697 matches
-
demnității de mareșal regelui Carol al II-lea, dar este necesar să aflăm și poziția unor ofițeri contemporani evenimentului. Dacă dăm crezare literaturii memorialistice a timpului, aflăm că erau și ofițeri care se opuneau acordării demnității de mareșal, celor mai destoinici dintre ei. Iată cum își justifica atitudinea unul dintre ofițeri, generalul Radu R. Rosetti, în anul 1930: Crearea demnității de mareșal de România, spre satisfacerea vanității lui Prezan și cu gândul de a îmbuna pe Averescu este absurdă. Nu e
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3108]
-
va încărca bugetul armatei cu un supliment de cheltuieli și va crea nemulțumiți ca Văitoianu și Mărdărescu’’. În ciuda acestor opinii, consider că acordarea demnității de mareșal generalului Prezan a fost un act corect, drept, o recunoaștere a activității militare a destoinicului ofițer. Muzeul Național Militar are în patrimoniul său originalul Cărții de mareșal a lui Prezan. Ea a fost executată de tipografia ,,Socec’’ : are dimensiunea 41x31 centimetri, coperta exterioară este de piele, de culoare verde închis, iar coperta interioară este căptușită
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3108]
-
plăcerea și onoarea să o lecturez, și pe care am citit-o și am răscitit-o, a rămas cu mine și după ce am consultat-o. Lucrarea aceasta îl plasează pe autorul ei, Ion N. Oprea, nu numai printre cei mai destoinici ziariști din țară; el a fost și este un gazetar cu vocație, iar în ultimul timp, după pensionare, se dovedește a fi și un cercetător deosebit de pasionat în cunoașterea trecutului istoric al presei românești în general și al celei din
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_1121]
-
liceului. Bucurându-se de prestigiu și autoritate morală, fiind membru a PNȚ, a fost numit prefect al fostului județ Rădăuți, în două etape foarte grele economic, între 1928-1931 și 1932-1933, fiind apreciat de guvern și presa vremii că cel mai destoinic prefect al țării, deși nu avea la început decât 32 de ani.. Între anii 19037-1938 și 1945-1947 a fost numit director al Liceului de băieți “Eudoxiu Hurmuzachi”, cănd sub conducera să în liceu și internat s-a instaurat o ordine
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93279]
-
el ca și când ar fi trăit ieri între ei. Maiestatea Sa binevoia a avea o idee priincioasă și măgulitoare despre o seamă din pretinșii noștri oameni de stat, despre d-alde Boerescu, C. A. Rosetti bunăoară și alții; îi credea chiar destoinici de-a realiza o înaintare aievea în ale țării. Proprietarul nostru răspunse foarte serios: "Pare-mi-se că Măria Ta dă greș cu gândul. Nimic mare, nimic bun, nimic frumos nu se va produce în țara aceasta nici de-un
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
parte din națiune și ea se compune numai din promiscuitatea banchetului C. A. Rosetti? Învederat este că faptul nu este românesc, adaugă "Pseudo - românul ". Cum așa? Opt mii de oameni cari nu știu altă vorbă decât cea românească să fie destoinici de alte fapte decât romînești? Asta însemnează a vorbi 'ntr-aiurea și în dodii și a nu ști ce înțeles au cuvintele. Oare românesc să fie numai ceea ce vă convine d-voastră, numai afacerile Warszawsky, numai contabilitatea Slăniceanu, numai pensia reversibilă
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
castrații semănau în rit și-n credință. Urmîndu-i pe grădinarii bulgari, trecură iar, după câteva decenii, Dunărea, tăinuindu-și cultul și starea lor de oameni ce nu mai puteau păcătui. Se împămîn-teniră în Bucureștii cei prăfoși ca vizitii răbdători și destoinici. Și nu voiră să aibă nimic de-a face cu cei ce sosiră după ei, marinarii scopiți de pe Potemkin și de pe alte câteva vase din flota Imperială din Marea Neagră, care, o dată cu înăbușirea revoltelor de la-nceputul noului secol, invadară din nou
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
slugă. Ai avut stăpâni toleranți, ceea ce e un semn de nepricepere mai clar chiar decât îndrăzneala de a te trimite aici. Tânărul nostru împărat e impetuos... ― Și ce e rău în impetuozitate, Sfinția Ta? ― Își poate pierde servitorii cei mai destoinici pentru scopuri despre care ar fi trebuit să știe că nu le va putea atinge niciodată. Încordând fiecare fibră a ființei sale, Vassur rosti agale: ― Numai Dumnezeu se teme de propria-I nemărginire. Oamenii tind spre ea. Moartea mea nu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
nemărginirea? ― Asta ar vrea să știe și ei, spuse Abatele arătând spre holograme. Adevărul e că nu avem idee. Nici cum, nici de ce... Dar simt că Armaghedonul e aproape și încerc să înrolez în oastea Domnului cât mai mulți soldați destoinici. O să mai venim aici... Ne-am luat cu vorba și nu am verificat temeinic. Acum trebuie însă să mergem. Mai avem mai puțin de două minute până când se oprește orice alimentare cu energie și aerul este evacuat din cameră. Ca și cum
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
l-ai însărcinat cu ancheta asta? ― E simplu, zâmbi Abatele. Am vrut să îi dau și lui un avantaj, așa cum ți-am dat și ție. Ți-am spus că nu mă pot opri să cred că poate fi un Abate destoinic. ― Dar va intra la Alambic și... ― Ți-am spus că sunt convins că a făcut-o deja. ― Nu poți fi însă sigur! ― Credința, Aloim, are încă multe secrete pentru tine. Calea pe care am apucat-o e clară. Dumnezeu însuși
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
pe un ton mobilizator: - Gata, haideți, afară cu toții. Radoslav trebuie să se odihnească. Nu de alta, dar trebuie să îl păstrăm printre cei vii. După ceea ce-a demonstrat săptămâna trecută în rand, pare să fie unul dintre cei mai destoinici oșteni pe care-i mai avem. Bătrânul împărat știa să vorbească. Tonul lui păstra accente poruncitoare, chiar și atunci când se dorea amabil. Radoslav observase de multă vreme calitatea asta și se întreba dacă era înnăscută sau dacă o dobândise în timpul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
preotului lor. Tânărul își folosi mintea pentru a cutreiera prin viziunea corpului său și pentru a se asigura că toți au înțeles ce au de făcut. Vizita asta îi făcu bine și lui. De viziunea mantiei se ocupau câțiva bărbați destoinici. Era puțin probabil ca forța minții lor, țesătura impenetrabilă pe care și-o imaginau, să poată fi străpunsă de ceva. Erau pur și simplu puternici, atât de echilibrați și de rezistenți încît nu existau trucuri care să îi doboare, mai
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
unul dintre străini, frîngîndu-și mâinile. - Eu sunt doar Xtyn. Nu știu despre ce vorbești. Iar voi doi cine sunteți? se răsti tânărul. - Eu sunt Kasser și am fost împăratul universului cunoscut, iar el e N'Gai Loon, învățătorul celor mai destoinici oșteni ai mei, zise celălalt bărbat. - Am venit aici numai fiindcă mi-a poruncit Alaana. Vreau să vă spun că nu știu și nici nu înțeleg ce faceți în ascunzătoarea aia. Nu am de gând să împărtășesc taina voastră cu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
pe episcop, al cărui nume era Antelmo. Flavius Etius îi vorbise despre acel om, descriindu-l ca pe un conducător autoritar al comunității autohtone, fidel Bisericii Romei. Fu oarecum surprins - nu neplăcut - să-l găsească aici, asistând la funeraliile unui destoinic luptător barbar de credință ariană; după ce îi sărută inelul, spuse două vorbe despre acea împrejurare: — Lui Magister militum îi va face plăcere să afle că, în astfel de clipe grave, comunitatea creștină nu cunoaște dezbinări. Prelatul încuviință, dar nici o umbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de către Eugeniu Arthur Buhman, în lucrarea Patru decenii în serviciul Casei Regale a României.. : ,,Înalt, svelt, vioi, cu un început marcat de chelie și o mică bărbuță castanie, era un om foarte politicos, cu ținută sigură și socotit la vorbă, destoinic sfătuitor totdeauna; părea a fi o fire blajină, în realitate era energic, dârz în hotărârile sale, clarvăzător și foarte milităros’’ Constantin Prezan s-a căsătorit cu Bantaș Clementina, în anul 1888, iar peste 2 ani, s-a născut Constanța, o
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3110]
-
scria: ,, Schinetea îmbracă în acest an haină de doliu pentru a doua oară. În prezența demnitarilor statului, a reprezentanților armatei și ai țărănimii din județul Vaslui, rămășitele pământești ale eroului mareșal Constantin Prezan vor fi coborâte în groapa de veci. Destoinicul militar va găsi răsplătirea odihnei tocmai pe locul unde, în timpul războiului trecut și-a avut Marele Cartier General. De acolo, a condus bătăliile însemnate de la Târgul Ocna, Mărăști, Mărășești și a dirijat operațiile de izgonire a bolșevicilor din Basarabia. Schinetea
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3110]
-
Profesorul Vasile Tiganescu s-a născut la 10 ianuarie 1899, în cătunul Călugărita din comuna Horodnic de Jos, lângă orașul Rădăuți, fiind cel de-al șaselea fiu între cei opt copii, a destoinicilor țărani și buni gospodari Laurențiu și Domnica Tiganescu. De mic copil, Vasile Tiganescu a îndrăgit natură și i-a plăcut să asculte povestirile și legendele celor bătrâni pe care și le-a însușit și prelucrat într-un mod personal, în
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93280]
-
la el, să-l ajute să scape țara de jefuitori. Și, mai trebuie să știți că acești năvălitori cu suflet negru și inimă-ntunecată erau câtă frunză și iarbă. Iar domnul țării nu-i putea răzbi decât cu o oaste destoinică și vitează. Cum vă spuneam, străinii au venit și-n satul nostru, unde, ca-n alte locuri, au făcut atâtea blestemății. Dar când au ajuns la capătul satului, au văzut ei că aici încă mai rămăseseră oameni cu sufletul înflăcărat
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
vatră, fără bani, oștirea mercenarilor sârbi? Vorba vine sârbi, că numai Dumnezeu știe ce erau: de înțeles nici între ei nu se înțelegeau, - sârbi, bulgari, albanezi, căzătură din oastea de ieniceri a sultanului, - știuți sub un singur nume: seimeni. Erau destoinici în meșteșugul armelor, dar fără urmă de omenie. Mai toți turciți, umblau făloși în dulame roșii. Și, uite așa, în postul mare, când toaca bătea pentru denie, s-a dezlănțuit prăpădul. În cete, cu iataganele goale sau cu flintele încărcate
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Cu greu își stăpânea lacrimile. Era singurătatea pe care o simțise prietenul lui și care nu fusese o nălucire, căci iată acum nimeni nu este dornic să-l privegheze. Fusese un om mare, nu pentru că ajunsese domn, ci pentru că fusese destoinic. Odaia era rece și neprietenoasă astăzi. Un argat, ca să intre în voia mitropolitului, aduse sfeșnicul, cu nisip proaspăt pus pe tăblia de sus și aprinse la capul mortului o lumânare. Este de ceară curată? se trezi Theodosie întrebând, apoi în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spătar Mihai Cantacuzino. — Este mic, e drept, dar are cugetul curat, se auzi o voce revoltată. — Și Brâncoveanu Constantin, marele logofăt, a stat alături de vodă răposatul și i-a fost credincios. — A deprins meșteșugul domniei și a dovedit că este destoinic. Oamenii doamnei Maria nu mai reușeau să spună un cuvânt. — Doar nepotul lui Matei Vodă Bătrânul ne poate scoate la liman, țara e prinsă ca într-un clește, împrejur oști gata să năvălească. Ce ar putea să facă un copil
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
are ce pierde”, își spuse marele dragoman pe când se urca în rădvanul acoperit, „da, spătarul nu are mult de pierdut, joacă însă o carte periculoasă, iar pericolul planează doar asupra lui. Se pare că fiul lui nu a fost prea destoinic la carte și nici sfori nu este în stare să tragă, așa că asupra feciorului nu va cădea niciodată vreo bănuială”. Spre seară, la conacul de la Arnăutchioi au sosit negustori turci, greci și francezi. Printre ei erau abil amestecați oamenii lui
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Doamne, o fi încărunțit de atâta îngrijorare”. Și scriau mereu. Niciodată drumurile de la Edirne la București nu au fost străbătute de mai mulți călărași, galopând până ce pleznea calul sub ei. În zilele ce au urmat, dregătorii imperiului însoțiți de dragomani destoinici au venit să-și prezinte omagiile domnitorului muntean. Toți plecau dăruiți cu pungi de aur, bijuterii și blănuri. Abia la 3 iunie au venit marele dragoman Nicolae Mavrocordat și Kuciuk Selin aga; amândoi, foarte eleganți și plini de importanță, au
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o limbă turcă elegantă. — Mă plec cu tot respectul cuvenit celor mai mari dregători, spunea el, ținându-și capul în sus și privind undeva mult deasupra feței lui Rami Pașa, apoi trase zgomotos aer în piept, ai Înaltei Porți Otomane, destoinicilor sfătuitori ai Împăratului celor Două Continente, Stăpânului celor Două Mări, Umbra lui Allah pe pământ și în lumea nevăzută, Sultanul dreptcredincioșilor Coranului, celor cărora Profetul le-a arătat drumul biruinței, mă plec în fața voastră, voi cei ce îndepliniți voința alesului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
boierii în divan și le spuse că porunca împărătească este să fie ales domn nou, după dorința lor. Mai mult de jumătate din boierii adunați au spus într-un glas că ei îl vor pe Constantin Vodă, că este bărbat destoinic. Imbrohorul se făcu roșu la față și vinele capului i se umflară la tâmple. Prinse a țipa ascuțit. — Oastea sultanului, stăpânul meu, douăsprezece mii de ieniceri așteaptă la Giurgiu și doar cuvântul meu oprește năvala lor. Cuvântul meu vă apără
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]