782 matches
-
scumpe foc! Cântecul unui cocoș trâmbiță o dezmințire. Femeia, înțelegînd aluzia, urmă: - Ținem cîte-un cocoș și cîte-o găină pentru clocit, acumgăinile au căzut cloști și nu mai ouă. Puii, când ies, îi vindem să plătim și noi dările. Situația fiind desperată, se ținu un scurt consiliu între pietrar, gazdă, nevasta acestuia, fetele lui, de treisprezece și zece ani, soacra, a cărei rezoluție fu de a se dibui ouă și brânză la câteva babe care se presupunea a mai fi având. Fetele
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
puțin prezența lui Gulimănescu. - Vii mâine la consiliu? Îl întreba un coleg. - Se poate să nu viu?! Avea de altfel aprehensiunea vagă că o lipsă poate să-i atragă vreo reținere din salariu sau pierderea unui beneficiu, și Gulimănescu era desperat când, spre exemplu, lipsise de la o recepție urmată de bufet. - M-a ținut pe loc un individ, se căina, și am întîrziat.Filozofia explicită ori numai semiconștientă a lui Gulimănescu era "a nu pierde nimic", a pune mâna pe cât mai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dublă pneumonie. Având în vedere vârsta, debilitatea, situația fu considerată completamente critică, și medicii consultați dădură sceptici câteva linii generale de tratament, lăsând pe poziție pe conferențiarul Conțescu. Acesta nu privea lucrurile cu ușurătate, însă nu era chiar așa de desperat. Un număr de zile nu era nimic de făcut decât a aștepta ca organismul să biruie faza critică. Conțescu ședea pe spate nemișcat, roșu și ceros totdeodată, și părea inert. Însă pumnii îi ținea strânși, și Erminia, păzindu-l, îl
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
contradicții între marile legi ale naturii cu o indispoziție fizică, care merge până la suferință. Dacă umanitatea ar fi redusă la a opta între două părți, dintre care una îi rănește interesele și cealaltă conștiința, nu ne-ar rămâne decât să disperăm în privința viitorului său. Din fericire nu astfel stau lucrurile. Și pentru a-l vedea pe Ariste revenind la superioritatea sa economică, cât și la superioritatea sa morală, este de ajuns să se înțeleagă această axiomă liniștitoare, care nu este nu
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
care nu se pretează la pantomima mea? În fond, nevoia mea de a scruta "absolutul" este la fel de aprigă pe cât este cea a lui Andrei, numai că, stilistic vorbind, eu sânt confiscat de un soi de "scepticism gascono-oltenesc": prefer să fiu disperat decât escrocat. La bursa valorilor mele, cultivarea precauției mefiente și grija de a nu fi păcălit ("calul" care e mereu în pericol de a-mi fi furat este însăși luciditatea mea) tind periodic să devină virtuți supreme. De aici senzația
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de degradați trebuie să fim noi românii, dacă până și maghiarii, poporul cel mai decăzut al Europei moderne, au ajuns să fie stăpânii noștri și să-și bată joc de noi în ședințele acelei adunăture ce se pretinde Cameră. Am desperat de mult de a cere de la români virtutea și demnitatea străbunilor, neci credem că am putea deștepta în el simțul cetățeanului Romei; dar neci că facem aicea apel la simțăminte de cari noi nu suntem capabili, ci numai la simplul
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
spre lumină, o piatră mai mult ce se adaogă la temelia edificiului social". Poate! Mai știi? Dar umilita noastră părere este că ar fi fost mai bine ca mai întîi să se dezmodestifice cunoștințele respectabililor câțiva juni, căci ceea ce ne desperează nu sunt pe atâta bătrânii pe cât tinerimea noastră. [18 iunie 1876] SERBIA ["LIPSA UNUI BIUROU TELEGRAFIC... "] Lipsa unui biurou telegrafic de corespondență și greutatea cu care ziarele noastre își procură noutățile din străinătate ne face ca mai întotdeauna să înregistrăm
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
instinctelor sale, e roabă pînteceului și unealtă în mâinile șarlatanilor de tot soiul, care știu să-i lingușească patimile rele, Iezuitismul a încercat a ținea clasele de jos într-un binefăcător semiântuneric, puindu-și drept țintă - nu cultura minții, căci desperase a scoate trandafiri dintr-o buruiană rea și menită orbirei - ci caracterul prin credințe metafizice. De aceea se va găsi preste tot că popoarele catolice sunt mai vesele și mai frumoase decât cele protestante, tocmai pentru că această biserică au abstras
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
urmă Karli va muri și mai înainte de asta o să mai avem încă un punct culminant. Știți ce este aia, un punct culminant? E ca o duminică în iad, este contrariul unui banc, o presimțire veselă a sfârșitului. KARLI (începe să dispere): Nu mai vreau în nici un iad mai mare. EA: Ia te uită, iubire, găgăuță ăla mai crede încă în iad. EL: Trebuie să recunoști, comoara mea, că azi te-am dus la cel mai bun spectacol pe care îl poate
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
poate convinge bătrânul tată. Dar decizia ei nu poate fi respectată, trebuie să rămână în tabăra grecilor, unde Diomede o curtează insistent. Până la urmă o va câștiga, nu fără ca femeia să regrete, cu durere, trădarea pe care o comite. Troil, disperat de pierderea celei îndrăgite, cunoaște un deznodământ identic cu cel din Il Filostrato. Rolul acordat destinului este primordial, zeița Fortuna guvernează totul și nimeni nu poate scăpa influenței ei pozitive sau nefaste.963 Întâlnirea lui Troilus cu Cresida este asemănătoare
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
poate convinge bătrânul tată. Dar decizia ei nu poate fi respectată, trebuie să rămână în tabăra grecilor, unde Diomede o curtează insistent. Până la urmă o va câștiga, nu fără ca femeia să regrete, cu durere, trădarea pe care o comite. Troil, disperat de pierderea celei îndrăgite, cunoaște un deznodământ identic cu cel din Il Filostrato. Rolul acordat destinului este primordial, zeița Fortuna guvernează totul și nimeni nu poate scăpa influenței ei pozitive sau nefaste.963 Întâlnirea lui Troilus cu Cresida este asemănătoare
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
dezbatere televizată acest gen de emisiune prosperă în care unul dintre participanți să își schimbe părerea sub povara argumentelor celor care îl contrazic? Sau o confruntare care să se fi terminat cu un acord general? În cazul acesta, trebuie să disperăm? În ciuda tuturor criticilor, nu s-a inventat nimic mai bun pentru a moși adevărul decât metoda socratică, adică maieutica, un dialog în care se succed întrebări, contraziceri, răspunsuri, pentru a ajunge din aproape în aproape la adevăr, la bine, la
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
mai bună înțelegere a gândirii domniei sale transcriu aici exact un citat din excepționalul său articol: „Dacă v-ați îndopat în neștire cu pâine, cartofi, fasole, margarină și s-a întâmplat nenorocirea de a vă face cât tancul rusesc, nu disperați. S-au pus la punct, la nivel guvernamental, diete și pentru oamenii săraci, sau pensionarii cu pensii mici. Nu trebuie să visați și noaptea la o bucată de carne de vită sau la un pește cât o fi el de
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
retragă rușinos pe Muntele Mare. "Atât a fost de brav Roman!", râd de el locuitorii din nord est. "Când vorbesc documentele, armele ar trebui să tacă!" repetă plin de înțelepciune Majestatea Sa Keops al XXIX-lea, regele din Rolanda (Rülland), disperat că se află descoperit, întrucât tocmai acum glorioasele sale armate se găsesc departe în sud, unde au fost trimise să anexeze Republica Zo'kuku. Documente străvechi dovedesc fără putință de tăgadă că Republica Zo'kuku aparține de drept Rolandei. (15
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
Considerații de profesionist al pedagogiei, posesor al unei vaste experiențe în acest domeniu și pregătit să abordeze critic realitățile respective. Un aer melancolic plutește peste unele pagini, scrise pesemne la contactul cu aspecte deloc entuziasmante ale lumii noastre. Autorul nu disperă însă, găsind mereu o cale de transgresiune a impasului. Lumini și umbre se îngemănează peste tot, dar sfârșesc prin a nutri un discurs pozitiv, născător de speranță. O meditație preambulară despre lipsa de răsplată a muncii educatorului, înscrisă ca moto
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
retragă rușinos pe Muntele Mare. "Atât a fost de brav Roman!" râd de el locuitorii din nord est. "Când vorbesc documentele, armele ar trebui să tacă!" repetă plin de înțelepciune Majestatea Sa Keops al XXIX-lea, regele din Rolanda (Rülland), disperat că se află descoperit, întrucât tocmai acum glorioasele sale armate se găsesc departe în sud, unde au fost trimise să anexeze Republica Zo'kuku. Documente străvechi dovedesc fără putință de tăgadă că Republica Zo'kuku aparține de drept Rolandei. (15
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
eliminarea ostilității. Acest concept îți oferă timp de gândire în situațiile când cineva se poartă neașteptat de ostil cu tine. CAP. 5 Gambiturile de Început: Cumpărătorul Ezitant și Vânzătorul Ezitant Imaginează-ți că ai o barcă cu pânze și ești disperat să o vinzi. Când ai cumpărat-o a fost foarte amuzant, dar acum nu mai ai timp deloc să ieși pe mare cu ea, iar taxele navale și de întreținere sunt foarte scumpe. Este duminică dimineață și ai renunțat la
[Corola-publishinghouse/Science/2304_a_3629]
-
înainte cu 79 de milioane de dolari. Și pentru că era chiar lânga proaspătul achiziționat Hotel Plaza, nu mai avea nevoie de el. Alan Bond, un milionar australian, și-a manifestat interesul de a cumpăra hotelul, iar Trump, chiar dacă era foarte disperat să vândă, tot a vrut sa folosească tehnica Vânzătorului Ezitant. „Vai Alan, nu St. Moritz. Este proprietatea mea preferata. N-o voi vinde niciodată. Vreau să o păstrez pentru copiii mei. Toate celelalte proprietăți sunt de vânzare, ofertează și ne
[Corola-publishinghouse/Science/2304_a_3629]
-
ale Cirenaicii, dar ce au ei în comun? Ce anume propovăduiesc ei, ceva care să poată constitui o școală structurată, coerentă și demnă de acest nume? Din păcate, nimic. Mai rău: Hegesias, de exemplu, trece drept un pesimist înnăscut, un disperat de primă clasă cu retorică eficace și perfidă, în așa măsură încât i se pune în seamă o epidemie de sinucideri care l-a determinat pe Ptolemeu să-i interzică învățăturile. Nu prea vedem cum Hegesias și ai săi pot
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
îi detestăm pe străini, biete ființe care s-au realizat” (22 februarie 1991 Ă 582). Or, poziția aceasta, a detestării străinilor, este înainte de toate poziția lui Cioran, care nu-i implică deloc pe români. În fine, de observat și altceva. Disperat de neputința românilor de a fi și de a face istorie, Cioran le neagă violent, în tinerețe, rațiunea de a fi. Timpul i-a vindecat această ură, dar dacă într-o vreme transformase anonimatul în orgoliu, acum tonul alb ascunde
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
totul pentru a se despărți, Cioran acordă imposturii (și, prin urmare, ipocriziei) nu sensul unei mistificări deliberate, ci expresia existențială a unui neajuns. Vidul pe care și-l radiografiază este consecința acestei neputințe de a fi ceva. În fața acestei fatalități, disperă și, uneori, privește cu acea seninătate definitorie pentru umor, care e, deopotrivă, detașare și ruptură de sine. În fond, lipsa de convingeri, de credințe, de crezuri atrage după sine o desubstanțiere a sinelui până la conștiința propriei stranietăți. E dezamăgit că
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
sincere cu oamenii, își spune, cu siguranță că m-aș fi lipsit de ideea de Dumnezeu” (I, 161). Așa, rămâne să se salveze căutându-l pe Dumnezeu. Căutând harul extazului. Dacă trăiește singur, ca în pustiu sau în peșteră, Cioran disperă: „Aproape nu mai pot înainta în deșertul meu, mă simt complet steril, blocat în punctul cel mai de jos al ființei mele. Doar harul ceresc mă mai poate salva. Cu condiția să am puterea să-l implor sau măcar să-l
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
dau cu nasu de ce-au scris alții despre mine... Gh. P. doi: Mai rău e că poți să dai cu nasu de ce-ai scris tu despre alții... Asta-i mai rău... Gh. P. unu: N-am scris nimic desper nimeni. (aruncă dosarele pe masă) (se urcă pe miniscenă) Gh. P. doi: Asta-i foarte bine... (insinuant) Chiar foarte bine... Gh. P. unu:...Sau ... dacă... da... bine, așa e... am scris niște note de relații...; le-am scris pentru că așa
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Obiectiv nr. scapă din strînsoare și se vede că "pistolul" era doar degetul plutonierului; Plutonierul se amuză) Ce, te-ai speriat? Îmi pare rău... scuză-mă...(Obiectiv nr., cu sacoșa în mînă, se precipită spre WC) După cît e de disperat, sigur s-a pișat pe el! Sursa dublă: (către Plutonier) Auzi... vreau să te întreb ceva... Plutonierul: Zi, hai, zi. Sursa dublă: După ce făceai... ce făceai, cum puteai să mai trăiești? Plutonierul: (liniștit) Păi uite cum...: intra unul cărăușul îi
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
-l omoare în turn, își da firește seama că este pierdut, însă nu este dispus să cedeze fără luptă și scena în care se luptă cu ei, folosindu-se chiar de lanțurile sale, este un moment de emoționantă teatralitate. Clarence disperă și încetează orice împotrivire abia în clipa în care află că ucigașii au fost trimiși de propriu său frate, Richard. Dar își păstrează întreaga noblețe până și în deznădejde, îndemnându-și asasinii să-și facă "datoria". Un moment de mare
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]