientă de condiția ei de fecioară jertfită. Numele ei amintește de Fecioara Maria. Irina, împărăteasa Bizanțului, încearcă să-l aducă pe drumul cel bun pe fiul ei, salvându-l de la desfrâu, printr-o căsătorie cu o fată frumoasă și credincioasă. Ea a apelat la episcopul Platon și acesta l-a trimis pe Kesarion Breb să caute mireasa, după proba condurului. Proba amintește de Cenușăreasa, și de destinul ei întortocheat. Maria este
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
afuriseniei și a pedepsei bisericești. II A spune și a face „dreptul“ Discursul oficial al Bisericii Ortodoxe cu privire la familie și la păzirea bunelor moravuri O asemenea politică presupune, din partea Bisericii, defi nirea atât a bunei morale creștine, cât și a „desfrâului“. Și una, și alta, pentru a fi cunoscute și combătute, trebuie făcute publice fie prin predicile clericilor, fie prin „dezbateri“ la nivelul societății. Păcatele, identificate atât de către Biserică, cât și de către puterea politică, sunt adulterul, curvia, bigamia, amestecarea de sânge
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
identificate atât de către Biserică, cât și de către puterea politică, sunt adulterul, curvia, bigamia, amestecarea de sânge, violul, seducerea, răpirea. Odată depistate, ele se sancționează în public pentru a servi drept exemplu și celorlalți membri ai comunității. Și, cu toate acestea, desfrâul n-a devenit subiect de pr dici așa cum se întâmpla în Occidentul aceleiași epoci. Aici 17,50 % din predicile publicate la sfârșitul secolului al XVII-lea și în cel următor cuprind sfaturi, atenționări și repro șuri „legate de căsnicie, feciorie
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
devenit subiect de pr dici așa cum se întâmpla în Occidentul aceleiași epoci. Aici 17,50 % din predicile publicate la sfârșitul secolului al XVII-lea și în cel următor cuprind sfaturi, atenționări și repro șuri „legate de căsnicie, feciorie și sexualitate“, desfrâul ocupând primul loc în rândul păcatelor lumești. Prin urmare, nu numai țara Românească se confruntă cu probleme legate de concubinaj, separare, prostituție, viol, răpire, incest, se ducție. Occidentul are aceleași probleme pe care la fel de greu reușește să le controleze. Ceea ce lipsește
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
și mai ales scrisorile-denunț adresate puterii. Există câteva încercări strict personale aparținând unor mitropoliți care, după analiza situației existente, propun soluții. Este Cazul mitropoliților Antim Ivireanul (1697-1716), Neofit Cretanul (1739- 1760) sau Grigore (1760-1787). Primul, în predi cile sale, denunță desfrâul, insulta, lipsa respectului față de părinți, nerespectarea sărbătorilor religioase, absența de la biserică, pe scurt, „năravurile céle réle și obicéele céle necuvioase“. Spre îndreptare le oferă enoriașilor pilde biblice și îi amenință cu judecata de apoi. Mitropolitul Neofit și suita sa efectuează
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
starea bunurilor Mitropoliei. Episcopii catolici din Italia modernă cer mult mai multe informații de la preoții parohiali. Chestionarele cuprind întrebări cu privire la numărul de cre dincioși dintr-o parohie, cărțile citite de credincioși, imaginile pe care le privesc, a dul ter, concubinaj, desfrâu etc. Biserica este sprijinită deseori în politica sa de supraveghere a familiei și a individului chiar de populație. Denunțurile și zvonurile o ajută să i descopere pe cei căzuți în păcat. Viața de familie nu are încă ziduri, iar scandalul
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]