3,459 matches
-
nu pricepuseră că pe el, ca șef al Serviciului, nu-l ajută cu nimic ceea ce cred detectivii și inspectorii că e important. El avea nevoie de o descriere cit mai obiectivă și mai amănunțită a faptelor și împrejurărilor, pentru a desluși singur ceea ce era de deslușit. Le explicase, le sugerase, lăsase să se înțeleagă, dar degeaba, nici după zece ani de serviciu nu se dezbăraseră de a-și da cu părerea, de a se arăta cît de isteți și prevăzători sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ca șef al Serviciului, nu-l ajută cu nimic ceea ce cred detectivii și inspectorii că e important. El avea nevoie de o descriere cit mai obiectivă și mai amănunțită a faptelor și împrejurărilor, pentru a desluși singur ceea ce era de deslușit. Le explicase, le sugerase, lăsase să se înțeleagă, dar degeaba, nici după zece ani de serviciu nu se dezbăraseră de a-și da cu părerea, de a se arăta cît de isteți și prevăzători sînt. Nu se înfuria și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Nu era soldatul, era el cel care gemea. De jos, din apă se auzi strigătul barcagiului, "Îngere, unde ești, Îngere?!" S-a ridicat anevoie, amețit, sfîrșit, n-a îndrăznit să uite către soldatul care cu greu s-ar mai fi deslușit din întuneric, știa, pînă atunci nu crezuse, dar de atunci a crezut, că o ființă vie poate fi deslușită în întunericul cel mai grozav, însă un mort devine de nevăzut, ca tot ce-l înconjoară, a mormăit ceva, "vin" ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Îngere?!" S-a ridicat anevoie, amețit, sfîrșit, n-a îndrăznit să uite către soldatul care cu greu s-ar mai fi deslușit din întuneric, știa, pînă atunci nu crezuse, dar de atunci a crezut, că o ființă vie poate fi deslușită în întunericul cel mai grozav, însă un mort devine de nevăzut, ca tot ce-l înconjoară, a mormăit ceva, "vin" ori "sînt aici", barcagiul l-a auzit și s-a liniștit. A coborît la apă și s-a spălat îndelung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dar să râmînă. Și uite, acum trebuia să încalce și această regulă, această lege de aur, riscînd așa soarta Serviciului și poate, de ce poate?, sigur chiar!, însăși soarta sa. Zîmbi acru, norocul și-l face omul! Iată cum i se deslușea o ieșire din strînsoarea prevestirilor, a semnelor rele care i se arătaseră în ultima vreme. S-ar putea ca sfîrșitul să vină pe altă cale, nu aceea misterioasă, dinlăuntrul său, ci pe una foarte la vedere, una care putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a binelea și din cauza emoției s-a împiedicat într-un vrej, a ieșit în uliță. De unde se afla putea zări lumina aprinsă la ferestrele de sus, acolo unde stătea de obicei domnișoara K. F. I se părea chiar că îi deslușește silueta prin perdeaua de dantelă, se auzea duduitul motorului de la generatorul electric și candelabrul de zile mari era aprins în totalitate. Ajuns la cîțiva pași de poartă, și-a dat seama că nu putea intra neobservat, două santinele stăteau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cîștigați așa, unul cîte unul?" De undeva, din întuneric, i se păru că aude răspunsul. "Nu prea mulți, domnule Mihail, nu prea mulți." Deși nu era decît o voce imaginară, o voce născută din propria sa imaginație, avu senzația că deslușește în ea inflexiunile leneșe, sîsîitul inconfundabil al celuilalt prinț, intangibil și de data asta, Basarab Cantacuzino. "Și cînd te gîndești că pe nenorocitul ăsta de Pangratty vor fi nevoiți să-l aresteze!" 1988-Cluj Cuprins I 5 II 47 III 98
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
praful ridicat de Simon când țopăise ca un cocoș neajutorat, agitând brațele ca niște aripi ciuntite. Apoi Își ridică ușor privirea În direcția În care mulțimea Își Înălțase capul, și‑l zări iarăși pe Simon Magul. Acum silueta i se deslușea clar sub un nor alburiu, aducând c‑un vultur uriaș, numai că nu era vultur, ci om, Își răsfirase brațele și picioarele, deși nu puteai spune, cu mâna pe inimă, că făptura aceea care se apropia de nori era chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pântecele avea să se Însuflețească, apoi plămânii și chiar ochii ferecați de plumbul somnului, ca și mădularul său adormit și rece, Înstrăinat precum se Înstrăinase păcatul de el. Apoi reveni cu cugetul În inima peșterii, În catranul vârtos al beznei, deslușind clepsidra veșniciei timpului, pentru că vroia să‑și strămute vremelnicia pământeană În timp, să‑și statornicească trupul și cugetul În miezul timpului, ca să se Întoarcă În vremea dinaintea somnului și a peșterii. Mai Întâi Își aminti de dulcele nume al Priskăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
amintiri, din lutul a două făpturi, din care visul sorbise doar un suflet, pe al ei. Iar cele două chipuri i se Învârtoșau În cuget, În Închipuire, frământând lutul din care ele fuseseră zămislite, Încât aproape nu mai avea cum desluși două femei, două vise, ci doar una singură, pe Priska lui cu ochi migdalați, pe Priska de acum și dintotdeauna, nălucirea ei Îl umplea de bucurie și parcă Îl Întrema, Îndeajuns să‑l dezmeticească din oda somnului, dar nu Îndeajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
trecutele trăiri ale sufletului său, vise depărtate ce‑i biciuiau ochii ca o văpaie, ca aripile pârlite ale Îngerilor, Încât el va Închide ochii strâns, dureros de strâns, iată, nu de beznă și năluciri, ci de preaplinul luminii; dar le desluși felurimea de după pleoapele temeinic trase, căci În cuget, la frunte, de după țeastă, chiar Între ochi, chiar În miezul văzului, pâlpâiau rotocoale roșiatice, roșiatice și sinelii, și vineții, și gălbui și verzulii, și iarăși rumenii, care, de bună seamă, tot lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și ale subsuorilor, ca și mirosul de vite, În clipa În care fură așezați toți trei În carul tras de boi, unde erau așternute pielicele de miel. Cu capetele Înălțate pe perne moi, zăceau În car ca‑ntr‑o corabie, deslușind scârțâitul molcom al roților amestecat cu cântări și gemete. Vrând să‑și mijească pleoapele sub care se prefirase lumina, va fi săgetat de o durere precum tăișul lamei de oțel a briciului pe pupilă, după care va privi În jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Înghețată a grotei, zadarnic Își dilata pupilele, zadarnic se atingea cu degetele, ca sa se Încredințeze dacă era vis sau nălucire liniștea străpunsă de picătura din bolta nevăzută a grotei, negura mistuită de un susur firav, zadarnic Își Încorda auzul să deslușească sunetele muzicii, să audă cântările pe care le retrăia aievea, pe care și le amintea făptura sa. Nimic, doar ecoul surd al Închipuirilor sale, ca și liniștea stridentă a grotei; sunetul liniștii, tihna timpului, lumina negurii. Apa somnului. Apa. 14
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
jucau o farsă? Privind neîncrezător În ochii tânărului observă cum ochii aceia temători, oarecum rușinați, Îi căutau privirea cu o semeție tinerească. Și văzu Dionisie, privindu‑l pierit, văzu cum buza de sus i se mișca laolaltă cu barba roșiatică, deslușind din gura tânărului aceleași vorbe, Înainte ca auzul să‑i dea de știre: „Oh, fii binecuvântat!“ Dacă era o batjocură, o Împunsătură, dacă era glasul visului său lăuntric ori glasul nălucirii sale lăuntrice? Iar Dionisie: „Cine ești?“ cu o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de deasă, Încât razele ultime ale amiezii străpung, ici și colo, coroanele rămuroase, pentru o clipă câte‑o frunză unduitoare, parcă ezitând, cade agale pe pământ, ca un strop sângeriu, care se va mistui de Îndată. Fetița n‑are cum desluși toate astea, așa cum nu deslușește că ziua‑i În cumpănă și că Încet se lasă noaptea. Ea e prinsă cu altceva: urmărește cu privirea salturile amețitoare ale veveriței, a cărei coadă lunecă dibaci de‑a lungul trunchiului, Încât ai impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ale amiezii străpung, ici și colo, coroanele rămuroase, pentru o clipă câte‑o frunză unduitoare, parcă ezitând, cade agale pe pământ, ca un strop sângeriu, care se va mistui de Îndată. Fetița n‑are cum desluși toate astea, așa cum nu deslușește că ziua‑i În cumpănă și că Încet se lasă noaptea. Ea e prinsă cu altceva: urmărește cu privirea salturile amețitoare ale veveriței, a cărei coadă lunecă dibaci de‑a lungul trunchiului, Încât ai impresia că o iau la fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
să fie tradus În germană sub formă de carte. Cartea a fost primită unanim de exegeți, toți descoperind În ea, după spusele lui Franckel, Plenitudinea. Doar tânărul Bialik (cunoscut mai târziu sub numele de Haim Nahman), analizând riguros cartea, va desluși mâna Maestrului „care Încercase să salveze parabola de găunoșenie“. Această critică a lui Bialik va avea următoarea consecință: În postfața noii ediții a Drumului În Canaan, Krohal Îl va declara sifilitic pe Bialik și se va dezice public de Învățătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
să fie Înăbușit. Originea sa ca și rangul familiei sale vor fi admise de judecător ca circumstanțe agravante și ca o trădare nu doar a monarhului, ci chiar a condiției sale sociale. Pedeapsa trebuia să fie exemplară. Condamnatul abia dacă deslușea câte‑o vorbă din torentul monoton al silabelor care Îi bubuiau În ureche precum răpăitul tobei. Timpul se oprise‑n loc. Trecutul, prezentul și viitorul se amestecaseră, Își simțea tâmplele zvâcnind din pricina pulsului agitat, iar tobele duduiau aidoma sunetelor Îndepărtate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mâna goală. Se așternu bezna, deși În odaie se Întrezărea o lumină: de la licărul zăpezii de afară și de la luciul samovarului, aidoma unui lampion. Nilus Îi făcu semn oaspetelui său să vină până la fereastră. În albul imaculat al zăpezii se deslușea silueta unuia care se Îndrepta spre mănăstire, iar ei auzeau scârțâitul zăpezii sub pași. „Știți cine era?“ Îl Întrebă părintele Serghei, când pașii se Îndepărtară. Ochii săi aveau o strălucire dementă. „Farmacistul David Kozelsk sau Kozelski. (Cu de‑al de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
conștiință și, cu toate că ochii tuturor se întoarseră imediat către bestie, Miti Matái se opuse uciderii lui, argumentând că tatuajele de pe corpul lui erau prea valoroase pentru a permite să se piardă într-un mod atât de stupid. — Încă n-am deslușit cea mai mare parte a misterelor pe care le ascund, spuse. Și vreau să-l iau cu noi, căci poate că locuitorii unor insule îndepărtate o să le recunoască. Știu că merită moartea mai mult ca oricine, adaugă. Dar ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
zăriseră - întotdeauna în larg - nave enorme care veneau dinspre est, înalte că munții și cu pânze albe, care semănau cu niste aripi uriașe de pescăruș. —Și noi am văzut una, răspunse Miti Matái. Și, cu toate că era noapte și nu puteam desluși prea bine, trebuie să recunosc că nu mi-aș fi imaginat niciodată că s-ar putea construi pirogi atât de mari. Cum or putea naviga fără balansier și cu catarge atât de mari și de grele? Se pare că aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
portița de la grădină și văzu magazia. Se opri o secundă, respiră adânc și fără să stea prea mult pe gânduri trase zăvorul. În bezna din interior se născu pe neașteptate o oază de lumină. Stive de lemne, lăzi și cutii deslușiră misterul averii doamnei Cloanța. O scară veche stătea rezemată de unul din pereți. Luana păși cu emoție înăuntru. Se gândi să închidă ușa, altfel Dan își va da seama că e acolo. Când o trase după ea, ghemul de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mare lucru. Ba înțeleg, bunico. Pricep tot ce se întâmplă în jurul meu dar nu știu să folosesc vorbele așa ca voi, oamenii mari. Uite, pune mâna aici. Simți cum bate? Bătăile astea sunt cuvinte dar mata nu poți să le deslușești. Acum știu că suferi foarte mult și că-ți vine să plângi dar te ascunzi de mine și-ai s-o faci după ce plec eu. Draga mea, ai să mănânci o pâine tare amară în viață. Femeile te vor invidia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Rând pe rând, cu o infinită mândrie, învățătoarea atârnă fiecăruia, la gât, cravata roșie de pionier. Tivită în culorile tricolorului, trecută prin inel, această flamură din pânză simboliza un obicei al vremii pe care copiii nu se oboseau să-l deslușească. Candoarea din sufletele lor primi pionieratul cu credința, de netăgăduit, că-i va face capabili de orice. Luana nu se considerase niciodată mai frumoasă. Nimic nu-i venise mai bine și n-o făcuse mai splendidă ca acea combinație alb-albastru-roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
vreo două ori, dar de fiecare dată el Întorcea capul În altă parte. Să stabilești un contact vizual cu cineva cu prea mare ușurință era o greșeală comisă de mulți străini. Sensul unui chip zâmbitor nu e Întotdeauna lesne de deslușit, iar ceea ce trans mite surâsul unui european nu e Întotdeauna ceea ce intenționează el. Pe masa băiatului nu era nimic; nu comandase nici de mân care, nici de băut. — ...și, de bună seamă, istoria neștiută a navigatorilor musulmani. Păi și de ce
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]