715 matches
-
și vechile-I haine chinezești, părăsise carnea care îl făcea să sufere și să se refugieze în lumea umbrelor rătăcitoare, antrenând, mi se părea, și propria-mi umbră pe urmele lui. Dar trupul Îi căzuse aici, insensibil și imobil. Mușchii destinși, venele, nervii, oasele se pregăteau să putrezească și să ofere o hrană suculentă viermilor și șobolanilor din măruntaiele pământului. Iar eu, eu trebuia să petrec o noapte lungă, obscură, rece, fără sfârșit în compania unui cadavru, în această cameră asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cu striuri; licoarea aia neagră, uleioasă, prinsă în forma clasică, te ducea cu gândul la încăperi spațioase, deschise, privind prin ferestrele înalte printre copacii bătrâni, unde adia un vânt văratic și mama se sprijinea de pernele unei canapele, atât de destinsă și total abandonată stării ei, de parcă ar fi purtat o rochie de seară ușoară, iar aroma țigării ei umplea camera cu minarete și palate în dosul zidurilor înalte. De cele mai multe ori rămâneam și eu exclus, o priveam, fără să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pe cale să se nască, ar fi fost nepotrivite, probabil, În Lumea Nouă, țara-continent care, cum spune Gertrude Stein, este „veche” doar și tocmai pentru că a intrat prima În secolul XX. Poate și din acest motiv, America permite o estimare mai destinsă a modernității, asupra căreia și-a pus o amprentă decisivă. Mobilitatea, energia histrionică, pionieratul și prospețimea anistorică nu prea Îngăduie aici răgazul retrospectivelor interogative. Supremația autoritară a prezentului „face”, reface și redefinește continuu, firesc, civilizația. În democrația populară, multirasială a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
vedere al unui profet nihilist și apocaliptic, era, credeam, tocmai relația dintre entuziasmul juvenil față de barbarie și scepticismul statornic față de civilizație, progres, democrație. Nu s-a ajuns la astfel de prea complicate și importante chestiuni. Părea pregătit pentru o seară destinsă, mozartiană, ca primăvara drogată de frumusețe a Parisului. Privirea și gestica sa, cerând și dăruind admirație, se Îndreptase, cu delicată vibrație cavalerească, spre Cella... Conversația n-a fost lipsită, totuși, mai ales la Început, de sarcasmul care Îl consacrase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Mi-e rău. MINISTRUL: Leag-o cu cablul de la telefon ca să nu se zbată. Ăia trebuie să fie pe scări. JENI: E destul de strîns? MINISTRUL: O să vedem imediat. Deschide-le ușa. Nu uita să zîmbești. JENI: Încerc... MINISTRUL: Mai larg, mai destins. E ziua Europei. E sărbătoare! Dacă scăpăm de chestia asta trebuie să-mi faci o cafea dublă. Fără zahăr, fără frișcă, fără otravă. JENI: Au venit! Doamne-ajută! PATROANA: Ajută! Ajută! MINISTRUL: Taci! JENI (Către sală ca și cum acolo s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Cît... crezi... că... a durat toiul... Re...voluției? EFIMIȚA (repede): Întreabă-mă să te-ntreb. LEONIDA (fulgerător): Cît-crezi-că-a-durattoiul... (rar) Re-vo-lu-ți-ei? EFIMIȚA (repede): Întreabă-mă să te-ntreb. LEONIDA (urlat, milităros): Cît' ezic' a' urat' oiul Re'oluției? EFIMIȚA: Așa, bobocule! (destinsă) Cît crezi că a durat toiul Revoluției? Eeei? Întreabă-mă să te-ntreb. LEONIDA (cîntat): Pînăăăăăăăăăă... searaaaaaaaa? EFIMIȚA: Ei aș. Ce'ști copil? LEONIDA: Pînă...seaaaa-ra?! EFIMIȚA: Trei săptămîni de zile, domnule! LEONIDA: Ei aș! EFIMIȚA: Ce'ești copil? Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
2. De nada3. Încinsă cu un șorț alb, Amalia începe să pregătească tacticoasă micul dejun. Schimbă câteva fraze banale cu Antonio, făcând unele observații asupra drumurilor proaste și a căldurii excesive pentru luna iulie, apoi deschide radioul. Se aude vocea destinsă a crainicului: "În dimineața aceasta un program special de muzică. Pentru început vă invităm să rememorăm acordurile tangoului Silencio prin vocea nemuritorului Carlos Gardel." Ritmurile melodiei se aud încet în cameră și Amalia răsucește butonul volumului mai tare. Cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
interes a unei persoane, sau invers, pentru un oarecare interes să se încerce intrarea în grațiile mele. Totul e mai simplu când îndepărtezi din viața ta tot ceea ce nu contează cu adevărat. Cât despre moarte... Începe să râdă cu poftă, destins, acoperindu-și din când în când gura cu palma. Culmea ironiei e că doamna cu glugă neagră și coasă începe să-ți fie chiar simpatică. E și ea o simplă slujbașă cu program de lucru permanent. Nu tu concediu, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
o revistă de afaceri și băieții sunt dispuși să mă angajeze pe un post de redactor, dar nu mă grăbesc să semnez contractul, deși băieții sunt de treabă și atmosfera de la publicația lor mi s-a părut foarte plăcută și destinsă, cu totul altceva decât la fițuica aia toxică a Lumânărescului. Mai prospectez, mai caut, să văd ce oferte se vor mai ivi... Bravo, îți doresc mult succes, îl felicită Arm, dar fără vioiciunea ei obișnuită și fără prea mare entuziasm
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
secunde mai târziu, când își aruncă privirea înapoi, văzu că ei dispăruseră într-unul din dormitoare, lăsând-o în cameră numai pe Leej, Femeia Prezicător. Ea se oprise pe loc și-acum se uita direct la el. Pe fața ei destinsă, cu trăsături plăcute, se citea un ușor zâmbet. Leej, femeia care ghicise viitorul, de pe planeta Yalerta; Leej cea brunetă, care i-ar fi putut spune câte ceva despre ceea ce-i rezerva viitorul. Tocmai când el se gândea la lucrul acesta, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
obiecte înainte chiar de a se acționa pe M. Eminescu, după cum se constată din lucrările aflătoare la dosarul cauzei. Aceste fiind, domnule ministru, relațiunile ce vă pot da în afacerea de față, vă rog să binevoiți a primi asigurarea prea destinsei mele considerațiuni. Primul-procuror D. Alexandresco Dom. sale Dom. Ministru Cultelor și al Instrucțiunei Publice XII DOSARUL PRIVITOR PE MIHAIL EMINESCU pentru. sustragere conf. art. 204 C. P. 1876 octombrie 20 N. 3297 N. 152 DOSARUL PRIVITOR PE MIHAIL EMINESCU pentru
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
autor român. Deocamdată, doar cinematografia românească ne-a scos cu adevărat în evidență peste tot în lume. Literatura abia face primii pași. Viena e culturală, e curată, prosperă, bine administrată - nici nu mă așteptam la altceva -, dar e și veselă, destinsă, permisivă... E un oraș relaxat, dintr-o țară cu care, orice s-ar zice, istoria a fost destul de blândă în ultimii cincizeci de ani. Cu câteva zile înainte de sosirea mea acolo, tocmai murise Kurt Waldheim, fost secretar general al O.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
am avut șansa să mai fim câțiva ani și colege de cancelarie. Desigur că parte din ceea ce numim generic „tact pedagogic” îi poartă amprenta în ceea ce mă privește. De la ea am învățat, am împrumutat spiritul ludic în activitatea didactică, atitudinea destinsă, senină și zâmbitoare în fața elevilor, în ciuda problemelor care uneori macină viața privată. Poate ar fi cazul să vi-o și prezint pe Doamna mea. Se numește Aurica Pintilie și a fost prima figură din cadrul școlii care și-a pus amprenta
Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Diana Mazga () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1860]
-
ei, ne cere să fim altceva decât felul în care suntem? Cum se face că ceva, care ne apare din exterior, provoacă în noi o deviere de atitudine care ne face să fim atenți altfel decât suntem atenți în mod destins. Aici, adică în intenție, ni se atrage atenția asupra a ceva la care atenția singură nu este satisfăcută; și, în acest caz, se cere o deviere dirijată a actului de atenție, ca și cum am supraveghea constant însuși actul atenției. Când această
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
fac cererea, și mă trezesc invitat, peste niște zile, la Casa Studențească, unde primesc biletul de vacanță. La Costinești, ca de obicei, am stat mult mai mult decât era prevăzut într-o serie, care dura, parcă, două săptămâni. Atmosfera era destinsă, mulți străini veniseră în tabără, când cad ca din senin intrarea rușilor în Praga și discursul lui Ceaușescu împotriva invaziei. Eu eram, ca întotdeauna, cu mai mulți prieteni și ne vedeam, seară de seară, cu o echipă de muzicanți cehi
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
însă că astăzi, datorită neașteptatelor evenimente, va putea mânca pe săturate, fără să se mai supravegheze. O privește de aceea cu plăcere pe micuța cumnată, care își savurează și ea felia de tortă cu șocolată ; în această clipă este mai destins ca oricând, îl înseninează bucuria unui școlar ce aude sunând de recreație. Nu mai este silit să susțină conversația și va avea destulă răbdare până când Profesorul își va regla afacerile cu consoarta... — Sophie... ai auzit, nu ? Sophie nu i-a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
păducel ? Soarele pune o pată orbitoare pe blana care nu se mai vede tărcată - i s-au dizolvat și dungile în lumină -, ci licărește ca un nisip întunecat, prețios și viu. Ooo, de ce oare n ai sta acum la umbră, destins, pe o bancă la Șosea, ascultând șuieratul păsărilor, căutând să prinzi o privire ștrengară strecurată prin geamurile unui cupeu ce gonește grăbit, așteptând în liniște să se facă ora când au să apară toți musafirii ? Voulez-vouz nous faire l’honeur
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
displace profund. La toate acestea mă gândeam când l am văzut pe Titi, înainte ca el să mă vadă. Cobora încet treptele, cu ochii la blestematul de motan Pițurcă, pe care îl auzisem mai demult că fluieră ca să ademenească păsări. Destinsă și liniștită, așa cum îmi place să fiu, m-am apropiat, fără măcar să-i fac vreun semn ; fiind sigură pe sentimentele ce ne leagă, eram convinsă că nici condițiile neprielnice de a vorbi nu au să-l deranjeze. El avea un
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
când s-a întors după un timp, era de nerecunoscut : cu blana lucitoare, un ditamai Făt-Frumos al pisicilor. Trebuie să fi trăit prin pădure, pe la Herăstrău. Și a venit cu acest obicei : să fluiere ca să ademe nească păsările... Eram foarte destinsă și volubilă, ca atunci când trebuie să întrețin musafirii. Simțeam efluvii stranii în tot corpul, răurile îmi încetaseră, parcă cineva mi le luase cu mâna, atâta doar că, pe măsură ce înaintam pe aleile din grădină, pământul era tot mai ud. Presupun că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de cofeturi, ca să vadă ce este ascuns înăuntru. Un demon al curiozității, țâșnit ca un djin din fumul închis într-o sticlă. O irepresibilă curiozitate, țâșnită dintr-un sentiment neclar și necercetat. Surâzând, Profesorul își oferă discipolului chipul impenetrabil, încă destins. Mulțumit încă. Dar, chiar în această clipă, Yvonne lasă în părăsire creionul mecanic și, cu o incredibilă iuțeală, înșfacă un plic nedesfăcut din pomieră și îl ghemuiește în pumnișorul strâns. Șoptindu-i ceva duios la ureche, Papa încearcă să i-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ce novitale, quoi de neuf ? Iată singurul lucru ce știa a-l spune ! Și cu asemenea făptură a irosit puținul timp care i-a mai rămas ! Plecarea Sophiei, supărată sau nu, l-a destins însă pe Profesor. Îl privește mai destins pe neastâmpăratul său musafir... Iată-l, elegant cât poate fi unul ca el, cu acest costum nisipiu pe care a declarat că abia în această după-amiază l-a scos de la croitor ! Costum nisipiu deci, apoi cravată roșie, apoi șosete de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
decât să-și ia rămas bun de la doamna, de la domnișoara ! Iar acei stropi de noroi pe manșeta de pantaloni sunt tot acolo, sunt chiar o enigmatică certitudine, dar fața Profesorului rămâne impenetrabilă. Rictusul nervos i-a dispărut, ca și surâsul destins, de altfel. Lumina electrică neprielnică și boala prost diagnosticată de doctori explică îndeajuns de ce riduri adânci îi brăzdează figura când întinde cordial mâna, de rămas-bun, musafirului. Cum, nu rămâi să cinezi cu noi, domnule Ialomițeanu ? întreabă micuța Margot. Desigur, pleci
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în echilibru precar, cu fața spre soare și ochii închiși, și continuă să vorbească. Are un aer poznaș-infantil și râde ca un ștrengar când mă vede speriat la gândul că s-ar putea rostogoli de pe trunchi. Sîntem toți animați și destinși, și totul are un aer aproape frivol raportat la atmosfera dens-culturală pe care Noica o întreține de obicei în jurul său. Ticurile de conexiune culturală sânt însă permanente și chiar când spune "anecdote tantrice", ambalajul este tot cultural. "Pe un romanist
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de sus până jos de coapsa și pulpa unui Apollo marmorean. Fotografia era făcută din dreptul soclului, iar din planul al doilea, părând că privește anume la sandaua sumară în care e prins piciorul zeului, se desprinde figura lui Cioran, destinsă, mulțumită, mândră. Gulerul cămășii albe este desfăcut tinerește, iar un colț al lui țâșnește rebel peste reverul hainei. La o privire mai atentă se vede limpede că, uitîndu-se la cel care face fotografia de undeva din preajma statuii ― și deci și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mă lămuresc cum e cu organismul proiectat pe tălpi (de vreme ce tot am început, de două luni, să fac, cu "domnul Onosă" ― un tip brav și harnic, care are câte șase-șapte clienți pe zi ―, ore de masaj în talpă...). Acum sânt destins, privesc lucrurile "de sus", mă gândesc la câte am de făcut odată ajuns acasă și îmi spun că e bine, câtă vreme am proiecte și ambiția și "nebunia" necesare pentru a le realiza. Vreau să amplific portofoliul Editurii, să facem
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]