766 matches
-
care, de la o înălțime de patruzeci de picioare, se precipita între niște roci granitice uriașe, pentru a forma un mic lac, nemaivăzut de limpede, al cărui emisar era torentul. Dacă malul ce se găsea în stânga sa era îmbrăcat de un desiș compact, de nepătruns, pe cel din dreapta se lărgea, în schimb, o porțiune mare de loc deschis acoperit cu iarbă, unde, la adăpostul unei palisade, burgunzii își ridicaseră tabăra. în ultimele licăriri ale zilei ce murea, Sebastianus putu să distingă barăci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pâlcul de copaci. Lipsiți de armură din cauza căldurii, îl traversară fără grabă, cu privirile ațintite la coloana hună, care, înaintea lor, dispărea pe după buza dealului. Chiar la liziera păduricii, însă, cel care era mai în spate scrută lung și atent desișul, pe urmă câmpul de grâu și câmpia și, deodată, îndreptându-și ochii spre un punct precis, își trase calul de hățuri. O clipă mai târziu, o săgeată i se înfipse în spinare. Pe celălalt, înainte chiar ca bufnitura căzăturii să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
bine și ele. Mă îndepărtasem puțin, știți, și la un moment dat aud un câine lătrând și strigăte, ca la vânătoare, pe urmă un trosnet de crengi, pe urmă... și pe urmă văd că un băiat iese în fugă din desiș, chiar acolo, la câțiva pași de mine. L-am recunoscut: era fiul unui colon dintr-o villa din apropiere, un om de treabă; avusese șapte copii, dar războiul și frigurile îi luase cinci. Acela era cel mai mic, să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
A doua zi, peisajul din jur se schimbă din nou. Se văzură înaintând pe un teren moale și dezolant, o câmpie în care nu se vedeau urmele prezenței umane, cu suprafața fărâmițată de nenumărate bălți rotunde, înconjurate de trestie și desișuri de arini. Se găsiră curând într-o adevărată mlaștină, în care Divicone era singurul capabil să se orienteze. Copitele cailor se afundau în pământul mocirlos, iar cărarea pe care o străbăteau se strâmta, pe unele porțiuni, într-atât, încât îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
șovăială, lăsă să-i cadă sabia scurtă pe care o strângea în mână și căută să se facă nevăzut, dar fu împuns de sabia lui Sebastianus. Al treilea se azvârli în apă și fugi cu zgomot mare prin apă, înspre desișuri. — Prindeți-l viu! strigă prefectul, oprindu-l cu mâna pe Maliban, care tocmai întindea iarăși arcul său ucigător. Din patru salturi, Vitalius îl ajunse pe omul acela, se aruncă asupra lui și îl apucă de mijloc, după care începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
repaos, femei din toate rasele cunoscute și chiar copii. Dincolo de marginea spațiului corturilor, se puteau vedea hoarde de armate pe jos sau călare, care, încolonate uneori de-a lungul drumeagurilor, dar de cele mai multe ori mărșăluind dezordonat peste câmp, arborau adevărate desișuri de lănci. Chiar și de la distanța aceea, hainele felurite ale războinicilor dădeau, în ansamblu, impresia unui caleidoscop de culori, și mai viu în lumina strălucitoare a acelei zile aproape văratice; părea o mare ce unduia în străfulgerări de culori, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îl invită printr-un semn să-și potolească și el setea, însă Balamber refuză invitația. Agățând la locul său burduful, Odolgan ridică din umeri. — Cum vrei. Praful ăsta îmi usucă gâtul. Balamber aruncă o privire piezișă, încărcată de suferință, către desișuri. Dacă lucrurile stau cum spun cercetașii, curând o să ieșim din pădurea asta. Agedincum nu e departe. — Rămânând în spate, și azi o să ajungem să dormim sub cerul gol. Utrigúr, acolo în față, ne pune să-i înghițim praful și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vreo dispută pentru acel sat cu prietenul cel mai intim al lui Atila. Se opri puțin să contemple spectacolul soarelui, care, coborând spre linia orizontului, lăsa o dâră de sânge pe cerul turcoaz, unde se iveau primele stele. Deasupra unui desiș de arțari, sute de păsări se roteau cu frenezie, sporovăind cu o vehemență pasionată, de necrezut. Rămase astfel, neclintit sub bolta cerului, uitând de mișcările sutelor de oameni din spatele său și surd la strigătele, certurile, râsetele ce se ridicau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se simți cucerit de spectacolul acelui apus de deasupra câmpiei, ordonat cultivate, din regiunea meridională a ținutului Lugdunense. Dacă în urmă cu două luni munții Sapaudiei îl îngroziseră prin vigoarea lor, dacă pantele înverzite de conifere ale munților Jura și desișurile de pe Loira îl apăsau, trezind în el neîncrederea tipică pentru cel deprins cu orizonturile largi, câmpia aceea într-un fel îl fascina. Impresia de planeitate pe care i-o dădea vederea acelei câmpii întinse, aurită de spicele în pârg și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
la două lungimi de cal și scruta atent înaintea sa, în căutarea dușmanului. Refăcând drumul pe care-l străbătuseră până atunci, mingan-ul urcă, apoi coborî de mai multe ori lungile ondulări ale câmpiei, străbătând în goană șiruri de plopi și desișuri de stejar, traversând în zbor pârâiașele, răvășind și călcând în copite lanurile de grâu. Bubuitul cadențat și asurzitor al pașilor sutelor de cai nu lăsa să se audă decât slab și doar pentru scurte momente ecourile bătăliei, dar deasupra pădurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nu reușea să-și facă o idee despre cum reușea mingan-ul său să țină piept asaltului năvalnic al dușmanului. Recunoscu într-un târziu, la lumina fulgerului, stindardul lui Mandzuk, însă acelea mai mici ale centuriilor nu le putea distinge prin desișul de sulițe ce se înălțau și coborau ca niște valuri împrejur. Mulți cai fură doborâți de ambele părți și chiar dereșul său, pe care nu avusese nicidecum timp să-l apere, fu curând ucis cu o lovitură de suliță. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu o seară înainte, dar, de fapt, după câte se părea, tăietorii săi de gâturi nu primiseră nici măcar acea misiune, dat fiind că Etius îi pusese să stea în ariergarda cea mai îndepărtată, pe un teren vălurit și presărat cu desișuri de arbuști, unde, probabil, dușmanii cu greu i-ar fi văzut. întorcându-și privirea către aliniamentul micii sale armate - mică era un fel de a spune, de vreme ce era, totuși, vorba de șase mii de oameni -, le privea dezamăgit rândurile dezlânate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
masă de războinici dușmani, cei mai mulți dintre ei pedeștri, care înainta cu rapiditate peste câmpie. După felul în care se aliniaseră și după însemnele primitive, trase concluzia că era vorba de turingieni - luptători cumpliți, chiar dacă puțin deprinși cu manevrele. Judecând după desișul compact al sulițelor lor, erau mai multe mii. înspăimântat, Metronius își dădu seama că soldații, dispuși fiind pe șase linii, acopereau un front prea larg și prea puțin adânc pentru a rezista asaltului unei asemenea mase distrugătoare. Barbarii înaintau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ce veneau din urmă nu aveau nici o posibilitate să se oprească din luptă ca să-și tragă sufletul și să-și recupereze forțele: erau obligați să ucidă ori să moară. Curând, însă, câțiva turingieni, deschizându-și drumul cu securile, în mijlocul acelui desiș de sulițe, reușiră să deschidă breșe periculoase în rândurile bagauzilor. Cei mai inimoși dintre aceștia veniră în față să-i înfrunte, rotindu-și securile și săbiile. Sângele sărea din rănile înfiorătoare, iar gemetele celor căzuți erau acoperite de strigătele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
căci acum era pătată de sângele unui trădător. Așadar, așa își găsise Taciturnul sfârșitul: în mica poiană, alături de fiul pentru care făcuse totul, sacrificând până și onoarea sa de războinic. încrețindu-și fruntea, privi întunecat împrejur, scormonind cu ochi scrutători desișul. Atacatorii lui Reinwalt puteau fi încă în preajmă și, chiar dacă nu erau, probabil, foarte numeroși, o confruntare între copaci i-ar fi dezavantajat foarte mult pe războinicii hiung-nu. Se întoarse repede la calul său. — Pe cai! îi ordonă lui Mandzuk
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
întâmplase uneori, și la cât era de vulcanică ne-ar fi „ridicat” acceptul de a mai modela soldăței. Doar când făceam curățenie generală și mama trebuia să scuture covorul se mai nimerea să-și „topească” existența câte un soldățel în desișul lânos al covorului. Fiind totuși o perfecționistă, mama nu accepta astfel de lucruri sau le accepta cu mare greutate și doar la insistența tatălui. Ne spunea doar atât: „Mariana, Adi, un singur pion de plastilină dacă se mai lipește de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
tatălui nostru, dar foarte mic de statură, cel mult 1,50 m, foarte slab și ușor adus de spate, tenul tuciuriu, ochii bine conturați, iar brațele extrem de vânjoase. Prezența sa aducea mai degrabă cu cea a unui pigmeu coborât din desișurile complicate ale Africii Centrale. Avea prin excelență toate coordonatele unei astfel de apariții. Întotdeauna intra pe strada noastră dinspre piață, însoțit de teleguța<footnote cărucior (cu două roți) folosit pentru transportul persoanelor sau al unor încărcături ușoare footnote> lui trasă
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
întâmplase uneori, și la cât era de vulcanică ne-ar fi „ridicat” acceptul de a mai modela soldăței. Doar când făceam curățenie generală și mama trebuia să scuture covorul se mai nimerea să-și „topească” existența câte un soldățel în desișul lânos al covorului. Fiind totuși o perfecționistă, mama nu accepta astfel de lucruri sau le accepta cu mare greutate și doar la insistența tatălui. Ne spunea doar atât: „Mariana, Adi, un singur pion de plastilină dacă se mai lipește de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
tatălui nostru, dar foarte mic de statură, cel mult 1,50 m, foarte slab și ușor adus de spate, tenul tuciuriu, ochii bine conturați, iar brațele extrem de vânjoase. Prezența sa aducea mai degrabă cu cea a unui pigmeu coborât din desișurile complicate ale Africii Centrale. Avea prin excelență toate coordonatele unei astfel de apariții. Întotdeauna intra pe strada noastră dinspre piață, însoțit de teleguța lui trasă de un măgăruș și striga cât îl țineau puterile în dorința de-a atrage potențiali
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
săparea celor patru straturi ale fundației mărețului obiectiv. La adăpostul batardoului au fost înfipte în marile plăci ale fundației, rădăcinile "pădurii de metal" ce avea să constituie scheletul barajului. Scheletul metalic supraetajat atingea înălțimi considerabile chiar și 70 de metri. Desișul acesta metalic avea rolul de a susține stăvilarele din beton ce trebuiau să reziste la presiune unui colos acvatic că Dunărea. Stăvilarele trebuiau să susțină și greutatea celor 12 turbine, sporită și de căderea, prin intermediul aceluiași zid, cu șocuri și
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
copiii, deși se bucura ori de câte ori îi vedea (semn că-i iubea tot atât de mult), nici nu mai mânca așa de bine ca înainte, parcă și slăbise puțin; adesea, ochii lui mici cătau către codru. I se părea că, de acolo, din desișurile pădurii, aude un glas tainic: „Haai! Vinoo! Aaiici ee locul tăăuu!” Tare se mai întristau copiii, ori de câte ori îl vedeau în starea asta. Ei nu puteau înțelege ce se petrecea în sufletul iepurașului și credeau că micul lor prieten o fi
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
arunce ființa aceea în anonimat. Pasărea fără nume deschise ciocul și slobozi cel mai incredibil cântec. Cânta nebunește, convinsă că ea putea ține pasul. Peste tot în jur se iveau răspunsuri - plopul și Platte, briza de martie și iepurii în desiș, ceva care se zbătea în josul apei, cu teamă, secrete și zvonuri, vești și negociere, toate viețile încrucișate vorbind în același timp. Cloncăniturile și țipetele veneau de pretutindeni și nu se sfârșeau nicăieri, fără să judece și să promită, pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și cu iepuri.” Toate bune și frumoase, dar iepurii nu mă interesa, iar flori aveam și la sanatoriu destule. Am refuzat s-o însoțesc mai departe. Ea mi-a spus că sunt laș și a dispărut de una singură în desiș. M-am întors la șosea și, când dădeam să intru pe poartă, pe lângă mine a trecut o salvare. Erau trei copii înăuntru și, după cum arătau, se vedea cât le era de frică. Pe unul din ei, Dragomir, l-am recunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
camuflajul îl face foarte întunecos. Din când în când trec pe lângă sate mici și neluminate, mai mult bănuite în beznă după lătrăturile câinilor. Lumina palidă a farurilor de camuflaj surprinde uneori siluetele vagi ale unor căprioare, grăbite să dispară în desișul gros, ocrotitor, al pădurii. Smaranda privește mâinile lui Marius, comod așezate pe volan. Fine, cu degete lungi, subțiri, mult mai potrivite să stea pe marginea filelor unei cărți, sau să mângâie agile clapele unui pian. În nici într-un caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de sânge. Marius se întoarce către oamenii lui. Unul după altul aceștia răsar din întuneric. Fără o vorbă, locotenentul își reia locul în fruntea coloanei. Deodată, patru tunete aproape simultane sfâșie tăcerea și sfredelesc pădurea cu ecoul lor. Curând, prin desișul pădurii se zăresc țevile lungi ale redutabilelor tunuri de 88 mm. Cele patru piese sunt amplasate "la linie". În jurul lor, câțiva soldați sapă cu spor în pământul dur locașuri individuale. În jur, nici urmă de tranșee sau alte poziții defensive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]