596 matches
-
transfigurează împletind vremelnicia lor în canavaua de aur a ideii divine. Limitat în istoria de demult și în locuri streine de noi, obiectul pur omenesc al acestei arte plutește azi în văzduhul frumuseții ca o nacelă atârnată de o aeronavă. Despuiat de prestigiul olimpic, care îl scaldă încă în azur, elementul istoric sau legendar al acestor fabulații n-ar mai avea nici un interes pentru noi. Omul e slab, omul nu e puternic ca zeii iată leit motivul acestei arte! Și sâmburele
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a individului sau a unui grup, reflectată ori nu în acțiunea lor publică, politică. în sensul ei cel mai tare, secularizarea înseamnă reducerea realului la un singur nivel de realitate. De la cosmologia secolului al XVII-lea înainte, universul devine uniform, despuiat de ierarhie calitativă. Devine infinit, dar omogen în infinitatea sa, funcționînd pe tot întinsul său după aceleași legi cantitative, fără diferențe de nivel ontologic, fără nici o speranță de a da acces către alt plan de ființă. Dacă, pînă la începuturile
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
fiind, distanța între divin și lume riscă încă o reducție: își vede maiestuoasa obiectivitate subordonată subiectivităților particulare. Nu apare cu atît mai netă, prin contrast, necesitatea de a (re)gîndi articularea dintre subiectivitatea persoanei umane și obiectivitatea nelumească a divinului? Despuiată de obiectivări, obiectivitatea lui ni se oferă astăzi într-un mod mai discret decît în orice altă vîrstă și totodată fără văl. Nu mai există forme sociale sau ideologii dominante care să îi servească drept garanție sau dovadă, dar nici
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
configurație și să nu ți-o reprezinți înaintea ochilor, ca să nu cazi în afara frumosului adevărat spre cel care este numit frumos datorită unei participări obscure. În schimb, forma neconfigurată este frumoasă, fiind formă pură, chiar și în măsura în care tu vei fi despuiat-o de orice configurație (...). Așadar, frumusețea primordială și supremă este lipsită de formă" (ibidem, VI, 7, 33, în op. cit., p. 339). 11 "Este puterea oricărui lucru, floare a frumosului, frumusețe care creează frumusețe" (Plotin, Enn. VI, 7, 32, în op. cit
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nu sunt de față" (Simone Weil, Greutatea și harul, ed. cit., pp. 178, 81). 14 Despre neînserata iubire (PD), p. 227. 15 Prima oară (E), p. 106. 16 Alb, veșmântul (PD), p. 252. "A te goli de lume. A te despuia de domnia imaginară asupra lumii" (Simone Weil, op. cit., p. 49). 17 Balada splendorii (E); Athanatos (E), pp. 120, 158. În "adiere de vânt lin și acolo va fi Domnul" (3 Regi 19, 12). 18 Despre poezie (E), p. 146. 19
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
veche populație românească din sudul Moldovei, care era organizată politicește încă din secolul al XIII-lea, și înclină spre părerea că ar fi în realitate vorba de un trib al cumanilor. Tot astfel, într-o încercare de totală obiectivitate, el despoaie și pe cnezii, care conduceau satele românești, de ipotetica lor romanitate, îmbrățișând teza că acești chani tătari nu erau în realitate decât niște hănișori tătari. Meritele incontestabile ale lucrării de față nu sunt de fel umbrite de unele deficiențe minore
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
de a le reda pe acestea în termeni puternic ideologici; în acest caz, inamicul nu ocupă un teren identificabil pe hartă, ci este mai degrabă un "celălalt" nebulos și amenințător, o proiecție a unor anxietăți politice și culturale care sînt despuiate de bazele sale istorice și sînt plasate în anumite regiuni ale lumii în termeni generali, superficiali, în esență mitologici." (ibid.: 246) Aceste reprezentări ale arabilor în cinematografia hollywoodiană sînt extrem de rasiste și înspăimîntător de asemănătoare cu reprezentările evreilor din filmele
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
înseamnă că a uitat cum i-a ridicat Mântuitorul nostru demnitatea preoțească la maximum, în ziua înjosirii Sale de pe Calvar. „Astăzi mai mult ca niciodată - scria revista Sacerdoti adoratori (Preoți adoratori) - e nevoie de preoți care să știe să se despoaie de sine, să fie capabili să ajungă până la trăirea respingătoare a unui număr imens de săraci deziluzionați și înșelați de maxime perverse, înzorzonate de libertate și de revendicări. Preotul trebuie să iasă din parohie și să meargă în căutarea atâtor
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Munte, ci, în primul rând, este faptul istoric al «Cuvântului care s-a făcut trup» pentru noi oamenii și pentru mântuirea noastră (In 1,14); totul s-a desfășurat în jurul faptului istoric; aș putea să spun că, dacă ipotetic, ați despuia Evanghelia de partea didactică și ați lăsa faptul istoric al lui Cristos în Întrupare, în Viața, Pătimirea și Învierea Sa, Evanghelia ar fi la fel de egală și, în acea mare realitate, ar purta în sine, ca o consecință logică, toate cuvintele
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
instrumente ale mântuirii noastre? Oh! da: Dacă cineva nu-l iubește pe Domnul, să fie anatema!» (1Cor 16,22). 104. Cea mai mare șansă de mântuire a omenirii din toate timpurile Erau acele vremuri în care o erezie diabolică îl despuia pe Dumnezeu de dulcea Sa paternitate, pentru a-L transforme într-un stăpân autoritar, iar Isus intervenea să-I revendice adevărul și drepturile iubirii Sale. Începeau să apară la orizont alte curente de gândire, care aveau să introducă în viața
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
pe care i-o atribuie lumea. Să ne încredem în Providența divină. 7) Sentire cum Ecclesia Catholica - și să-i trăim catolicitatea, dezlegându-ne de orice prejudecată particularistă și nu numai, ba chiar slujind pentru cauza sufletelor și a binelui, despuiați de orice spirit al închiderilor egoiste, în contrast cu marea poruncă a unității sufletelor și ale inimilor pe care Domnul ne-o cere. 8) Să promovăm fraternitatea dintre popoare, în marele concept al paternității comune a lui Dumnezeu și a Răscumpărării; să
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
facă nimic până nu se gândește de zece ori. Ticăloșii, toți Încheie căsătorii avantajoase, care le aduc teritorii și putere. Bertold cu Welfa Sophia, Conrad țintește la moștenitoarea burgundă, așa se vorbește peste tot. Satana asta blestemată, care m-a despuiat de bunul meu... Acum le mai trebuie și Zürichul... Da, ai dreptate, bas tarda trebuie să moară cât se poate de curând. Sau mai degrabă să se căsătorească. și asta ar fi o soluție... — Să se căsătorească? Ce prostie mai
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ani ce nu mai are dorințe pământene, nu mai este posedat de ambiții de devenire. El își dă seama că nu mai are mult de staționat printre cei vii și că îi va părăsi exact așa cum a și venit: adică despuiat de orice bunuri materiale, oricât de scumpe i s-au părut la un moment dat. Înțelegând toate acestea, un astfel de bătrân a devenit un înțelept. Un înțelept neînțeles de cei din jur, stăpâniți în continuare de demonii posesiunilor și
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
și mai modestă: a Șoricelului. În trecere, toată lumea atingea micuțul transportor al nobilului rege-copil. În stânga și în dreapta acestui drum ce conducea spre curățenie, pe jos, oameni în meditație. La altar oficia un om - nu știu cum să-l numesc, ca să nu greșesc - despuiat până la brâu. Acesta primea din mâinile credincioșilor florile și dulciurile aduse drept ofrandă. Atunci mi-am dat seama că noi intrasem cu mâinile goale. Stânjenit, m-am uitat în jur și am observat că toată lumea avea câte ceva de oferit. L-
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
și picioare ca bețele, obraji scofîlciți și capete tunse, ca de copil, piele murdară, cu erupții și plăgi ce păreau tatuaje savant organizate, toate acestea încălzite de un soare blînd, care era totuși al unei zile de iarnă. Unii se despuiaseră de tot, ceea ce am simțit-o ca pe o provocare. Într-o clipă, ultimele țoale care mă mai legau de pușcărie zăceau azvîrlite pe fundul gropii. Dîrdîiam de frig, dar nu-mi păsa. Luam apă în pumni, mi-o aruncam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de-a dreptul. Cu asta se ocupau țiganii lui Știrbu de lângă Vergului, luau trăsuri nefolosite, înlocuite tot mai des de bogătași cu mașini scumpe, le dădeau jos toate dantelăriile și pernele, toate ornamentele și mai ales fierul, dacă era, le despuiau și le pregăteau pentru amatorii de curse, dornici de adrenalină, care se luau la întrecere pe un traseu destul de mare. De pe Cățelului, de unde se dădea startul, ieșeau într-un drum de câmp, ieșeau chiar puțin din oraș, să fi fost
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
lui, care vor mutila istoria, venerând eroii unei singure părți, lăsând învinșii, ca de obicei, oricât de bravi și mari, să fie sortiți uitării. Te-ai stins poate la timp, înainte de începutul sfârșitului nostru, al visătorilor care au încercat să despoaie lumea de prejudecăți și ură, învăluind-o în singurul lucru care a contat pentru noi vreodată : dragostea. Iubirea care a arătat lumii că e loc pentru toți și nicio bătălie, în afară de cea cu tine însuți, pentru a deveni mai bun
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
a suporta acest „rău” de neocolit și, În primul rând, printr-o cosmetizare uneori stridentă În a „uita” de clipa sau ceasurile „dezagreabile” ale sfârșitului. Moartea, prezența și procesul ei „excluse” din viața de zi cu zi și din preocupări, despuind-o de aura ei magică, solemnă, sub care a patronat secole. Moartea, retrasă În clinici Închise și În noile camere de tortură „de catifea” ce au devenit stațiunile de reanimare, a devenit o „non-existență”, iar muribundului i s-au răpit
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
suavă, adăugată de posteritate acestui patchwork de parabole în care morala reduce anecdoticul la aproape nimic. Mă aflu adică în situația melomanului nevoit să judece o operă muzicală numai după libret. Luată ad litteram, fără vibrațiile execuției, Scriptura ne parvine despuiată de frisoanele în clar-obscur pe care o sută de oratorii și recviemuri având ca subiect patimile lui Isus, o mie de Fra Angelico, Rembrandt, Caravaggio sau Rouault le-au introdus printre rânduri și care acompaniază cu ritmuri de farandolă episodul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
o paporniță, sau a rătăci printre colonadele pseudosinagogii din Capernaum e ca și cum ai sta tot timpul posomorât într-o noapte de chef ori ai sărbători sederul de Pesah în bucătărie în tête-â-tête cu un castravete. Așa ceva nu se face. Izolarea despoaie felurile de mâncare și pietroaiele de prestigiul lor. Bietele sanctuare nu se impun de la sine: impunerea lor e o chestie de asociere, dacă nu cumva ține de halucinațiile colective. Aceste monumente nu stau în picioare decât datorită poveștilor cu care
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
că în trei zile au murit în Lovcea peste 70 de oameni 30 localnici și 40 soldați. Tot eri, ofițerii au făcut o recunoaștere în urmă și au găsit bolnavi căzuți în lungul drumului unii muriseră, alții mureau, Bulgarii îi despuiaseră de arme și muniții, și câni hămesiți îi pândeau și le așteptau sfârșitul cu limbile atârnate. Holera, grozavă și înfiorătoare, începe să râdă hidos în preajma noastră. Azi pleacă la Dunăre ofițeri bolnavi: maiorul Mihăescu, sublocot. Chirculescu ș.a. Vremea e frumoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Într-o pastă a conexiunilor limbajului, intraductibilă, intransmisibilă în alte idiomuri în întreg spectrul său de nuanțe, de subtile savori: Creangă, Caragiale, într-un fel Eminescu, mai cu seamă Arghezi. Cum să-l traduci pe Arghezi reducându-l la noțiuni, despuindu-l de veșmântul de abur al zicerii sale geniale? Cum să-i păstrezi finețurile pentru cineva care nu ne cunoaște bine limba? Îmi spunea Blaga, apreciindu-l în acea clipă din toată inima: "Arghezi e cel mai mare creator al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
le-a făcut slujba de sărbători. În lagăr locuiau 100 într-o baracă neîncălzită pe gerul cel mare, tremurau toată noaptea, deși aveau două pături de om. La 15 zile le dădea baie sau, mai bine zis, duș. După ce îi despuiau, îi băgau sub stropitoare și îi lăsau să tremure goi până ce le aduceau hainele și rufele lor de la etuvă. Nu era de mirare că petreceau jumătate timpul în spital și că cei mai slabi se tuberculozau. Ca mâncare: 1/3
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de lemn prăsiseră. Doamna Zincuța Manu avea de vecin pe col. Pfeiler, care locuia în casele Lukasiewicz; acesta i-a bătut copiii și i-a împușcat cei doi câini din curte, fiindcă făceau prea mult zgomot. Zincuța l-a fotografiat despuiat pe balconul unde nu se sfia să se arate, ca să se răzbune de purtarea lui indecentă. Numai trădătorii și servilii o duceau bine. [De frontul francez spuneau: „Ein Feuerorkan“.(Un uragan de flăcări (germ.).)] (Ediția I, 1937, p. 209.) alex
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
emoție nouă, senzuală, elementară și obscură, resimțită chiar În paginile memorialu lui; „cubismul“, În sfârșit, avea să dezlănțuie cumplitele sale ravagii printre câțiva pictori, sculptori, dar, mai ales, printre arhitecții noștri, care, Încurajați de tehnica sumară a betonului armat, au despuiat Bucureștii noștri, acest oraș al grădinilor, de orice farmec propriu locului și climatului, ba insinuându se chiar, cu mobilierul „cubistic“, până și În locuințele cele mai modeste, Încă cu igrasie, fără baie, fără electricitate, cu bucătă ria și privata din
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]