670 matches
-
nu chiar la o omogenizare a ceea ce, global, se numește nivel de civilizație, cu toate componentele acesteia. II. "Cunoșteam oameni de mare ispravă din Bielorusia și m-am gândit ca merită încercarea de a ameliora aceste relații între două țări despărțite doar de încă o țară Ucraina." După experiența parlamentară, a urmat una diplomatică. Ați fost vreme de câțiva ani ambasador în Republica Belarus. Cu ce gânduri ați plecat, cu ce amintiri ați revenit? Da, am fost o vreme ambasador în
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
Europei, dar și despre o răcire sensibilă a relațiilor dintre România și această țară. Pe de altă parte, cunoșteam oameni de mare ispravă din Belorusia și m-am gândit că merită încercarea de a ameliora aceste relații între două țări despărțite doar de încă o țară Ucraina. Fără îndoială că m-au animat și alte gânduri, mi-am fixat și alte obiective și de aceea, atunci când mi s-a propus această misiune, după o consultare cu familia (conseil de famille, nu
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
o singură turmă și un singur Păstor» (In 10,16). 68. O unitate frântă ce trebuie refăcută Așa au fost rânduite lucrurile din partea Bisericii încă de la început. De atunci, cele două brațe ale Crucii au chemat cu insistență toate popoarele despărțite și împrăștiate, de la Răsărit și de la Apus, pentru a fi primite în propriul trunchi, dând neîncetat omenirii îndărătnice, neliniștite și agitate, Sângele viu și regenerator pentru ca, recirculând prin arterele întrerupte, să le dea tuturor un fruct nou și pătrunzător de
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
vrea și Biserica împreună cu El, să vă recunoașteți frați în Sângele Domnului. 72. Chiar și problema fraților separați trebuie să fie înfruntată cu un spirit de iubire Vorbind despre catolicitate, cum să nu ne ducem cu gândul la frații noștri despărțiți, atât la ortodocși cât și la protestanți? În ultima vreme, s-a observat printre ortodocși și mai ales printre protestanți o mare neliniște de spirit, o căutare de puncte de sprijin și de înțelegere, o dorință vagă de unire, care
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
mari lucrări care au avut de rezultat avantage importante pentru comerțul lumii. Alteța-Sa, considerând cestiunea sub alt punct de vedere, amintește că la 1856 Basarabia a fost legată numai de Moldova, la o epocă când principatele trebuiau să rămâie despărțite. Mai la urmă, Valahia și Moldova s-au unit împotriva Tratatului de la Paris și, fără nici o grije de împotrivire a cabinetelor europene, Principatele-Unite au ales un Domnitor strein căruia, altmintrelea, Alteța-Sa-i poartă cel mai profund respect; situațiunea deci
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
vă primim și așteptam atâtea lucruri de la vizita dvs. - o rază de căldură, de spirit, de bunăvoință în acest climat trist și perfid - atât fizic, cât și spiritual! Aproape că mi se pare că destinul se încăpățânează să ne țină despărțiți! Dragă prietene, nu vreau să vorbesc prea mult despre deziluziile noastre, ci despre sănătatea dvs. - sunt progrese, injecțiile și celelalte leacuri sunt bune la ceva? Ați plecat deja în Provența sau rămâneți la Paris? Nu, hotărât lucru, clima noastră nu
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
am văzut. De parcă aș fi privit direct în sufletul ei și i-aș fi aflat cele mai ascunse taine. Degetele ei lipite, ca un călcâi al lui Ahile. Și numai ea nu știa că erau la fel de frumoase ca două degete despărțite, ba mai mult, ele echilibrau totul. Zeița din ea și muritoarea din ea. — Cum ați întâlnit-o prima oară, la un concert ? — Nu, nu... A fost întâmplător, total întâmplător, a fost o coincidență. Pentru ea m-am urcat prima oară
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
născut abia la 1859 și și-a dublat teritoriul la 1918) este, În mare, alcătuită din trei țări istorice: țara Românească, la sud, Între Dunăre și Carpații de miazăzi; Moldova, la est, Între Nistru și Carpații răsăriteni; și Transilvania, la apus, despărțită, prin arcul Carpaților, de celelalte două țări. Simplificând lucrurile, am fi tentați să spunem că țara Românească, lipită de Dunăre, se Înfățișează ca predominant balcanică, În timp ce Moldova privește nu numai spre sud, dar și spre nord, către Polonia, și spre răsărit
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
când ne-a oprit asta? am întrebat „întristat“. - De la ce? întrebă ea mimând șocul, apoi zâmbi lasciv. M-am aplecat peste chiuvetă, am aspirat cele două linii cu un pai și m-am întors imediat s-o strâng în brațe, despărțiți doar de chitară. Când am sărutat-o, gura i s-a deschis fără nici o rezistență și ne-am prăbușit amândoi într-un perete. Am aruncat chitara peste umăr și am continuat să mă îndes în ea, cu erecția pulsându-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
teme să nu li se imortalizeze lașitatea. Cele două imagini, surprinse în sectoare diferite ale orașului, american și sovietic, sunt foarte elocvente pentru tipul de valori și relații care au prevalat în cele două jumătăți ale Berlinului în perioada postbelică, despărțite, începând cu 1961, de un zid oribil: schimburi comerciale și reconciliere euroatlantică în Vest și jafuri ziua în amiaza-mare în Est, „operate” în spiritul hoardelor cuceritoare. VASILE GÂRNEȚ: O conferință finală a participanților și a „partenerilor” de proiect la Literatur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
-l înștiințăm să vie să ni-l boteze el. Ea a mai născut pe Mureș în 1921 și pe Lolica în 1924 și nu l-am mai chemat că era foarte departe...Și ne-am despărțit și am fost buni despărțiți. Și în anul 1954 am fost internat în Spitalul Sf.Spiridon în clinica oncologie-cancer cu o bubă în obraz. Și acolo a venit și un locuitor din Bacău care cunoștea foarte bine familia mecanicului Edmund Vișec din Bacău, unde am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
păstreze neatins caracterul de conștiință națională. Ea se reazămă pe cerințele istoriei, care îi impun desființarea tuturor granițelor nedrepte și nefirești și statornicirea statelor după principiile naționalităților. Ea e voită în fine de nevoile neamului românesc, care nu poate trăi despărțit și care numai prin unirea laolaltă a tuturor fiilor săi își poate îndeplini, cu folos pentru omenire și cu strălucire pentru el, misiunea civilizatoare în această parte a lumii. Consfințind prin acest Decret-lege voința Adunării din Alba Iulia, Maiestatea Voastră
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
noi, Cum se poartă pe la noi. Și-apoi să vedeți poveste, Cum n-a fost și nici nu este; Cum boierul cel cu carte I-a luat cam pe departe. Cum că țările surori, Și românii frățiori, Ce sunt acum despărțiți, Grabnic trebuie uniți. Boierul: Oameni buni , v-ați întrebat, Aici de ce v-am chemat? Un țăran: Apoi , poate-om ști, vezi bine... Dacă dumneata, ni-i spune. Boierul: De îndat’ vă povestesc Și pe toți va lămuresc. De sute de
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
este cunoscut ca „orașul cu poeți„ și cu mulți artiști plastici zic eu. Vernisajele expozițiilor aveau loc exclusiv la Casa de Cultură a Sindicatelor, care deține o sală de expoziții încăpătoare cu posibilități de extindere în holul teatrului de la etaj despărțite doar de o ușă. La saloanele de toamnă erau mereu invitate personalități cunoscute în lumea artelor, la care se alăturau conducătorii locali ai instituțiilor statului, iubitorii de artă și snobii. Fiecare expoziție mai importantă, și slavă Domnului erau destule, se
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
la douăzeci de ani. Familiile musulmane erau exceptate deoarece copiii lor nu puteau deveni sclavi. Copiii considerați ca fiind cei mai buni atît ca inteligență cît și ca aspect fizic erau trimiși în grupuri la Constantinopol, unde erau examinați și despărțiți. Cei mai promițători rămîneau în capitală, unde primeau o educație în mai multe domenii, desemnată să-i pregătească să devină viitorii administratori ai statului și membri de încredere ai casei sultanului. Ceilalți erau trimiși în Anatolia să locuiască în gospodării
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
foarte rar prinde postul de radio Chișinău. îi spun că sunt 82 de ani de când Sfatul Țării de la Chișinău a luat hotărârea unirii cu țaramamă, România: „știu, știu, știu, știu, răspunde măicuța, dar unde-i hotărârea, până la urmă noi tot despărțiți suntem!(două țări române care din păcate, continuă să fie despărțite cu sârmă ghimpată). Nu pot, sunt bătrână și atâția ani și atâta scârbă! Mă gândeam, poate m-oi duce să-l mai văd o dată. Dar mă tem că nu
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
post pe care îl ascult în fiecare zi de când mi s-a permis să am în celulă un aparat de radio. Despre mine, ce aș putea să Vă spun? Sântem toți cei 4 încarcerați în același penitenciar din or. Tiraspol, despărțiți însă în diferite celule. Ne este interzis să ne vedem și să ne scriem unul altuia. Dar îi mai ducem de nas și, când ne trebuie , ne vedem, fiindcă regimul smirnovist are putere acolo, undeva prin centrul Tiraspolului, pe la periferii
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
timpuri pe care le îndură Basarabia. Niciodată n-au fost atât de crude, atât de perfide dușmăniile străinilor, cum se manifestă astăzi, dacă s-a ajuns să reușească stăpânirea străină de a despărți un neam întreg în două și partea despărțită să nu recunoască că sunt români—unii dintre ei, mai rătăciți. Acesta este cel mai mare holocaust care poate fi înregistrat în istorie. Asta-i părerea mea și n-o spun doar eu. O spun toți oamenii de știință ai
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Existam pe cele două maluri ale unei ape pe care eu, cel puțin, o credeam un lac mare - totuși, un lac. Îl treci cu o barcă. Descopeream însă că între noi era, la propriu și la figurat, Atlanticul. Ne țineau despărțiți nu numai un ocean, ci și o infinitate de cuvinte. Și nu era vorba doar despre tehnologia spațială. În nenumărate alte domenii nu se puteau întocmi dicționare, deoarece abia le bănuiam cuprinsul. Limba o învățam noi cum o învățam, însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Crăciun 1954. Iartă-mă! Te sărut, Ticki Legătura lui Ticki cu Gilda luase sfârșit... Când se mutaseră cu doi ani în urmă în acel apartament de lângă Piața Amzei, camerele lor, deși alăturate și dând amândouă pe același living, erau totuși despărțite. Prin urmare, au obținut aprobare de la sfat, au chemat zidarii și au spart peretele despărțitor, creând o arcadă mare, ce făcea din cele două camere de fapt una singură. La un moment dat s-au certat însă. și din nou
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
consătenilor în sarcina ce și-o asumau când erau unși cu titlu de primar, pentru a le prezenta interesele. De aceea suntem nevoiți a recunoaște că tabelul nostru cu primarii satelor Oprea, Streza și comunei Cârțișoara, după cum erau uniți sau despărțiți e pasibil de serioase amendamente, fapt pentru care cerem îngăduință din partea cititorului. Vom prezenta deci situația, așa cum am putut-o reconstitui din arhivele ce ne-au stat la dispoziție. În Oprea: Pădurar Ion 15 iulie - 1 decembrie 1907 Miclea Nicolae
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
nici un semn de viziuni sau priceperi. O dată terminată liturghia și mai apoi în odaie, șm-am simțitț fiind cu totul lipsit de orice ajutor, fără să pot avea nici un gust pentru mijlocitori și pentru Persoanele dumnezeiești, ci atât de departe și despărțit, ca și cum niciodată n-aș fi simțit ceva dintr-ale Sale și ca și cum nu-mi va mai fi dat să simt vreodată; mai mult, îmi veneau niște gânduri, ba împotriva lui Isus, ba împotriva altcuiva, aflându-mă atât de tulburat din pricina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ceva de sub unghii, mici fărâme închipuite de mizerie. Își ridică privirea unul către altul, apoi se sărutară fără a se feri de cineva. - Aș vrea să fiu cu tine tot timpul, să vină ziua aceea când nu vom mai fi despărțiți, zise Valentin. - Da, dar nu înainte de face cunoștință și părinții noștri. În următoarea secundă, buzele lor se întâlniră, contopindu-se de plăcere. Fața lui căpătă o culoare mai roșie, înnebunit de dorință. Îi prinse cu delicatețe mâinile mici în mâinile
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
am încălzi o singură odaie ziua, și seara am trece-o din odaie în odaie câte o oră, înainte de culcare. De-ar trece iarna cu toate primejdiile ei de îngheț felurit! Cineva îmi spunea că s’ar putea să fim despărțite pe 20 de ani! [...] Monica, iubită, dorită și neașteptată, ce frumoasă e azi odăița ta! Divanul tău, pe care îl ocup ca să-l apăr, va avea, dacă vei mai veni, când vei mai veni, o altă culoare - îl voi schimba
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de fiecare dată suntem amenințate cu exclu derea din partidul fuzionat. Cred că în curând... Dar, vai, de ce să te îngrijorez și mai mult, de vreme ce chiar fără asta avem amândouă durerea noastră dragă: despărțirea și teama că vom fi definitiv despărțite. Într-o seară când nu mă gândeam decât la lucrul ăsta, am deschis cartea pe care o citeam înainte de culcare și uite prima frază care mi-a sărit în ochi și mi-a strâns inima: „Nu te mai încăpățâna până la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]